Aflat la 70 km de granița cu Polonia, Berlinul a fost capitală a Germaniei între 1871-1945 și apoi din 1990. In 1945 el a “căzut” în sectorul sovietic și a devenit capitală a statului socialist Republica Democrată Germană (până în 1989). Existau în capitală 9 puncte de trecere în Berlinul de Vest, dintre care cel mai cunoscut era Checkpoint Charlie. Pe acolo am trecut și eu în lumea liberă, pentru câteva ore, fluturând doar pașaportul.
Prin Berlin m-am plimbat doar puțin, prin centru, obiectivul meu acolo fiind vizitarea Potsdamului, de fapt. Cel mai interesant loc nu putea fi, deci, decât inima orașului, Alexander Platz (Piața Alexandru).
Piața Alexandru sau “Alex”, cum îi spun berlinezii, cu Fântâna prieteniei între popoare (1969)
Demult, exista aici o piață numită Ochsenmarkt, adică Târgul de Boi. În 1805, țarul Alexandru I al Rusiei a vizitat orașul și atunci numele pieței a fost schimbat, în onoarea sa.
Dacă vreți să vedeți cum arată Berlinul astăzi și să-l comparați cu imaginile de acum aproape 30 de ani, uitați-vă pe blogul lui Arashi sau al Expertei Ileana.
Trec mai întâi pe Unten den Linden (Pe sub tei), bulevardul cel mai cunoscut al orașului care, împreună cu Poarta Brandenburg, delimita Berlinul de Est de cel de Vest. Numele îi vine de la teii care îl mărginesc. Aici se află mai multe clădiri importante ale Berlinului, între care și Universitatea Humboldt, cea mai cunoscută universitate a sa. Incă din secolul al XVI-lea, Unter den Linden lega Palatul regal de Palatul Charlottenburg.
Poarta Brandenburg, simbol al orașului, a fost construită de Carl Gotthard Langhans, în stil clasic, între 1788-1791. Ea se sprijină pe 12 coloane dorice și are în vârf o cvadrigă, condusă de Victoria, zeița timpului. Din păcate, era atunci acoperită de schele și n-am putut vedea mare lucru. Nu se putea trece în Berlinul de Vest decât prin anumite puncte controlate, așa că n-am putut nici să mă apropiu prea tare.
Poarta Brandenburg, în renovare
Bulevardul Unter den Linden, Berlin
Parte din Universitatea Humboldt și Palatul Regal
Din Piața Marx-Engels (numită așa până în 1994) văd, la distanță, Fernseh Turm (Turnul TV), Palast der Republik (Palatul Republicii) și turnurile bisericii Marienkirche.
Palatul Republicii a fost construit între anii 1974-1976 și a adăpostit sediul Parlamentului Republicii Democrate Germane. In clădire mai existau galerii de artă, restaurante, un teatru, etc. Clădirea a fost ridicată pe locul unui palat al familiei Hohenzollern, Stadtschloss (Palatul Orașului), care, după demolarea construcției socialiste, în 2008, a început să fie reconstruit (2013).
Turnul TV, construit cu sprijinul unor ingineri suedezi, în 1969, este alintat de berlinezi cu porecla “scobitoarea”. El are o înălțiime de 365 m și oferă, desigur, perspective frumoase asupra orașului. E drept că atunci n-am avut nici timpul necesar dar nici nu mi-a dat prin cap că aș putea să mă urc în turn, cunoscând mania socialisto-comunistă de a decreta asemenea construcții drept “strategice” și a ține oamenii departe de ele.
Palatul Republicii, Turnul TV și turnurile bisericii Marienkirhe
Pe Insula Muzeelor (intrată în patrimoniul UNESCO drept “sanctuar al artei și științei”) am admirat – doar pe dinafară – cea mai mare biserică protestantă din Berlin, Domul. Acesta a fost ridicat între 1894-1905 și este locul în care sunt înmormântați numeroși membri ai familiei Hohenzollern. In perioada 1984-1993, a fost închis pentru restaurare.
La muzeele care dau nume insulei nu am ajuns, dar dacă aș mai merge în Berlin, aș dori să vizitez măcar Pergamonul.
Din animata și aglomerata Piață Alexandru mi-au mai rămas două imagini: una, a Fântânii lui Neptun, cealaltă a Primăriei Roșii.
Fântâna lui Neptun datează din 1891, are o înălțime de 10 m și un diametru de 18 m. Cele patru statui feminine care o împodobesc, reprezintă cel patru mari râuri: Elba, Rinul, Vistula și Oderul.
Primăria Roșie, o altă clădire emblematică a Berlinului, este opera arhitectului german Waesemann și a fost construită între 1861-1869 în stilul Renașterii italiene, având ca model Primăria din Torun, Polonia.. Distrusă în timpul războiului, ea a fost reconstruită.
Primăria Roșie, BerlinFântâna lui Neptun, Alexanderplatz, Berlin
Berlin Center, Back Then
My time in Berlin was not long. I just visited the heart of the city, Alexanderplatz, adimiring beautiful buildings as the Humboldt University and the Royal Palace, The Dome on the Museums Island, The Red City Hall and the Neptun’s Fountain. It was also time for a walk on the famous Unter den Linden road, near the Brandenburg Gate, which parted East and West Berlin.
I recommend two blogs where you can see, by comparison, how the city looks today: here and here.
Ce frumoase-s fotografiile. Am fost si eu in Berlin in 2001, tot in renovare era poarta Brandenburg. Iar la fantana lui Neptun am spart din greseala o sticla si cred ca m-am inverzit de rusine. Asa ca am adoptat strategia tipica unui copil de 13 ani: am fugit. :))
Multumesc, Oana, pentru apreciere! Mi-ar placea sa mai ajung pe acolo dar nu cred…Ma indrept spre orizonturi pe care nu le-am vazut inca…
Berlinul este urmatorul pe lista in Germania.. nu stiu cand, dar EL va fi 🙂
Sa ti se implineasca dorinta, Anca!
Iubesc Berlinul in orice vremuri: trecute, prezente si viitoare…Sunt fericita ca l-am vizitat de 2 ori pana acum si sper ca viitorul sa mi-l arate si mai spectaculos. Pozele tale mi-au amintit de cateva locuri pe care le-am vazut si eu. Multe sunt la fel si astazi…mai putin moda! 🙂 (masini, etc)
Cred ca tocmai din acest motiv mai sunt ele interesante astazi: ca sa observam schimbarea. Multumesc pentru comentariu, Ileana!
ce desuet arata, parca e un muzeu de masini vechi 🙂
Asta e tot farmecul:)
Am fost si eu la Berlin de mai multe ori si am vazut cam toate locurile despre care ne-ai povestit (mai putin Palatul Republicii, care nu mai exista). Mereu m-am intrebat cum arata orasul si cum era viata in Berlin inainte de caderea zidului.
Ai avut o mica demonstratie:) Multumesc pentru vizita, Bogdan!
The places are not so different, but the people…
How much we change in just 20-30 years?!
Ma fascineaza numele vestitului bulevard … am avut norocul sa fiu acolo cand erau teii infloriti … o minune ! Muzeul Pergamon a ramas nevizitat … imi amintesc doar intrarea impozanta. In schimb am urcat in turnul televiziunii 🙂
Ei, tot ai facut mai multe decat mine, Dani:)
You can see that eht older pictures but very nice to see 🙂
They are nice, aren’t they? Thanks, Helma!
Vreau şi eu la Berlin şi sper să ajung curând. Îmi plac tare mult imaginile, fiindcă arată un timp care din fericire s-a dus. Iar acum, când putem vedea imagini cu oraşul de azi, se vede cât de mult a evoluat şi ce modern este, faţă de griul şi ştersul Berlin din vremurile alea triste. Sper să ajungi şi tu din nou acolo!
Mi-ar placea, Mira! Sigur ca e mare diferenta. Tocmai la asta m-am si gandit cand am scris aceste articole, folosind pozele vechi: sa se poata face o comparatie. Partea de RDG detinea si ea atat de multe castele si palate, gradini, cladiri monumentale asa ca s-a investit enorm pentru a fi renovate si repuse in valoare.
A very interesting look back at Berlin, once the focus of mystery and intrigue.
Thank you for the appreciation, J_on_tour!