Drumul, in serpentine, urca mai intai prin locuri in care cenusa vulcanica s-a transformat intr-un sol foarte fertil, ceea ce permite locuitorilor celor cateva sate prin care trecem, sa obtina mai multe productii de legume pe an. Este o zona vestita pentru abundenta de legume si fructe si pentru viile sale.
O prima priveliste mai edificatoare a varfului Etnei, aflat inca la distanta:
Elicoptere ale armatei supravegheaza in permanenta craterele, Etna avand cateva, nu doar unul. De erupt, poate erupe prin oricare. Ultima eruptie mare a avut loc in 2006. De obicei, nu face victime. Oamenii se intorc si recladesc, pe acelasi loc.Ceva mai sus, avem primul exemplu de ceea ce este in stare vulcanul: doua case de vacanta, foarte apropiate, una distrusa de eruptie, cealalta intacta.
Pozez din autocar si geamul nu e foarte curat. Am insa avantajul ca stau chiar in fata, pe scaunul ghidului (ghida ne-a spus “tot” in parcare, asa ca nu mai avea nevoie de acel scaun si mi l-a oferit, vazand ca ma chinui sa pozez prin geam). Drumul devine straniu. Doar soseaua e alba intr-un peisaj negru. Nu mai e fir de vegetatie, doar lava intarita.
Mai sus, ceva cu adevarat impresionant. Pauza pentru pozat, 2-3 minute. O casa aproape complet acoperita de lava: a ramas afara doar putin din coama acoperisului! Ghida ne asigura ca oamenii se refugiasera la timp…Ca toate fenomenele naturale violente si acesta este infricosator!
Peisajul e straniu, nuante de ruginiu pana la negru, lava incremenita in miscare. Vantul bate cu putere (e totusi aprilie si suntem la aproape 2000 m). Noroc ca am o jacheta la mine, ca oricum sunt in sandale ca deh, la Taormina era cald… Ma prevenise o vecina de masa de la hotel, care fusese pe Etna cu 2 zile inainte (agentia de la care am cumparat excursia nu a facut-o, crezand probabil, ca suntem copii mari si stim si singuri!). Adevarul e ca m-am gandit ca nu o sa inghet…dar socoteala de acasa cu cea din targ…
Acesta e craterul si iata-ne sus, pe coronamentul sau.
Peisajul, vazut de sus, ne releva si alte mici cratere:
Cand am coborat, soarele apunea peste Sicilia. Imaginile dezolante de pe Muntele Etna m-au urmarit inca cateva zile. Muntele negru m-a impresionat.
La cat de paranoica sunt, nu cred ca m-am incumeta sa ma apropii de un vulcan, indiferent cine l-ar supraveghea. Chiar si la vulcanii noroiosi mi-a fost frica ca o sa alunec in vreun crater si o sa dispar pe veci 🙂
Cred ca din fiecare experienta, implicit din fiecare calatorie, invatam ceva, dar o excursie la Etna ar trebui sa ne invete sa fim cu adevarat umili in fata naturii, caci fortele ei intrec intotdeauna asteptarile noastre.
Nu e nici un pericol sa mergi unde am fost noi. Cred:) Daca nu e eruptie chiar atunci 🙂
Intr-adevar, te simti tare mic acolo!
Desi este un peisaj oarecum dezolant cred ca este fascinant sa vezi acest mare vulcan. Eu am doua pe care sa il vad: cel de langa Reijkavik, Islanda si acesta. Cartea lui Jules Verne m-a fascinat si de aceea vreau sa le vad 🙂
Cred ca Islanda este o tara splendida. Nu stiu insa daca acum e un moment potrivit pentru ea:)
Eu am avut o senzatie ciudata cand am vazut casele acoperite sau distruse de lava. Am fost acolo cu niste italieni care mi-au povestit ca oamenii nu au nici cea mai mica problema cu eruptiile, sunt super constienti si daca se intampla, asta este. Se intorc si refac casa.
Stiu ca este si un telescaun. Ai urcat cu el? Eu nu, pentru ca era vant puternic si nu mergea.
Nu, nu am urcat. Si cand am fost noi era si am tremurat putin de frig.
Nice photo Adriana,with famous volcano Etna! It’s an awesome landscape!
It is a strange landscape, very special.