Familia Nguyen, care a unificat Viet Namul în 1802 și a fondat dinastia cu același nume, a construit în Hue – unde și-a stabilit capitala – Citadela, cel mai important obiectiv turistic al orașului, emblema sa.

In timpul ocupației coloniale, francezii le-au îngăduit să stea acolo, ca marionete dar în 1945 ultimul rege, Bao Dai, a fost forțat să abdice de către comuniști. Aceștia din urmă au considerat Citadela o imagine a trecutului feudal și au lăsat-o în paragină. Oricum, ea fusese grav avariată în 1947 (francezii) și în 1968 (americanii). Din cele 148 clădiri existente, ai supraviețuit doar 20. Abia în anii ’80 au început eforturile de consolidare și conservare, iar în 1993 Citadela a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO.

Bazele Citadelei au fost puse în 1804 de către regele Gia Long și, în timpul domniei regelui Ming Mang, s-a încheiat construcția în 1832.

Inconjurată cu un zid de piatră și un șanț de apărare, cu apă, lungi de 10 km, suprafața mare a Citadelei cuprinde mai multe construcții, unele complet distruse, altele deja refăcute și una, Palatul Thai Hoa (Holul Supremei Armonii), care este singura structură scăpată neatinsă, din ambele războaie.

Personal, mi-a plăcut mai mult Citadela decât Orașul interzis din Beijing. Și asta pentru că are spații largi de verde și flori, e parcă mai umană și mai grațioasă.

Venind spre Citadelă, am văzut pe latura sa sudică Turnul drapelului (Ky Dai), pe o terasă în trei trepte, semnificând unitatea confucianistă dintre om, pământ și cer. In interiorul edificiului- construit în 1807 și mărit în 1831 – se află o curte mare, folosită pentru ceremonii.

De aici, regele se adresa poporului său de două ori pe an: când anunța rezultatele examenului pentru funcționarii publici și la sărbătoarea primei zile a începerii sezonului orezului.

Inițial, mă înscrisesem online la un free-tour al Citadelei dar am renunțat, dorind să am mai multă libertate de mișcare în interior. Mi-am cumpărat biletul combinat Citadela + 3 morminte regale (se poate folosi în două zile consecutive) și eram gata de plimbare!

Așadar, am pătruns în cetate pe poarta principală, cea de sud, numită Poarta Amiezii (Cura Ngo Mon), cea mai importantă dintre cele cinci existente. Poarta în formă de U are în centru o construcție de două etaje, de 5.2 m înălțime, asemănătoare unui mic palat, destinată regelui, care urmărea de aici parăzile militare și alte evenimente. Cele două turnuri laterale erau folosite de curtenii săi.

Primul pe care l-am văzut a fost Palatul Tronului (Thai Hoa sau Holul Supremei Armonii). Drumul scurt spre el trece pe Podul Trung Dao (Calea Centrală), care traversează Marele Lac Lichid (Thai Dich). Ajungi în Curtea Marelui Ritual, unde mandarinii își salutau regele. Palatul a fost folosit prima dată în 1805, la încoronarea regelui Gia Long, întemeietorul dinastiei.

Aici aveau loc ceremonii importante, precum și primirea ambasadorilor străini. Acustica este deosebită, din mijlocul sălii în care se afla tronul, auzindu-se sunetele provenite din orice direcție. Construcția se spijină pe coloane lăcuite în roșu, cu dragoni sculptați.

Nu departe se află Templele Thai To, un complex de 10 clădiri care cinstesc cultul celor nouă regi Nguyen. Cel mai frumos este Trieu To Mieu, dedicat părinților primului rege.

Oaze de liniște, în care se pătrunde prin porți care nu-și poartă prea bine, uneori, cei peste 200 de ani, micile temple sunt înconjurate de parcuri înmiresmate de frangipani, în care răsună netulburat cântecul păsărilor.

In curtea mare din fața templului se află Pavilionul Hien Lam (Pavilionul Sosirii Glorioase), unde sunt cinstite viețile și realizările mandarinilor care au sprijinit și ajutat dinastia.

In fața pavilionului se află cele 9 urne dinastice, turnate în bronz în anii 30 ai secolului 19, la ordinul regelui Minh Mang. Ele sunt împodobite cu motive vietnameze precum râuri, munți, stele. Fiecare reprezintă câte o dinastie, de la regele To Cao la Huyen. Urnele sunt unice in felul lor. Ele diferă după înălțime, greutate și ornamente.

Sunt multe de văzut în Citadelă! In cele patru ore petrecute acolo, sunt sigură că mi-au scăpat unele lucruri dar cred că am atins, totuși, punctele principale.

In Grădina Co Ha e un loc liniștit, care te îndeamnă la reverie. In general, în tot spațiul Citadelei, vegetația (bine îngrijită) face ca întregul spațiu să pară mai blând, mai uman decât Orașul Interzis din Beijing.

In interiorul Citadelei, în spatele Palatului Tronului, se află Orașul Purpuriu Interzis, unde aveau acces doar regele, familia și concubinele sale, precum și servitorii acestora și câțiva membri aleși ai curții regale. Istoria sa începe în 1804, în timpul lui Gia Long dar construit mai ales în timpul lui Khai Dinh.

Un zid, cu o circumferință de 1230 m înconjura aceast spațiu, accesibil prin șapte porți. In interior existau 50 de clădiri, între care și Teatrul Regal și Biblioteca Regală.

Teatrul regal a fost construit în 1826 de către regele Minh Mang și este cel mai vechi teatru din Vietnam. Inchis după sfârșitul monarhiei (ianuarie 1945), teatrul a fost utilizat în timpul ocupației americane ca sediu pentru Colegiul de Muzică.

Pavilionul Thai Binh, construit între 1841-1847, era un loc unde se citeau cărți și se scriau scrisori. Biblioteca Regală a supraviețuit distrugerilor franceze și americane.

Orașul Purpuriu Interzis a fost ridicat în 1804. Sutele de concubine ale regelui duceau aici o viață singuratecă, fiindu-le interzis orice contact, în afară de persoana regelui. Chiar și părinții, atunci când le vizitau, urmau reguli stricte. O dată intrate în palat, fetele nu mai puteau pleca.

In Citadelă poți găsi câteva cafenele, care oferă și gustări simple, gen clătite. Mici magazine cu suveniruri oferă acele nimicuri pe care turiștii se înghesuie să le cumpere. M-a atras un magazin care vindea tablouri cu teme specific vietnameze. Chiar dacă nu era vorba despre artiști cunoscuți și bine cotați, pânzele m-au încântat prin colorit și ineditul (pentru mine) subiectelor. “Am luat” unele cu mine, sub formă de fotografii.

The Citadel, Landmark of Hue, Part of the UNESCO Heritage

The Citadel was built by Nguyen family, who unified Viet Nam in 1802, and moved the capital in Hue.

The whole complex was built during the period 1804-1832. Only 20 buildings resisted time and especially to the damages caused by French and Americans, during the wars. In 1993, the Citadel became part of the UNESCO Heritage.