Inainte de a vizita Cappadocia, cu autocarul si cu piciorul, am urcat in vazduh, sa o vad de la inaltime! Citisem pe internet ca exista posibilitatea de a te plimba cu balonul dar aventura mi s-a parut mult prea scumpa si nu venisem deloc pregatita….Tentatia a fost insa prea mare! Mi-am spus ca este, probabil, unica mea sansa de a o incerca si pe asta si…zarurile au fost aruncate!
La ora 5, cand ne-a luat microbuzul de la hotelul din Urgup, undeva, la linia orizontului, aparea prima geana de lumina. Cand am ajuns pe terenul de unde urma lansarea, baloanele zaceau intr-o rana, ca niste animale uriase carora li se vedea doar conturul si primeau aerul cald care, in curand, avea sa le dea viata. Erau multe, risipite peste tot. Cand auzisem ca, cu o zi in urma, se ridicasera in aer peste 70 de baloane, nu mi-a venit sa cred. Acum insa vedeam ca asa este! Toti se inghesuiau sa fotografieze procesul. Vedeta spectacolului era un balon ridicat deja la verticala, care devenea rosu datorita flacarii care il hranea. Tot mai multe baloane se ridicasera deja la verticala datorita aerului
Ghidul nostru, care ne-a insotit pana aici, ne cheama sa ne indreptam spre balonul “nostru”. Nacela este mult mai mare decat ma asteptam. Ne cataram pe peretele ei, ajutandu-ne de cele doua fante speciale si ne lasam sa aterizam in interior. Intram 30-35 de persoane in cele 4 compartimente. Ne facem, reciproc, poze. Nimeresc chiar langa compartimentul pilotului asa ca temerea mea ca imi va fi frig la inaltime (nu venisem din Antalya echipata pentru asa ceva, a fost o decizie spontana) este desfiintata de aerul cald care sufla langa mine. Pilotul ne explica ca nu are prea mare control asupra balonului si ca principalul “dirijor” este curentul de aer. El poate doar sa il ridice sau sa il coboare. Ne explica care este pozitia pentru aterizare si…pornim!
Nici nu simt cand ne desprindem de sol, cu ochii si obiectivul dupa celelalte “surate”. Intre timp se luminase. Incepem sa castigam altitudine: 100 m, 200m. Pilotul vorbea la telefon cu cei de la sol. Orizontul era deja trandafiriu. Un balon albastru pare sa vina direct spre noi dar cand e deja foarte aproape, coboara si trece pe sub noi, parand turtit, rotund. Pilotul nostru a “dat gaz” si noi ne-am ridicat deasupra.
Si atunci, deodata, soarele tasneste de dupa creasta muntelui! Se ridica repede si incepe sa lumineze halucinantele formatiuni stancoase peste care zburam. Curand, in zare, departe, se vede si varful vulcanic Ercyes Dagi (3947 m).
Datorita peisajului misterios si straniu, iti poti inchipui cu usurinta ca faci parte dintr-o flotila de baloane care pluteste deasupra unei alte planete. E atata liniste aici incat, daca inchizi ochii si te concentrezi, facand abstractie de zgomotul facut din cand in cand de arzator, poti crede ca plutesti singur deasupra acestei minunatii. Balonul nostru urca, depasind creste sau se coboara spre fundul unor vagauni pentru a se apropia de anumite formatiuni stancoase si asa fac toate celelalte. E ca o simfonie maestrit dirijata in care baloanele joaca rolul instrumentistilor, pilotii pe cel al dirijorului si simfonia insasi este acest tablou minunat care se desfasoara continuu sub ochii nostri.
Trecem peste vai si creste:
Survolam asezari:
Facem cu mana si apoi il fotografiem pe fotograful iesit de dimineata, sa ne fotografieze el pe noi!
Zborul nostru in zig-zag, cand sus, cand mai jos, a atins inaltimea sa maxima la 450 m, apoi incepem sa coboram, pe un alt teren decat cel de decolare. Aterizarea se face fara incidente pe platforma unei masini. Urmeaza apoi sampania, bauta de cei care nu s-au temut sa ia parte la aceasta aventura si apoi, primim binemeritatele certificate de zbor!
Exista mai multe companii care organizeaza aceste zboruri. Daca esti in grup, preturile se pot negocia. Pentru ca in grupul sau am fost mai mult de 4 amatori, ghidul nostru a obtinut un pret de 140 euro/persoana pentru o ora si 10 minute de zbor, fata de 150 cat ne anuntase initial. Chiar daca e mult, ganditi-va ca faceti asta o data in viata! Nu va fie teama! Senzatia este extraordinara!
Ce frumos! Am vazut de curand pe site-ul lui Imperator o calatorie cu balonul in Africa…acolo cred ca mi-ar fi frica, dar in Turcia as incerca si eu. Mai ales peste un taram de poveste cum este Cappadocia.
Cat de tare! Asa rau imi pare ca nu m-am plimbat si eu cu balonul la Luxor…. Data viitoare sigur nu mai ratez!
* VertAnge:
e la fel 🙂 In Africa te asteapta jos coltii fiarelor, In Cappadocia, varful stancilo 🙂 Serios vorbind, nu cred ca e vreun pericol. Firmele sunt serioase, pilotii experimentati si zboara doar in perioadele cu curenti favorabili.
*Razvan
Grabeste-te fiindca, vorba unui personaj prin a carui frecventa trec doar prin surf, “nici nu stii ce pierzi” 🙂
Asta e prima data cand te invidiez. Adica asa rau de tot. Cappadocia este pe lista de prioritati impreuna cu Istanbulul. D-ne ce peisaje frumoase, chiar de poveste. Cu fobia mea de zbor nu-s sigura ca as fi in stare sa ma urc ( ce-i drept la fiecare zbor zic ca asta e ultimul ) :))) dar si numai sa vezi acele baloane de jos trebuie sa fie minunat.
Eu voiam sa merg acolo datorita numeroaselor biserici in stanca, dar si asta va fi o experienta pe cinste. Mi-am planificat excursia pt la vara prin booking.com si Aerolines, sper sa mai fie valabil pana atunci faza cu baloanele.
alicee, Istanbulul e un oras care merita vazut si…revazut:) Iti doresc sa ajungi si in Cappadocia!
Tentanta calatoria cu balonul, dar si peisajul a fost superb! Daca o sa am vreodata ocazia sigur n-o sa ezit.
Este, intr-adevar si ar merita chiar cateva zile in plus decat am stat noi. De asemenea, ar fi mai bine de mers pe cont propriu decat organizat pentru ca ai avea mai multa libertate de miscare. Oricum, este una dintre dorintele indeplinite 🙂
draga Adriana, cu adevarat superb,bravo ne-ai deschis apetitul pentru o astfel de aventura
M-as bucura sa aud ca ati facut-o, indemnati de articolul meu!
eu pot sa ma mandresc ca am avut exact aceeasi experienta vara trecuta. Singura Problema a fost ca la inaltimea de 1km chiar m-ia fost frig. In rest cappadocia este uimitoare
Da, e destul d erece acolo dar eu stateam chiar langa flacara asa ca nu am simtit atat de tare:)
cine vine in turcia odata cu noi plecam pe 13 mai pentru 12 zile vom parcurge un traseu prin pamukkale-antalya-marmaris-cappadocia-ankara-istanbul bineinteles cu oprire in fiecare locatie