Se știu puține lucruri despre istoria orașului până în 1020. El apare în anul 528, în planul de apărare a Imperiului Bizantin al Impăratului Justinian. Numele de Ioannina apare abia în secolul 7. Se presupune că provine de la o mănăstire, Ioan Botezătorul, aflată pe aceste locuri.

Prosperitatea sa crește după cea de-a patra cruciadă, când mulți nobili bizantini s-au stabilit aici. Acestora li s-au alăturat refugiați din Constantinopole și din Peloponez. Intre 1358-1416 în regiune s-a dezvoltat Despotatul Epirului. La un anumit moment, a fost capturat de Ștefan Dusan, sârbul care a devenit apoi împărat al Serbiei și Greciei.

In 1430 orașul a fost cucerit de către otomani și s-a predat armatei sultanului Murad II, fiind transformat în pașalâcul de Ioannina, care a durat până în 1868. A urmat cea mai mare înflorire a sa, sub conducerea lui Ali Pasha, între 1787 și 1822, când se dezvoltă ca centru de cultură, educație și comerț. Este distrus apoi, în mare parte, într-un incendiu din 1820, provocat de Ali Pasha.

Epirul, cu Ioannina, devin parte a Greciei abia după războaiele balcanice din 1913.

Acesta este un rezumat foarte succint al istoriei Ioanninei.

Castelul ocupă o suprafață de aproape 20ha și este înconjurat de un zid cu perimetrul de 2km și care are înălțimi varrind între 8-13m. Era împărțit în două părți principale, reprezentate de două fortărețe: partea de NV cu Moscheea lui Aslan Pasha și partea de SE cu numeroase edificii. In interiorul zidurilor sale și în exterior, în imediata sa proximitate, se află Orașul Vechi. Multe case din interior sunt locuite și astăzi. Arhivele Statului și câteva restaurante se găsesc aici. Castelul adăpostește câteva muzee valoroase, cum ar fi Muzeul Bizantin, Muzeul Municipal și Muzeul Argintului.

Există o poartă principală de intrare pe teritoriul Castelului dar și două intrări mai puțin spectaculoase: una lângă Lacul Pamvotida (pe unde am intrat noi), alta în partea de SE, pe unde am ieșit.

Poți hălădui în voie prin castel, fără a plăti nici o taxă. Se plătesc bilete de intrare doar la muzee.

Intrarea de lângă lac te conduce imediat lângă clădirea Bibliotecii Otomane. Clădirea în stil arhitectural turcesc poate fi văzută doar din exterior. Cândva, adăpostea numeroase cărți și manuscrise.

Această parte, cu biblioteca, hamamul, seraiul și moscheea a fost centrul castelului bizantin.

Clădirea care acum adăpostește Arhivele Statului a fost ridicată la ordinul lui Ali Pasha între 1815-1820. Soufari Saray, cum se numește ea, a servit drept sediu al unei școli de cavalerie. Ea are 2 etaje și se află chiar lângă bibliotecă.

Urcăm pe o colină spre Moscheea Aslan Pasha, ridicată în 1618. Ea a fost ridicată pe locul unei biserici creștine, care a fost dărâmată după eșecul revoltei anti-otomane, condusă de Dionisie Filosoful. Aslan a fost pașă de Ioannina între 1600-1612. Din 1933, moscheea adăpostește Muzeul Etnografic, muzeu municipal. Din curte, aruncăm o privire spre oraș și spre lac. Trecem apoi pe lângă ce a mai rămas din bucătării și madrasah, școala religioasă musulmană.

Muzeul prezintă trei colecții privind cele trei culturi importante din Ioannina: creștină, musulmană și evreiască. Exponatele au fost donate de familii bogate din oraș, aparținînd culturilor respective. Se pot vedea costume de epocă, arme, bijuterii. Intrarea costă 3 euro.

Plecând de la muzeu, trecem pe lîngă hamam, băile turcești, care de asemenea nu se vizitează, aflându-se în proces de restaurare.

Trecem pe străduțe cu case frumos restaurate sau nou construite și ne îndreptăm spre Iç Kale, Castelul interior sau Its Kale, partea mai mare a Castelului, în SE.

Intrăm în Its Kale pe poarta impunătoare și vedem o suprafață mare, cu numeroase construcții și ruine. Aceasta este partea castelului construită de normanzi. Vom vedea aici resturile palatului lui Ali Pasha, Turnul Bohemund, Moscheea Fethiye și mormântul lui Ali Pasha și vom vizita Tezaurul/Lada cu minuni și două importante muzee ale orașului: Muzeul Bizantin și Muzeul Argintului.

In apropierea porții atrage atenția ceea ce a mai rămas din Turnul lui Thomas. Thomas Preljubovic a fost despotul sârb al Epirului între 1366-1384. El a încercat să întărească cetatea în vederea apărării împotriva unor eventuale atacuri albaneze.

Seraiul (palatul) lui Ali Pasha a fost construit după 1788. Călătorii europeni din acea vreme îl descriau ca având două etaje și numeroase ferestre care dădeau spre Lacul Pamvotida. Aici trăiau pașa și familia sa, haremul și servitorii. După moartea sa a fost transformat în centru administrativ, distrus complet într-un incendiu, în 1870. A urmat construirea unui spital militar pe acest loc dar și el a fost distrus în cel de-al doilea război mondial.

In 1082, normandul Bohemond a adăugat ruinelor bizantine o fortăreață din care a supraviețuit un turn rotund, numit Turnul Bohemond. Acesta a fost inclus în palatul pașei, în perioada otomană.

Partea care a supraviețuit din seraiul lui Ali Pasha este o clădire pătrată a cărei trecută întrebuințare nu este cunoscută. Ea poartă numele de Tezaur /Lada cu comori. Este un muzeu mic, cu doar două încăperi, iar exponatele sunt donații ale cetățenilor orașului.

In cel mai înalt punct al castelului se află Moscheea Fethiye. Prima construcție s-a ridicat pe locul fostei catedrale bizantine, următoarea datând de după cucerirea otomană, în 1430. In 1795 Ali Pasha i-a dat forma de astăzi, transformând-o în moschee a seraiului său. In fața moscheii se află mormântul său și al soției sale, acoperite de o splendidă cupolă de fier forjat. Interiorul moscheii are decorațiuni valoroase.

The Castle Of Ioannina (The First Part)

The Castle of Ioannina is mentioned in the plans of Justinian Emperor, in 528. Its prosperity increased after the fourth crusade, when many byzantine noble men moved there.

The Ottomans occupied Ioannina in 1430 and its development as Ottoman province continued till 1868. During the leadership of Ali Pasha the town was very prosperous.

The castle has two main parts: one in the NV part (the Ottoman library, the hamam, the Aslan Mosque (now, Ethnographic Museum), and one in SE, Its Kale, where the centre of power was. There are two valuable museums there, the Byzantine Museum and the Silversmith Museum. The Fethiye Mosque, and the Treasury, ruins of Ali Pasha’s saray.

This article presents everything, except the Byzantine Museum and the Silversmith Museum, which will be the subject of my next post.