La sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie, timp de o săptămână, am vizitat Shanghai-ul, un oraș cât o țară! Cu cei peste 24 milioane de locuitori și 6340 kilometri pătrați, Shanghai este cel mai mare oraș din China. Administrativ, el este împărțit în 16 districte, fiecare având câte un “centru” al său. Nu putem vorbi deci despre un centru al metropolei, fiindcă ele sunt mai multe. Totuși, dacă vrem să ne referim la partea tradițională – mai ales pentru turiști – atunci, neîndoielnic, Piața Poporului (People’s Square) este centrul! Districtele sunt împărțite, la rândul lor, în cartiere și sub-cartiere, o asemenea unitate administrativă având mai mulți locuitori decât Timișoara mea. Practic, discutăm despre o ordine de mărime pe care cu greu o putem cuprinde cu mintea noastră de europeni trăitori în mici țărișoare!

Nu, nu încep încă să vă povestesc despre acest oraș fascinant. O voi face abia după ce termin călătoria din Polonia (urmează ultimul oraș vizitat, Cracovia) și pe cea din Armenia, pentru a respecta ordinea cronologică. Vreau să vă împărtășesc doar câteva dintre impresiile și observațiile mele și să vă ofer câteva informații de bază despre Shanghai, pentru a vă pregăti pentru cele ce vor urma.

People’ s Square cu Shanghai Museum în prim plan

People’ s Square și  Grand Theatre

De obicei, la excursiile prin China, organizate de diverse agenții, Shanghai este cuprins cu 1-2 zile, în care se vizitează Bund, parte din cartierul nou Pudong (cea cu zgârie norii care alcătuiesc skyline-ul orașului), unul dintre templele foarte mediatizate precum Templul cu Budha de Jad sau Templul Jing’an, neapărat Grădina și Bazarul YuYuan, un watertown (localitate așezată de-a lungul unuia sau mai multor canale) și, dacă mai e loc, o croazieră pe Huangpu, râul care taie orașul. Nu e de mirare deci că mulți consideră (și o și scriu pe internet) că în 2-3 zile maximum ai văzut tot ce e interesant în Shanghai și nu mai ai ce face acolo. Cât de mult se înșală!

Bazarul YuYuan

Templul Jing’ an

pe Bund

în Lujiazui, Pudong

Oriental Pearl Tower, Lujiazui, Pudong

Desigur, cele de mai sus sunt emblematice pentru Shanghai și le-am văzut și eu, o mică listă de must do (care place atât de mult unora sau de care întreabă alții pe forumuri sau facebook) dar nu epuizează nici pe departe măcar bogăția de oferte existentă. Am stat în Shanghai o săptămână și abia am început să mă dumiresc în ce rai turistic am ajuns.!

Ce am văzut acolo? Multe, dat fiind timpul scurt avut la dispoziție dar și condiția noastră de turiști seniori, puține comparativ cu câte aș fi vrut să văd, obiective și acelea alese dintr-o mulțime: 4 din cele 5 grădini clasice, 2 parcuri, 2 muzee, 3 zone “speciale” ale orașului, 2 piețe, 3 watertowns aflate chiar în oraș, 11 temple și pagode. E mult, e puțin, nu știu dar toate, împreună, mi-au oferit ceea ce s-ar numi în engleză “the flavor of the city“, adică gustul orașului.

Piața din Tianzifang

Piața de pește Tongchuan

în Grădina Zubaiki

watertown Qibao

o străduță în Tianzifang

Templul Yunxiang, în districtul Nanxiang

Apropo de limbă, să nu vă faceți iluzia că vă veți descurca cu engleza fiindcă aveți de-a face cu un oraș cosmopolit în care măcar tinerii o vorbesc! In afară de cazul în care vă cazați la un hotel de 5 stele, nici măcar la recepția hotelului nu te poți înțelege cu cineva, deși pe booking.com se menționează cunoașterea limbii! In cel mai bun caz, vor înțelege ceva dacă le scrieți sau dacă pot suna pe cineva la telefon, care vorbește cât de cât și le poate transmite apoi și lor despre ce este vorba. Este exact ceea ce am găsit la hotelul de 3 stele unde m-am cazat, la câțiva pași doar de People’ s Square.

strada Jinling, unde am stat în Shanghai, la câțiva pași de People’ s Sq.

Nici șoferii de taxi nu vorbesc și nu înțeleg engleza. De aceea trebuie să aveți scrisă, în chineză, adresa sau numele obiectivului unde doriți să ajungeți, pe care le arătați șoferului înainte de a urca în taxi, pentru a vă spune dacă vă duce acolo sau nu. Taxiurile sunt prevăzute cu aparate de măsurat, așa că veți plăti, în general, 14 RMB pentru primii 3 km și apoi, câte 2.4 RMB în plus pentru fiecare kilometru. Spun “în general” pentru că și acest tarif de pornire variază în funcție de firmă și de district. In cele mai îndepărtate, pornirea e 12 RMB. Găsiți aceste informații și alte detalii pe internet. Cele scrise de diverși turiști pe site-uri precum Trip Advisor este bine să le luați cu rezervă pentru a nu păți ca și mine când am vizitat Templul Donglin. Vă voi povesti asta la timpul potrivit. Nu încercați să pronunțați voi nume de străzi sau obiective fiindcă nu vor înțelege, ei pronunțând cu totul altfel! (se pare că studiind asiduu, în 3 ani veți reuși să acumulați un vocabular de 2000 de cuvinte).

Fiindcă tot vorbim despre transportul în comun, trebuie să vă spun că este foarte bine organizat în Shanghai. Nu vorbesc despre autobuze și troleibuze, care sunt multe dar mai greu de folosit de către turiști pentru că în cazul lor nu se folosește decât chineza. Mă refer la metrou.

Cu cele 14 linii ale sale, peste 7 milioane de călători transportați zilnic și 538 km de linii, metroul din Shanghai este cel mai lung din lume. Costul biletului pornește de la 3 RMB, în funcție de lungimea drumului. Ca să nu aveți probleme, cel mai bine este să cumpărați de la aeroport  (ghișeul pentru MAGLEV), de exemplu, dar și în orice stație de metrou, un card pe care puteți pune bani și să-i folosiți după necesități. Cei care au fost și în alte țări din acea parte a lumii, știu despre ce vorbesc. Cardul costă 20 RMB, pe care îi primiți dacă returnați cardul în bună stare la plecare. Primiți înapoi și orice sumă sub 10 RMB, necheltuită.

metrou la Shanghai

foarte rar îl veți vedea așa

Cereți o hartă a metroului, bilingvă. Stațiile sunt bine marcate, în chineză și engleză și toate informațiile de interes (privind transferul la alte linii, de exemplu) sunt semnalate corespunzător. In vagoane, se afișează și se anunță (bilingv) numele stației care urmează. Dacă sunteți atenți, nu puteți scăpa stația care vă interesează. Rareori obiectivul pe care doriți să îl vizitați se află chiar lângă stație. Puteți lua un taxi sau puteți merge pe jos dacă știți să vă orientați. De aceea, foarte important este să știți și numărul ieșirii pe care trebuie să o folosiți, existând stații care au și 20 de ieșiri sau chiar mai multe!

Stațiile metroului sunt foarte curate și, în cele mai mari, găsiți mici magazine sau locuri în care puteți mânca. La linii, sunt paravane protectoare din sticlă și pe jos sunt marcate clar pozițiile celor care doresc să urce și direcția celor care coboară. Degeaba! Nu există nici noțiunea de “rând”. Mai ales la orele de vârf, lupta pentru existență se manifestă din plin. Cei care coboară trebuie să facă față asaltului celor care vor să urce. Când se emite semnalul de închidere a ușilor este hei rupul cel mare, când fiecare vrea să se înghesuie în vagon, pe ultimul centimetru pătrat rămas liber! Acolo vedeți ce înseamnă cu adevărat aglomerația! In vagon, cu rare excepții doar se oferă locul persoanelor mai în vârstă. Pe bănci șed mai ales tineri, care dorm sau butonează telefoanele. Concepția despre politețe pare a fi alta. Totuși, chinezii în vârstă sunt mai puțin agresivi decât sud coreenii, în această situație. Ultimii îi scoală pur și simplu pe tineri de pe bancă, mai ales la locurile special rezervate, ceea ce la chinezi nu am observat.

Nu în ultimul rând, fiți pregătiți să parcurgeți kilometri pe sub pământ, pe jos, între stațiile de transfer.

In Shanghai poți observa diverse stiluri arhitectonice. Bund și fosta French Concession este partea europenizată a orașului. Există și multe construcții Art Nouveau/Deco, orașul având un arhitect ungur, Laszlo Hudec, care a creat aici între 1918-1945. Construcțiile te fac să te simți într-un oraș cunoscut. In Pudong sunt îndrăznețele construcții moderne, al căror număr este în continuă creștere. Sunt cartiere în care mai există încă case vechi, cu unul-două etaje dar, în multe, vezi cum fierul macaralei mușcă pereții pentru a face loc unor blocuri noi. Blocurile paralelipipedice, cu multe etaje, de tip sovietic, domină cartierele. Shikumen-urile sunt construcții tipice pentru Shanghaiul de altă dată. Este vorba despre 2-3 reședințe, cu câte un etaj sau două, încercuite de un zid de care se trece printr-o poartă de piatră. Unele au fost restaurate și formează o zonă specială, Xintiandi, căutată de turiști. Există aici chiar și u muzeu al shikumenurilor.

Art Deco, Shanghai

Shikumen

în French Concession

clădiri care se demolează

vechi și nou, alături

lângă Pagoda Longhua

Art Deco în Old Town

Old Town dispare încet-încet

case tipice pentru Old Town, care încă rezistă

Pudong, Shanghaiul viitorului

Intre ele, parcuri – peste 150 în tot orașul -, temple și pagode, grădini clasice rămase din vremuri imperiale. Numărul și tematica muzeelor impresionează. Arta stradală își face loc în zonele moderne. Galeriile de artă formează cartiere întregi. In districtele marginale se păstrează “orașele pe apă”, mai mici sau mai mari dar toate interesante așa că, dacă nu poți vizita unul faimos precum Suzhou sau Wuzhen, care sunt risipite pe o rază de 70-100 km de Shanghai, poți să-ți faci totuși o idee despre ce înseamnă aceste orașe, deplasându-te cu metroul doar în oraș.

Cred că am reușit să vă stârnesc interesul pentru acest oraș care merită cu prisosință vizitat pe parcursul a mai mult de 2-3 zile și că veți aștepta poveștile mele despre el, în lunile care urmează.

Generalities About Shanghai

I do not start to tell you about Shanghai yet. Still, before I continue with Poland, writing about the last visited town, Krakow, and then about my trip to Armenia (May, 2015), I wanted to offer you some observations and conclusions I draw about Shanghai and my visit there.

Shanghai is much more than a 2-3 days visit, organized by a travel agency! I organized my trip by myself and spent in Shanghai one week, with my husband. It was by far lesser than the city has to offer to the tourists. But still I managed to visit and see 4 out of the 5 classical gardens in Shanghai, 2 interesting parks, 3 watertowns within the city (a watertown is a town built along the water channels so common around Shanghai), 2 markets, 3 special zones of the city, 2 museums and 11 temples and pagodas. Is it much or is it just a little? I don’t know but we have to adapt our objectives not only to our desires but to our forces of seniors, too. Anyhow, I think that we can convince now anybody that Shanghai merits more than just 2-3 days.

A self organized trip is less expensive than one organized by a travel agency and you see what you realy want, not what somebody else decides for you. I recommend you to go there by yourselves, if you have courage enough. Almost nobody speaks English but there are bilingual metro maps, and the signage is very good. The name of the streets are also bilingual. For the taxi drivers or even to ask for directions on the streets, you need to have the address or the name of the objective you want to visit written in Chinese. No taxi drivers speak English either, and so does the staff in the hotels (only if you do not book acommodation in a 5 stars hotel, which I didn’t).

Do not miss Shanghai, while in China! We were 68 and respectively 74 years old travelers who enjoyed every minute there. If we succeeded, you will too!