Când spui Grecia, te gândești imediat la mare, poate pentru că vacanțele noastre acolo sunt legate mai ales de nisip, de apă și de soare.
Anul acesta am decis însă să petrec două zile măcar și în cetatea muntoasă a zonei Agrafa, din centrul Greciei continentale. Pe lângă alte frumuseți naturale, se află acolo mai multe lacuri artificiale dintre care am hotărât să vedem două: Lacul Plastiras și Lacul Kremasta.
In acest scop am plecat din Volos (capitala Pelionului) pe drumul național care îl leagă de Karditsa. Acolo, la 35 km, se află Lacul Plastiras sau Rezervorul Tavropos, cum se mai numește, născut prin construirea unui baraj (1955-1960) la confluența râurilor Tavropos și Acheolous. Ideea acestui baraj îi aparține generalului Nikolaos Plastiras, ajuns mai târziu prim ministru al Greciei, el însuși un fiu al locurilor.
Lacul Plastiras, Evritania
lacul, la Neohori
Lacul, care măsoară 12 km lungime și 4 km lățime, având o adâncime maximă de 60m, poate fi ocolit pe o șosea, accesibilă din Karditsa, circuitul însumând puțin peste 70 km. Dorind să câștigăm timp, pentru a ajunge în aceeași zi la Karpenisi, am ocolit doar ceva mai mult de jumătate din circumferința lacului, pornind din partea sa nordică și parcurgând malul său vestic, spre barajul care se află la sud.
la “coada” lacului
Drumul este frumos, chiar dacă nu este construit având în minte nevoile fotografului: pe o bună parte din traseu, lacul nu se vede deloc sau apare doar, fugitiv, câte un crâmpei furat între stejari sau brazi, ceea ce poate fi destul de frustrant.
Ne-am abătut însă de câteva ori din drumul principal pentru a vedea și câteva dintre satele de munte aflate în zonă. Ele par acum pustii, pensiunile și tavernele sunt închise, turiștii preferând probabil alte locuri în această perioadă. Asta nu ne-a împiedicat însă să admirăm arhitectura locală la Neraida sau să urcăm până la bisericile din Kalivia Pezoulas și Pezoula, chiar dacă – ca mai pretutindeni – ele erau închise.
Neraida
bustul gen. Plastiras
Kalivia Pezoulas
din cimitirul din curtea bisericii se vede în zare, lacul
plateia din sat este pustie
Petzoula
Reveniți la șoseaua principală ne îndreptăm spre Neohori și aici vine răsplata: un punct de belvedere, amenajat la Zigogianneika (1350m), ne oferă largi panorame ale Lacului Plastira. Acesta este, de fapt, locul pentru care merită să faci tot drumul! Lacul, cu maluri în bună parte împădurite aici, formează adevărate fiorduri, care crestează muntele din jur. E o priveliște minunată, care face toți banii!
Neohori
la Zigogianneika
Ajungem apoi la barajul care ține în spatele săi 400 milioane de metri cubi de apă. Automobilele pot trece peste baraj pentru a-și continua circuitul. De partea cealaltă, unde apa lacului este verde de la reflecția pădurii, câțiva vânzători așteaptă zadarnic mușterii pentru produsele pe care le vând: vara s-a terminat și o dată cu ea și turiștii, iar puținii greci care trec cu mașina, nu opresc.
confluența barată pentru a forma lacul
Noi ne continuăm drumul fiindcă soarele se grăbește spre asfințit și mai avem de parcurs o bucată bună până la Karpenisi, predominant pe o șosea de altitudine. Curând, soarele își aruncă ultimele raze pe munții din depărtare, care tremură în umbre albăstrii. Șoseaua e pustie, o singură mașină a trecut pe lângă noi în drumul spre Karpenisi.
Trecem prin păduri bătrâne de brad (brad-brad, nu molid), cu copaci maiestuoși, neatinși de drujbe și plâng în sinea mea, cu gândul la pădurile “mele”, rămase – multe dintre ele – amintire. Aici ne prinde asfințitul.
Apoi, în fața noastră se întinde șoseaua atinsă de înserare dar mai avem doar câțiva km până intrăm în Karpenisi.
Greece Is Not Only About Seaside (Plastiras Lake)
The article describes the road from Volos to Karpenisi, through Karditsa and half-around the Plastiras Lake. This is one of the greatest artificial lake in Greece. The ideea to build a dam in this area belonged to general Nikolaos Plastiras, who eventually became prime minister of Greece.
The lake is 12 km long and 4 km wide. A good road encircles the lake, with possibilities to go up to few mountain villages. The landscape is very nice, especially before one reaches the dam. At Zigogianneika you see most of the lake from upside. A car can cross the dam on the other shore.
We continued the journey to Karpenisi, passing through old fir tree forests or bare rocks. All the road is in good condition.
Lacul, desi artificial, are o multime de golfulete, care-l fac pitoresc. Casele de munte, din piatra sunt parca mai frumoase si par mai solide decat cele din alte materiale de constructii. Da, padurile de brad sunt foarte intinse. Pacat ca imaginile nu sunt insotite de mirosul copacilor.
A fost un drum pitoresc, chiar dacă ascundea, pe cea mai mare parte a sa, lacul. La Neohori a fost însă minunat. Mulțumesc pentru vizită, Rodica!
Ai ajuns aproape de meleagurile noastre 🙂 Imi amintesc cand la baraj la Plastira era o singura taraba mobila si vindea rahat facut cu must, tavalit in seminte de susan …
Da, știu Dani. De la Karpenisi este o șosea bună până la Agrinio și a și mers o bucată pe ea. Am stat totuși puțin în zonă, poate altădată stăm mai mult pentru că mi-a plăcut foarte mult. Am avut și o gazdă perfectă la Karpenisi! Toată zona aceea centrală este ofertantă turistic dar cum vrem mereu și mare, rămâne prea puțin timp.
REALLY NICE PHOTOES!!! THE ARTICLE IS ALSO HELPFUL FOR ANYONE WHO WOULD LIKE TO VISIT THE AREA!!!
Thank you for the visit and kind words, Eleni!
Wonderful view!! It’s so peaceful place,the lake is so blue,beautiful.
I love the sunset photo,too!
This is an amazing region, Kumiko! I loved it to be there, and I plan to go there again, sometime. The touristic season was over, so it was very peaceful.