Visez la Cappadocia de decenii, de cand am vazut prima data un articol insotit de poze minunate intr-un numar din National Geographic Magazine (cel american). Apoi, au urmat filme documentare la Teleenciclopedia si, mult mai recent, pe National Geographic sau Travel. Toate mi-au accentuat dorinta de a vedea acest taram minunat, atragator si straniu. Multa vreme a parut un vis imposibil, pana dupa revolutie neputand spera la o calatorie in Turcia. In prima saptamana a acestei luni, am “comis-o”!

Am contractat un sejur de o saptamana in Antalya, special pentru a putea ajunge in Cappadocia. Excursia a durat 3 zile si a inceput la Beldibi, la 35 km de Antalya. Din cauza diverselor pareri, exprimate pe forumuri, am avut oarecare emotii fiindca ma inscrisesem la excursie pe net, printr-o agentie din Istanbul. Totul a mers insa ca la carte! Ghizii Serdar (ghid de transfer, care ne-a dus pana in apropiere de Konya) si Yugel (ghid specializat pentru Cappadocia), precum si soferul Mehmet s-au ingrijit de asta!

Pentru a ajunge in Cappadocia am traversat mai intai Muntii Taurus, masiv de peste 2000 km lungime. La altitudinea de 1860 m, la Alagabel, am facut un scurt popas pentru poze.

imagini din Munții Taurus

Inainte de Konya ne-a preluat ghidul nostru pentru urmatoarele zile, Yugel. Un ghid competent, vorbind bine germana si engleza, cu studii in Germania si bun cunoscator al zonei. Grupul nostru de 26 persoane era alcatuit din turisti veniti din Belgia, Brazilia, Danemarca, Germania, Olanda, Suedia, cate unul din China, Bulgaria si Ucraina si, bineinteles noi, eu si sotul meu. Un grup interesant, as zice, deoarece se puteau discuta lucruri foarte interesante, legate de specificul acestor tari.

La Konya am vizitat Muzeul Mevlana, despre care voi scrie mai mult intr-un articol separat. Aici vreau doar sa mentionez ca Mevlana este venerat de musulmani si considerat parintele sectei sufistilor. Konya este un important loc de pelerinaj pentru ei. Muzeul este deschis zilnic, intre 9-17.30 si intrarea costa 5 TL sau 2.5 euro.

în Konya

De la Konya, Cappadocia este deja aproape! Oprim scurt la iesirea din Aksaray (“palatul alb”), pentru a vedea caravansaraiul, Kervansaray. Aflata pe Drumul Matasii, in Cappadocia existau numeroase asemenea “hanuri” inca din secolul al X-lea, ele fiind locul in care se odihneau deopotriva negustori, calatori si camile. Constructiile sunt solid,e din piatra si inconjurate de ziduri puternice, care sa fereasca oaspetii de talharii de pe drum. Pentru ca o camila parcurge zilnic cam 40 km, aceasta este distanta la care se aflau caravansaraiurile, unul de altul. Acum, o parte au fost transformate in hoteluri, altele sunt folosite – ca si cel pe care l-am vizitat – ca mici centre comerciale. De aici incepe Cappadocia, ne aflam in vestul sau.

Aksaray

Cappadocia, taram biblic ce acopera 300 km patrati, a fost locuit cu mult inaintea crestinismului. Asirieni, hititi, triburi turcice, phygieni, slavi, persani, sirieni, arabi, greci, romani, armeni, mongoli – pe toti i-au purtat pasii si valurile istoriei prin aceste tinuturi. Seleucizii sosesc aici pe la 1100, urmati, mai tarziu, de otomani.

Teritoriul este marcat de localitatile Kirsehir in nord, Nigde in sud, Kayseri in est si Aksaray in vest. Denumirea provine de la o expresie persana, care inseamna “tara cailor frumosi”.

Vai si canioane, multe inaccesibile, stanci de cele mai curioase forme, modelate de vanturi si ploi, populeaza acest tinut pazit de trei vulcani, inactivi de mii de ani. Datorita aspectului lor iesit din comun, misterios, peisajul a fost folosit la filmarea planetei desert Tatooine, de unde venea familia lui Skywalker, din Star Wars.

In drumul nostru am vazut, in zare, doi dintre vulcani: Hasan Dagi (3268 m) si Erciyes Dagi (3947 m).

Peste 1000 de biserici crestine se afla in Cappadocia, din care unele pastreaza inca fresce minunate, altele au fost transformate in moschei sau au fost distruse de incendii. Pentru comorile culturale si peisagistice, intreg tinutul a fost declarat patrimoniu UNESCO.

Ne indreptam spre Urgup, locul in care vom dormi doua nopti. Chiar inainte de a intra, admiram “Familia” una din miile de formatiuni stancoase din Cappadocia.