Planul meu a fost să merg din Karpenisi până la Episkopi, unde podul cu același nume leagă Evritania de Epir. Eleni, gazda noastră din Karpenisi ne-a spus însă că drumul este destul de dificil, durează o oră și jumătate și că ne-ar sugera o altă cale de a vedea Lacul Kremasta.
Ea ne-a îndrumat spre satul Fidakia, despre care se spune că este unul dintre cele mai frumoase din Evritania și de unde se poate merge până la un punct de belvedere unde lacul se întinde, practic, la picioarele tale. S-a dovedit a fi o idee foarte bună.
Noi am transformat drumul, care dura cam 45 de minute, într-o adevărată excursie de jumătate de zi, oprindu-ne de nenumărate ori pentru a imortaliza în fotografii peisajul din jur. Am stat aproape o oră la acel punct de belvedere și apoi am mâncat în Fidakia.
de la Karpenisi la Fidakia
pe drum
Fidakia
De la Karpenisi am luat-o pe drumul care duce spre Agrinio, drum care ne dezvăluia mereu alt peisaj după fiecare curbă. Am lăsat în urmă orașul, străjuit de masivul Tymfristos. Ca și în ziua precedentă, m-au uimit pădurile acelea compacte de brad, cum n-am mai văzut.
Orașul rămâne în urma noastră, cu niște nori incerți plutind deasupra lui. E o adevărată dimineață de toamnă, cu soare dar cu aer rece.
Karpenisi
Tymfristos
După ce părăsim șoseaua care duce la Agrinio și intrăm pe drumul local care ne poartă spre Fidakia, nici o mașină nu mai trece pe lângă noi. Nici într-un sens. Suntem singuri între pădurile astea minunate, pe care le-aș îmbrățișa și le-aș duce cu mine acasă. Necuprinsul peisajului care ne arată coborâșul șoselei, care grăbește spre Agrinio, este magnific și nu spun vorbe mari, deși ele sunt cam tocite. Se pare însă că în fața măreției naturii omul rămâne fără prea multe cuvinte, nerămânându-i decât să repete mereu: “minunat”, “splendid”, “magnific”, “extraordinar”, “superb” și mai ce? O luăm de la capăt…Judecați singuri, după fotografiile care, oricum, n-au putut cuprinde totul, fiindcă măiestria fotografului nu e chiar atât de mare, încât să se ia la întrecere cu Natura însăși…
Singurul semn de civilizație este panglica șoselei și micile sate care punctează verdele coastelor muntoase, așa cum apar ele, de exemplu la traversarea unei văi care pune față în față Milla și Sella.
Milla
Sella
La scurt timp, înainte de a ajunge la Fidakia, apare în fața ochilor noștri imaginea Lacului Kremasta.
Lacul Kremasta
Fidakia, la care ajungem imediat, se află la 25 km de Karpenisi. Este un sat tradițional, la 950 m altitudine, pe M. Chelidona, numai bun pentru a petrece aici câteva zile de vacanță liniștită. Acum nu mai sunt turiști în zonă așa că toată suflarea satului pare a se fi ascuns în frumoasele case din piatră, pe care le cercetăm umlând pe străduțe întortocheate.
Caro ne așteaptă, nerăbdător
Pensiunea Oihalia
N-a fost cazul să ne îngrijorăm, când am văzut ce liniștit e satul, că nu vom găsi ceva de mâncare! Chiar lângă biserică, la Restaurantul Oihalia (da, proprietarul are și pensiunea cu același nume din fotografia de mai sus), jovialul proprietar, care a lucrat 25 de ani la New York (ne spune el cu mândrie), ne oferă mai multe feluri, chiar neașteptat de multe, dintre care alegem să încercăm zimaropita, servită cu iaurt și flori de dovleac, umplute, cu pâine prăjită. Amândouă, la care s-au adăugat – din partea casei – și niște minunați cartofi la cuptor, au fost foarte bune, trebuie să mă credeți pe cuvânt.
prânz la Oihalia, în Fidakia
Interesant de știut
Oihalia este numele vechii capitale a zonei, aflată în apropiere de Karpenisi.
Primul rege purta numele de Evritos și era un foarte bun arcaș. “Evrio” înseamnă a întinde coarda arcului și legenda spune că Evritos l-ar fi învățat meșteșugul pe însuși Hercules!
Zeița adorată a locurilor era Arthemis (Diana, la romani), zeița vânătorii.
Aici, în nordul districtului Agrafa, locuitorii erau exceptați de la plata taxelor, în timpul stăpânirii bizantine. “Agrafa” înseamnă chiar „nescris”, adică neînscriși în registrele de taxe.
Otomanii nu au ajuns niciodată să stăpâneacă aceste locuri.
From Karpenisi to Fidakia and Some Dainty Dishes
Fidakia, one of the most beautiful villages of Evritania, can be reached after 25 km from Karpenisi, in the direction Agrinio. We made this short distance in more time, as we stopped to admire the marvelous landscape and smell the fir forests on the way.
You will have a glimpse of the Kremasta Lake even before you reach Fidakia.
In the village, the stone houses, the plateia with its church, and few restaurants, make the place agreable.
Ne-ai plimbat si pe noi pe stradutele Fidakiei, toate pietruite; o incantare! zimaropita arata ca o prajitura cu branza dulce, de la noi, dar cred ca nu este desert, asa-i?Florile de dovleac sunt foarte mari; ce dovleci or fi avand cu asa flori?
Nu este desert, se mănâncă cu iaurt. Este dovleacul de toamnă, galben și nu sunt chiar atât de mari florile 🙂
Zimaropita e de fapt un fel de mamaliga la cuptor, cu multa feta. Tocmai m-am uitat pe net si am ramas surprinsa ce faina e pensiunea. Anul viitor o s-o vizitam cu siguranta. Si o sa mergem pe jos pana la punctul de belvedere 🙂
Ce bine, Dani! Chiar i-am povestit că am o conațională, căsătorită în Arta (nu știu exact unde stați). Ai cumva o rețetă pentru zimaropita? 🙂
The landscape is astonishing.It seems beautiful and peaceful village.
Yes, the landscape is beautiful, Kumiko! Thank you for your visit.