Dupa ce mi-am achizitionat biletul de 8 euro, care imi dadea dreptul sa intru in gradinile Palatului din Ludwigsburg, reunite sub genericul de “Barocul infloritor” (Bluhendes Barock), iata-ma la poarta de intrare!

intrare in gradinile Palatului Ludwigsburg

dovada vizitei mele

Aprilie la Stuttgart e parca mai capricios ca in alta parte. Cateva zile calduroase, cand lepadam ca Baba Dochia cojoacele si ne rasfatam in tricouri cu maneca scurta, pentru ca a doua zi sa ploua si temperatura sa scada la 8-10 grade, facandu-te sa te zgribulesti sub umbrela. Din acest motiv si vegetatia bate pasul pe loc, nestiind daca sa izbucneasca intr-un festival al culorii sau sa-si mai pastreze cativa copaci cu crengile goale, fiindca nu se stie ce va fi!

Din acest motiv nu mi-am facut prea multe iluzii cu privire la gradinile din Ludwigsburg. Si totusi, inca de la intrare ma intampina o explozie de flori de magnolii, in nuante diferite.

Dintre cele patru gradini ale palatului, am ales Gradina Povestilor (Marchengarten), fiindca mi s-a parut mai deosebita ca si concept. Ca sa ajung acolo insa am strabatut o parte din Gradina de Nord, aflata in partea din spate a palatului si constituind una dintre caile de acces spre Palatul Favorit.

spatele Palatului Ludwigsburgo terasa care mai are de asteptat clientii…drumul spre Palatul Favorit

Gradina ofera colturi romantice cu fantani vechi, de piatra si mici elestee, inconjurate de flori. E multa liniste aici, abia daca intalnesc pe cineva, plimbandu-se pe alei.

Fritillaria, laleaua pestrita

Ma opresc ceva vreme intr-un loc tare interesant. N-am mai vazut asa ceva pana acum. E un ceas al pasarilor! O voce explica  obiceiurile “de cantat” ale diverselor pasari, ce triluri scot, ce urmaresc prin ele si la ce ora a zilei se intampla asta. De asemenea, din cand in cand, ti se spune si ce pasari canta prin preajma!

ceasul vocii pasarilor

Dupa ce m-am delectat de ajuns cu flori si pasari, m-am indreptat spre gradina aleasa. Inca inainte de poarta am intalnit o vrajitoare, despre care nu pot decat sa presupun ca este “una buna”, fiindca multe palme au atins-o, sa le aduca noroc.

intrarea in Gradina Povestilor

Inca de la intrare ma intampina Uriasul cel prietenos care, daca pui palma intr-un loc special destinat, se prezinta singur.

Imi atrag atentia cateva casute, care alcatuiesc un sat in miniatura. Exista chiar si o moara de apa, iar copiii il pot inconjura intr-o scurta plimbare cu barca. Ei plutesc pe un mic curs de apa, special amenajat, care trece chiar pe sub un pod in forma unui peste urias. Inutil sa spun ca  micutii sunt fascinati, alearga de la una la alta, nu stiu unde sa se opreasca, ce le place mai mult!

Pentru ca nici un parc pentru copii nu poate fi lipsit de un trenulet, exista si aici unul, care pleaca dintr-o mica gara, care are si o sefa de gara ce da semnalul de plecare. Mecanicul e o “mecanica” blonda.

Ei, dar ce-mi atrage din nou atentia? O casuta frumoasa, impodobita cu…ati ghicit, turta dulce! In curte asteapta un cuptor gata pregatit…Cine o fi locuind aici? Suntem indemnati sa sunam la soneria de la portita. Un geam al casei se deschide scartaind si apare…o, nu! Muma Padurii, vrajitoarea cea rea! Ea ne cheama in casa dar eu am invatat de multa vreme sa ma feresc de glasul ei ademenitor si sa ocolesc casa 🙂

Mi s-a facut foame intre timp si parasesc parcul pe o alee frumoasa, ca de padure, indreptandu-ma din nou spre oras, dupa ce m-am copilarit putin.

“Fairy Tale Garden” in Ludwigsburg

After I bought my 8 euro entrance ticket, I arrived at the gate of the palace gardens, presented under the slogan Blooming Barock.

April is a difficult month here, in Stuttgart. After some warm days, when we have been spoiled by wearing T-shirts with short sleeves, we seek shelter again under the umbrellas and the temperature is droping to 8-10 degrees Celsius. Facing such variations, the nature is a little behind. Some trees are blooming, while other still have empty branches. So, I had no big expectations.

The palace has four gardens and I choose the Fairy Tale Garden (Marchengarten). At the beginning, I saw the rear of the Ludwigsburg Palace and the road leading to the Favorite Palace. Romantic benches and stone fountains, little ponds and wild vegetation. I even sat on a bench near a birds’voice watch! This is an interesting place.  I have never seen something like this before. It tells you about the singing habits of different birds. When and why they sing, the characteristics of their song.

After a while I left. On my way I met a witch, and I have to presume it was a good one, as many touched her to bring them luck. Right after the entrance, The Giant presents himself if you put your palm in a special place. Children love this and they do it again and again.

A little village presents different types of houses. It is also a water mill and the children can take a walk by boat. It is also a little train, which offers amusement.

But what kind of house is this? All covered in gingerbread? Well I rang at the little door, and a window opened slowly. Oh, is she, the bad witch, who wanted to eat Hansel and Grettel! He tried to lure me inside but I knew better! I learned since long the leasson and I do not enter strange houses, to meet strange peopleJ

So, because I was already hungry, I left the park, following a long, wild, shaddowed aley.