Stau în casă de la 1 februarie, încă înainte de a începe să apară și la noi cazurile de COVID-19 (din motive personale de sănătate) dar, datorită nebuniei și haosului din jur mă concentrez greu și, deși am vrut să reiau postările pe blog de mai multe ori, n-am reușit să mă mobilizez suficient.

Astăzi însă m-am dus cu gândul la frumosul Vietnam și am vrut să mă întorc acolo, măcar virtual.

Așadar, la marginea satului Yen, la circa 40 km de Hanoi, pe un deal nu prea înalt dar suficient cât să ai nevoie de 239 de trepte din piatră ca să-l urci, se află Thai Phuong Pagoda, a doua ca vechime după Pagoda Dau.

Ea a fost construită în secolul al 8-lea și reconstruită în 1636, pe timpul regelui Le Than Thong și apoi din nou, în 1794, când a fost reînnoită complet, ajungând la forma sa actuală. Este și anul în care a fost redenumită Pagoda antică Thai Phuong.

Thai, ghidul meu, era de părere că nu voi putea ajunge până sus, dată fiind forma mea fizică cam precară dar eu l-am asigurat că dacă mă lasă în ritmul meu, încet și cu opriri dese, voi ajunge. Ceea ce s-a și întâmplat.

Așezământul religios este alcătuit din trei structuri paralele, cu câte un singur nivel. El simbolizează Principiul Primar Thai Cuc, din care derivă întreaga lume.

Clădirea cea mai apropiată este fundația, care reprezintă Pământul. Cea din mijloc, cea mai înaltă, reprezintă Cerul. Clădirea aflată cel mai sus îți amintește că trebuie să trăiești respectând principiile lui Budha.

Deși fiecare are o arhitectură proprie, există numeroase elemente comune: acoperișuri duble cu țigle de teracotă, simbolizând principiile yin și yang, motive populare precum floarea de lotus, dragonul, crizantema, pasărea Phoenix, numeroase sculpturi în lemn, provenite din satul Thach That.

In clădirea de jos atrag atenția statuile mai mari decât mărimea naturală. In mijloc se află o statuie a lui Avalokitervara, cu 1000 de brațe, datând probabil din 1635.

Templul întreg abundă în statui, aici putând fi văzute 72 statui ale lui Budha, 18 ale arhaților (sfinților) și numeroase statui Vajrapanis, ale zeităților de rang mijlociu. Toate datează de la sfârșitul secolului al 18-lea până la mijlocul secolului al 19-lea și sunt un exemplu de artă sculpturală vietnameză.

Clădirea din mijloc are un altar central cu 11 figuri dispuse pe trei rânduri, cu fața îndreptată spre est.

In centru se poate vedea o triadă Budha: Amitabha (primul Budha), Sakyamuni (Budha istoric) și Maitreya (Budha viitorului).

In jur se află bodhisattva și doi mandarini (oficiali), care flanchează rândul de jos.

In clădirea de sus, altarul principal prezintă 14 imagini: în față stau cei 10 regi ai Iadului, care stăpânesc și conduc lumea subpământeană. După ai urmează patru imagini ale lui Budha, dintre care Sakyamuni este cel mai închis la culoare. În sfârșit, în spatele acestora, șezând pe tron, sunt trei imagini lăcuite, triada Budha, reprezentând trecutul, prezentul și viitorul.

Aici era mai multă animație decât în locurile în care am fost până acum dar predominau credincioșii locali. Am văzut și auzit doar 4-5 turiști străini, în afară de mine.

I Found Thai Phuong Pagoda, After I Climbed 239 Stairs

I visited Thai Phuong Pagoda at 40 km from Hanoi, at the border of the Yen village, on a small hill. 239 stairs have to be climbed to arrive to the complex erected în the 8th. century but renovated in 1636 and 1794, when it became like you see it today.

There are three distinct structures, three parallel buildings with one level, representing the three forces which govern the world.

Even if every building has unique traits, there are also common architectural element like the double roofs or the decorative elements like the dragon, the Phoenix or the chrisantemum.

There is also a great number of statues in this place, illustrating the exquisite Vietnamese art of sculpture.