Bucătăria italienească este cunoscută în țara noastră, în mare, dar când mergi într-o regiune anumită ai vrea să încerci și câteva specialități culinare ale acesteia. Cei care vin pe acest blog știu că, personal, nu mă dau în vânt după mâncăruri noi dar, de data asta, tot am vrut să cunosc măcar o specialitate – casoncelli bergamasca.

Casoncelli alla Bergamasca

Tiramisu

Am hotărât ca asta să se întâmple la San Pellegrino, pe terasa Hotelului Albergo Centrale. După ce am vizitat stațiunea (despre care vă voi povesti în altă postare) am poposit acolo, atrasă de o tablă pe care erau trecute ingredientele acestei mâncări. Stația din care urma să iau autobuzul spre Bergamo era la doi pași, așa că aveam timp berechet să îmi savurez prânzul.

în San Pellegrino

O porție de casoncelli (7 euro), un pahar de vin alb (5 euro) și un tiramisu (4 euro) au reprezentat un prânz ușor, care m-a costat 16 euro.

Când am vizitat Lovere, pe malul Lacului Iseo, m-am limitat la tradiționala pizza, de data asta prosciuto e funghi și însoțită doar de o apă minerală, fiindcă mai aveam de umblat.

pe strada principală din Lovere

Oferită de un mic restaurant arăbesc, o pizza mare cât farfuria, 1/2 l apă minerală (sau altă băutură răcoritoare, la alegere) și o cafea, reprezentau o ofertă de 6 euro, care mi s-a părut mulțumitoare, mai ales servite afară, în stradă și venind la pachet cu o asemenea priveliște!

La Sarnico, pe malul aceluiași Lac Iseo, am mâncat din nou frugal la un mic bar din centrul orășelului, în așteptarea autobuzului. Două toast-uri cu brânză și șuncă și un pahar de vin alb m-au costat 8.50 euro.

în Sarnico

La Bergamo și în împrejurimile sale nu este greu să mănânci ieftin, profitând de oferta foarte variată a străzii. Poți lua o felie de pizza sau pur și simplu cumperi salam și șuncă de Bergamo și o pâine proaspătă și te așezi într-un scuar sau pur și simplu pe o bancă pentru ați savura prânzul.

Pentru seară, am avut la dispoziție restaurantele de la parterul imobilului în care se afla B&B unde m-am cazat și unde, cu un panini și un pahar de vin, puteam privi oamenii ieșiți la pasegiatta de seară.

Deși n-ar prea trebui să mă intereseze capitolul deserturi, ispita era chiar vis-a-vis, materializată în micul magazin de ispite dulci, Messi. Aici, pe lângă altele, găsești specialitățile locale Torta Donizetti și Polenta e osei. Se spune că prima ar fi fost preferata compozitorului Donizetti, născut în Bergamo. N-am gustat-o. In schimb, Polenta e osei mi-a atras atenția datorită aspectului și denumirii, care aducea în prim plan…mămăliga! Un aluat glazurat cu mămăligă sclipitoare, care poartă în vârf mici păsărele din ciocolată și care ascunde în interior o cremă bună, de alune, rom și marțipan, duce mâncarea noastră considerată tradițională, la un alt nivel! Prăjitura se găsește în 3 mărimi, cu costuri proporționale, de la 3-4 euro la 25.

Dar mai sunt încă multe altele care îți fac cu ochiul din vitrine.

spumiglie (bezele) uriașe

Aș mai menționa aici că, în vreme ce în sudul Italiei accentul gastronomic cade pe ulei de măsline, roșii și busuioc, aici, în nord, sunt mult folosite carnea, untul și făina de porumb (mămăliga).

Gastronomy in Bergamo

In the gastronomy of Northern Italy the accent is on butter, meat and corn flour (polenta).

I wanted to taste casoncelli, a local food, more an appetizer. And I did this while visiting San Pellegrino. Then, I eat pizza as traditional dish, and enjoyed Bergamo salami and prosciutto.

There are a lot of sweets but the marks of Bergamo are Donizetti Torta and Polenta e osei, a good cake with a filling of hazelnuts, rum and marzipan. Try also the giant spumiglie (meringues)!