Dacă te afli în Gallipoli pentru 2-3 zile, îți recomand să aloci o după amiază pentru a vizita bisericile medievale aflate chiar pe strada care ocolește vârful peninsulei, una în apropierea celeilalte, cu fața spre mare. Atunci, soarele care apune, le conferă culoarea mierii și o lumină blândă.

De notat că intrarea este liberă, trebuie doar să vă interesați de program.

Chiesa di San Domenico al Rosario a fost construită în 1696 după planurile meșterului Valerio Margoleo din Martano.

Biserica era atașată unei mănăstiri dominicane. Fațada sa, pe două nivele, prezintă opt nișe și trei ferestre, ornate cu mici îngeri și motive florale.

Interiorul prezintă zece altare baroce, câte cinci de fiecare parte. Pictura îi aparține maestrului Giovanni Domenico Catalano din Gallipoli. Atrag atenția și două sculpturi în lemn, reprezentându-i pe sfinții Domenico și Vincenzo.

Chiesa del Santissimo Crocifisso a fost ridicată în 1750 pe un teren proprietate a călugărilor dominicani. Aici se află și sediul confreriei omonime, fondată în 1400. Ea este cea care organizează toate ritualurile în Săptămâna Mare, la Gallipoli. Biserica a fost construită de către Cupertino Hortensius Preite, după planurile căpitanului de artilerie Carlo Fined, care servea în garnizoana castelului.

Fațada bisericii prezintă două portaluri, cu linii arhitecturale simple, sprijinite de coloane, iar la etajul superior se află o nișă ce adăpostește o cruce din lemn. Deasupra portalurilor se află un tablou de majolica, din secolul 19.

Interiorul, cu o singură navă, prezintă un altar principal cu o sculptură în lemn, reprezentându-l pe Cristos purtat în procesiune, în Săptămâna Mare. In biserică se află și o statuie din lemn a Arhanghelului Mihai. Patru tablouri impunătoare înfățișează câțiva Apostoli. Valoroase sunt și scaunele frăției, datând din 1867.

Biserica era închisă și nu am putut să o vizităm în interior.

In imediata sa apropiere se află însă Chiesa di Santa Maria degli Angeli, care datează din anul 1663 și am intrat acolo. Ea a fost încredințată frăției pescarilor, fermierilor și artiștilor.

Fațada, foarte simplă, are un tablou realizat în majolică, în 1942, de către Raffaele Vaccarella din Napoli.

Ca și celelalte biserici de aici, ea este realizată în piatră carparo, o piatră calcaroasă de origine marină.

In interior, pavimentul este din majolica. Pe pereții laterali de află patru tablouri uriașe, din secolul 18, care aparțin pictorului Diego Oronzo Bianchi din Manduria. Ele prezintă scene biblice precum Inmulțirea pâinilor și peștilor, Nunta din Cana, Disputa lui Isus la Templu, Impărțirea pâinilor.

Deasupra ușii se poate vedea o mică orgă din secolul 18, lucrare a meșterului local Giuseppe Corrado din Taranto.

Altarul principal a fost reconstruit în 1865, conform viziunii artistului Luigi Schiavono din Monipoli. De remarcat că în toate aceste biserici din Gallipoli au lucrat artiști și meșteri locali.

Cea mai impresionantă mi s-a părut a fi Chiesa Santa Maria della Purita, construită în 1661. Deși mică, ca dimensiuni ale unicei sale nave interioare, biserica este copleșitoare! Ea se află chiar deasupra Plajei Purita.

Biserica a fost construită de comunitatea docherilor, care avea o viziune foarte avansată pentru acele vremuri. Fiecare docher trebuia să facă parte din comunitate, plătind o mică sumă lunară din venitul său (ca o cotizație). In schimb, primea concediu plătit când era bolnav, iar în caz de deces, familia sa primea un ajutor financiar.

Când intri, ești învăluit imediat în culoare și strălucire: tablouri imense pe pereți, rame aurite, pardoseală de majolică colorată.

Tablourile înfățișează scene și personaje din Vechiul și Noul Testament: Adam și Eva, Cain și Abel, Moses, David și Goliath. Frescele pictate pe tavan prezintă imagini din Apocalipsă. Picturile sunt atribuite lui Liborio Riccio și Oronzo Letizia.

Spre capătul vestic al Orașului Vechi, vedem și Chiesa di San Francesco d Assisi, care poartă numele patronului Italiei.

Ridicată în secolul 13, este una dintre cele mai vechi biserici din oraș. Ea a fost renovată în secolele 17 și 18. Construită din piatră carparo, fațada, acum barocă, a fost reproiectată în 1736 de către Mauro Manieri, purtând pe ea emblemele franciscanilor.

Altarul principal, din marmoră, îi aparține lui Luca Giordano și o reprezintă pe Maria, stând între Sf. Iosif și Sf. Francisc d Assisi.

Biserica simplă (nu se compară cu Chiesa Santa Maria della Purita) are trei nave, care adăpostesc zece altare baroc. Pe un perete se poate vedea o orgă din secolul 18, realizată de Pietro și Simon Kircher (1726).

Când ieșim, soarele se duce să se culce în mare. Ne ducem și noi la hostel, să dormim, fiindcă mâine avem de umblat prin Nardo.

Four Churches Are Looking Towards The Sea, From The Middle Age Time, In Gallipoli

It is worth to visit the medieval churches at the edge of the Old Town Gallipoli, during a nice afternoon, before sunset, when a special light is directed toward them.

One by one, we visited Chiesa di San Domenico al Rosario (1696), Chiesa del Santissimo Crocifisso (1750), Chiesa di Santa Maria degli Angeli (1663), Chiesa Santa Maria della Purita(1661). In adition, we also visited Chiesa di San Francesco d Assisi.

All of them are built in carparo stone, a local material. Also, the artistic part is offered by local painters and sculptors, and craftsmen.