Piran este așezat în vârful unei mici peninsule și, pentru a ajunge acolo, părăsești șoseaua principală, coborând în pantă destul de pronunțată. Pentru a nu avea probleme de parcare în orașul medieval cu străzi înguste, am lăsat mașina la un mare garaj multi etajat, înainte de intrarea în oraș și am pornit-o pe jos.

In vechime, orașul și-a datorat prosperitatea exploatării sării marine, care era trimisă la Veneția. Populația italiană a predominat aici multă vreme, până în 1954, când Piran a devenit parte a Sloveniei. Atunci, ca și în părți din Croația, italienii au plecat și au fost înlocuiți cu sloveni, aduși din interiorul țării.

Vechiul Piranon era un port de bărci pescărești, ceea ce a influențat și forma de potcoavă pe care o remarci când ești aproape de centru.

Acolo, intri direct în Piața Tartini, care poartă numele violonistului și compozitorului, fiu al orașului. Ea a fost proiectată de arhitectul Boris Podrecca și a fost inaugurată în 1894. Doi ani mai târziu, în 1896, o statuie a lui Giuseppe Tartini, datorată sculptorului venețian Antonio dal Zotto, a fost ridicată în piață.

In spatele său se află Palatul Municipal sau Noua Primărie, construită în 1879, în stil neo-renascentist. Pe frontispiciu se vede un leu care ține între labe o carte deschisă, semnificând Pacea (cartea închisă semnifică Război). La etajul I este expusă o importantă colecție de tablouri ale pictorului Domenico Tintoretto.

In piață se află și casa în care s-a născut Tartini, care poate fi vizitată.

O atmosferă vie, mulți localnici dar și turiști stau la mesele restaurantelor din jur sau cercetează curioși mesele micului târg de antichități.

Sus, pe deal, se observă zidul circular care a înconjurat orașul Piran între secolele 7-16 și care permitea accesul prin șapte porți.

Alte clădiri importante, din secolele 16-18, sunt Teatrul Tartini, Palatul Justiției (construit pe locul unui fost depozit de grâne), Palatul Apollonio, Casa Baroc și Venețiana.

Aceasta din urmă, construită la mijlocul secolului al 15-lea în stil gotic venețian, poartă cu sine o legendă. Se spune că un bogat neguțător venețian s-ar fi îndrăgostit de o fată frumoasă din Piran și i-ar fi cumpărat în dar această casă remarcabilă prin elementele decorative din piatră și balconul venețian din colț. Fiindcă lumea a început să clevetească, ei ar fi scris pe fațadă “Lasa pur dir“, adică “Lasă-i să vorbească“.

Orașul și-a păstrat structura medievală, cu străzi înguste, din care multe pornesc chiar din piață, îndemnându-te la plimbare.

Sus, pe deal, în fostul centru al Piranului, numit Punta, se ridică Catedrala Sf. Gheorghe. Prima construcție a apărut în secolul al 14-lea. Sf. Gheorghe este patronul orașului, după ce l-a salvat de o furtună puternică. In secolul 17 biserica a fost refăcută în stil baroc. Tot de atunci datează și clopotnița, o copie a campanillei San Marco din Veneția. In interior se află o statuie din argint a sfântului pe care n-am văzut-o însă, biserica fiind închisă.

Străduțele mici te călăuzesc spre numeroasele piețe, precum Piața 1 Mai sau fosta Piață Evreiască. Aici, pe o terasă, flancată de două statui ce reprezintă Justiția și Legea, se află un rezervor din piatră, construit în secolul al 18-lea, după o secetă mare.

In apropiere vedem Biserica Sf. Ștefan și Casa Benvenuti.

Dacă ai mai mult timp de zăbovit, în Piran te așteaptă nu mai puțin de șase muzee,, între care cele de etnologie, maritim, muzical, etc.

Noi însă ne întoarcem la pensiunea din Rakitnik, unde stăm, pentru a ne pregăti de drumul scurt de mâine, care ne va duce la Bled.

What Can You See in Piran

The old Piranon, today Piran, can be reached from the main road, by following a descending slope. This is a town were the Italian population prevailed but they left in 1954, when Piran became part of Slovenia.

You can visit here the lovely Tartini Square, the narrow, small streets, with many squares and different perspectives at every corner. Many little churches can be visited too.

Above the town, the St. George Cathedral (saint patron of the town) and the rests of the former circular wall, which surrounded the town between 7^th-16^th. centuries.