După cum scriam într-o postare anterioară, excursia a fost în regim de demipensiune, așadar micul dejun, tip bufet și cina fixă, la care puteam totuși alege între două feluri, la primo și secondi, adică felul întâi și felul doi, aperitivul și desertul fiind la fel pentru toată lumea. Desigur, nu ne puteam aștepta nici la cine știe ce mâncăruri nemaipomenite, nici la un plating grozav: până la urmă, era totuși un fel de cantină în regim de restaurant! Gustul a fost însă întotdeauna bun (cel puțin pentru mine).

In pauzele pentru prânz, din timpul excursiilor opționale, fiecare mergea să mănânce unde dorea: la o terasă sau la o trattoria sau un restaurant, după pungă și plăcere. S-a întâmplat chiar să cumpăr o felie de pizza și să o mănânc plimbându-mă, pentru a vedea ceva în plus.

Vă arăt mai jos câteva fotografii însoțite de comentarii, ca să vă faceți o idee despre cum vă puteți descurca cu mâncarea.

La micul dejun aveam de ales între mezeluri (3-4 feluri), brânzeturi tip cașcaval (3-4 feluri) și triunghiuri de brânză topită, ouă fierte, cutiuțele acelea clasice de gem, Nutella, miere, unt, iaurt (simplu sau cu fructe), cereale (simple sau cu fructe), compot (2 feluri), câteva feluri de prăjiturele uscate și chec, cafea (diverse tipuri, la automat) sau ceai, lapte (cald și rece), sucuri (două feluri), chifle, pâine albă sau integrală pentru prăjit. Personal, consider că aveai de unde alege dar alți colegi repetau mereu că e prea schematic, prea repetitiv…Păi, doar nu mâncai din toate într-o zi, puteai face diverse combinații. Părerea mea.

In ce mă privește, am mâncat cam la fel în fiecare dimineață (felia de prăjitură a fost totuși o excepție).

Aminteam de acel mic meniu, pe care îl găseam pe masă în fiecare dimineață, pentru a opta între cele două feluri disponibile la primul și al doilea fel. Asta pentru ca bucătarul să știe câte porții trebuie să pregătească din fiecare.

Poate ar trebui să scriu, pentru cei care nu au fost în Italia, că cina se compune în mod obișnuit din antipasti, primo, secondo și desert. Antipasti este aperitivul, primi pot fi paste, risotto sau supă, iar secondi cuprind carne sau pește, uneori și o salată (contorno în italiană). Desertul nu are nevoie de explicații. Nu este obligatoriu să le mănânci pe toate dar într-un meniu de restaurant ele apar trecute așa. Italienii, la ei acasă, respectă de multe ori structura unui asemenea meniu.

La aperitiv, același pentru toți era de obicei o budincă sau o tartă de legume. Felul întîi era fie o supă cremă, mereu din altă legumă (broccoli, conopidă, dovlecel, morcov,etc.) și paste sau orez. Eu am ales invariabil supa cremă, care era foarte gustoasă. La felul doi am ales ceva cu carne, fiindcă pește eu nu mănânc. Desertul, clasic, panna cotta, tiramisu, etc.

La cină, în programul Senior Voyage, se oferă și câte un pahar cu vin (alb sau roșu) și unul cu apă minerală.

Peste tot poți mânca cum și ce dorești, mai frugal sau un prânz bogat. Eu am preferat să mănânc repede și să câștig din timpul alocat mesei pentru a mă putea plimba și a face fotografii. Vă dau câteva exemple.

La Pisa, fiindcă am dat peste un Subway și știam că ei oferă mâncare, ca la autoservire, cântărită și plătită la kilogram, am mâncat felii de șnițel de pui și de coaste la grătar, pe pat de salată, roșii și ardei. Impreună cu o sticlă de apă plată de 1/2l, prânzul acesta rapid m-a costat doar 9.50 euro Localul este foarte curat și liniștit. Eram doar eu și patru japoneze.

Apropo de apă! Veți avea nevoie de apă în timpul zilei și e bine să o cumpărați înainte. Soferul autocarului avea și el, cu 1 euro sticla de 1/2l. Același preț cam peste tot în orașe. Doar în Lucca am găsit un loc unde se vindea cu 0.50 euro sticla. In schimb, în Pisa era 2 euro/sticla (deh, turiști mulți, dever mare!). Alimentarele vând, desigur, mai ieftin, dacă aveți noroc să ajungeți la ele, fiind mereu pe fugă! La Montecatini Terme am cumpărat sticla de 2l cu 0.45 euro.

Un prânz bun, mâncat la o mică terasă, a fost cel de la Monterosso al Mare. O friptură de vită, cu sos de gorgonzola și nuci, cu 1/4 l vinul casei și o sticlă de 1l apă plată, au costat 30 de euro! Și un bărbat ar zice că i-a ajuns doar pe o măsea…! Eram însă în Cinque Terre, cu prețuri pentru turiști!

La Santa Margherita Ligure, unde am avut liber o oră pentru prânz în excursia la Portofino, m-am plimbat cu o felie de pizza în mână (care a costat puțin peste 4 euro), să fac fotografii. Până mi-am adus aminte să o pozez, s-a terminat! Dar știți voi cum arată pizza. Ghida ne spusese că la Portofino prețurile sunt foarte mari și e mai bine să mâncăm în Santa Margherita. Intr-adevăr, la restaurantele din port, am văzut că doar coperto (taxa pentru servicii, inclusă pe nota de plată), era de 5 euro! De aceea, am cumpărat 2 tarte, una cu castane și una cu caise (câte 4 euro) și le-am mâncat stând pe o bancă din port, ca să admire peisajul golfului din Portofino. Apropo, o cupă de înghețată costa 7 euro!

La Siena, am intrat la La Taverna del Capitano, chiar lângă Dom, unde avea grupul întâlnire după ora de masă. Am încercat aici Ribolita, o supă specific toscană, făcută din multe legume, cu pâine multă muiată în ea și servită cu inele de ceapă roșie și puțin ulei de măsline, turnat deasupra. Porția era uriașă, n-am putut să o mănânc toată, iar la ceapă și ulei am zis pas! Felul doi a fost, ce altceva?, tagliatelle con funghi porcini. Trebuia să mănânc o dată și paste, nu? Doar eram în Italia! Am adăugat o sticlă de apă plată și m-a costat totul 30 euro. Am inclus în preț locația, în mod sigur…Mâncarea a fost însă foarte bună.

In weekendul când am rămas în Montecatini Terme, m-am uitat la meniul multor restaurante care însă ofereau preponderent pizza și pește sau fructe de mare. Ultima categorie nu intră deloc în meniul meu, iar pizza o evit pentru că are prea mult aluat. In cele din urmă am găsit, lângă gara centrală, un mic restaurant românesc, unde am mâncat ciorbă de perișoare și sărmăluțe moldovenești cu mămăliguță, făcute să alunece cu o bere Corona. Total: 21.50 euro

După ore de umblat, am fi avut nevoie de câte o cafea după amiază, cu sau fără altceva lângă ea și să ne mai odihnim puțin picioarele, nu? N-am avut parte de așa ceva decât la Lucca! Un cappucino (3.30) și un smoothie cu măr și piersică, au costat 9.30 euro Desigur, prețurile diferă în funcție de locație.

N-a lipsit nici o degustare de vinuri Chianti, la Torciano, lângă Siena. Am avut aici prilejul de a gusta cantuccini, niște biscuiți cu migdale, uscați și foarte tari, numai buni de înmuiat în vin! E o specialitate toscană.

Cred că relatarea mea privind mâncarea de care m-am bucurat în Toscana a fost destul de completă și edificatoare. Fiecare este însă liber să aleagă ce îi place, nu uitați asta și mergeți în Toscana, care este renumită și pentru gastronomia sa!

What I Ate In Tuscany?

I present here, for whom wants to know, what I ate in Italy. Usually such posts have a greater audience because of people’s curiosity.

It is kind of advantage of the Senior Voyage program that the tourist receives half-board, so breakfast and dinner we ate at the hotel. While we had a buffet breakfast, the dinner was typically Italian with antipasti (starter), primi (first course) secondi (main course) and desert. Primi includes pasta, risotto or soup, while secondi will have a meat or fish. A salad or contorno is added sometimes. For primi and secondi, we had to choose between two dishes each.

I want to mention it is not compulsory to eat all these courses but Italian families eat like this in their homes too.

At lunch time we had free time to eat. Everybody went where they wanted, choosing to eat or to walk, or visit something else beside the program.