Turul de oraș,  la Hanoi, cuprinde cam aceleași obiective principale, indiferent de la ce agenție îl achiziționezi. Eu m-am lăsat pe mâna hotelului la care am stat și a agenției cu care ei lucrează și, într-o duminecă dimineața, ghidul a venit să mă ia, fiindcă evident, autocarul a trebuit să oprească pe o altă stradă, unde avea mai mult loc ca să staționeze câteva minute…

După ce efectivul a fost complet, ghidul ne-a anunțat formal care erau obiectivele pe care le vom vizita și în ce ordine, apoi turul propriu-zis a început. După câteva tentative, cam nereușite, de a ne povesti câte ceva despre Hanoi, a renunțat fiindcă participanții la excursie nu prea păreau interesați. Asta poate și din cauză că din engleza vorbită de el era cam greu să pricepi ceva…așa că s-a lăsat păgubaș, lăsându-ne doar să privim pe geam. Pe deasupra, părea și tare grăbit să termine turul…

Iată care au fost obiectivele: Tran Quoc Pagoda, pe Lacul de Vest, atelierul de produse lăcuite, Muzeul de Etnologie, Templul Literaturii, Complexul Ho Chi Min, Parcul Hoan Kiem cu Templul Ngoc Son. Aveam inclusă și masa de prânz, pe care am servit-o la un restaurant din Old Quarter. Intregul tur a costat 30$.

După prânz însă, grupul s-a micșorat văzând cu ochii, iar la ultimul obiectiv am rămas doar eu și ghidul! Acesta m-a întrebat (inutil) dacă mai vreau să merg, având în vedere că sunt singura!? S-a resemnat apoi, mi-a dat un timp de vizitare a templului și a rămas afară, să mă aștepte… Apoi, m-a întrebat dacă vreau să-mi facă rost de o motoretă-taxi care să mă ducă la hotel…Am refuzat, așa că a trebuit să mă ducă cu autocarul…Poate bunica lui (care și ea putea fi mai tânără ca mine!) ar fi făcut echilibristică cu motoreta, prin circulația aia infernală dar n-a fost cazul meu…

Hanoi a fost capitala Vietnamului timp de 1000 de ani, mai puțin perioada de un secol când capitala s-a aflat la Hue. Inainte, timp de un mileniu, Vietnamul a fost condus de China. El s-a numit multă vreme Dong Kinh (Tonkin) sau Nhue, adică “capitala de est”. Numele de Hanoi i-a fost dat de către împăratul Tu Duc, în 1831. “Ha” înseamnă “râu” și “Noi“, “interior”, Hanoi traducându-se prin “orașul de la cotitura râului”.

Ca și la Moscova, pe vremuri, când la turul de oraș era obligatorie vizita la mausoleul lui Lenin și turiștii nu mai știau cum să îl ocolească, și la Hanoi trebuie să vezi cam ce a însemnat Ho Chi Min pentru țară! Doar că aici este un întreg complex care cuprinde Muzeul Ho Chi Min, Palatul Prezidențial, Piața Ba Dinh, casa memorială, locul său de muncă și mausoleul. Ghizii știu cum să facă ca să ajungi la mausoleu când este închis, evită muzeul, așa că am trecut în fugă pe la celelalte. Asta nu ne-a împiedicat însă să vedem șirul interminabil de oameni dar mai ales de copii (unii chiar din clase primare), aduși în vizită aici. De fapt și în grupul nostru a fost o pereche de vietnamezi, veniți în capitală de nu știu unde, cu scopul precis de a vizita mausoleul. Au așteptat până am ajuns acolo, apoi au părăsit grupul și s-au așezat la rând…

In oraș dar mai ales în zona complexului, pancarde mari, mobilizatoare…Să nu uităm că Vietnamul este o țară comunistă, chiar dacă, mergând pe străzile sale poți avea o altă impresie.

Muzeul, pe care nu l-am vizitat, a fost construit între 1985-1990 și inaugurat la 19 mai 1990, cu ocazia centenarului scurs de la nașterea Președintelui Ho Chi Min. Acesta și-a dedicat întreaga viață eliberării naționale a poporului vietnamez. Numit “Unchiul Ho”, el este iubit și cinstit și în prezent. La 2 septembrie 1945 a citit, în piața Ba Dinh, Declarația de Indepenență, considerată a fi transpusă complet în practică până la 22 august 1975, cu ajutorul Uniunii Sovietice de atunci. De aceea, tocmai această piață a fost aleasă pentru a se construi aici mausoleul.

Mausoleul, construit din marmoră și granit, pe trei niveluri, poartă pe frontispiciul său un citat din Unchiul Ho: “Nimic nu este mai prețios decât independența și libertatea“. El este deschis 5 zile pe săptămână, între 7.30-10.30 vara și între 8.00-11.00, iarna.

Pe locul Pieței Ba Dinh se afla odinioară poarta de vest a citadelei Hanoi. In timpul colonizării franceze, zidul a fost distrus și în locul său a fost amenajată o mică grădină cu flori.

Clădirea care adăpostește Palatul Prezidențial, aflată în apropiere, a fost ocupată din 1954 de către guvernul vietnamez, cu scopul de a fi folosită ca reședință a președintelui. Ho Chi Min a refuzat însă să locuiască acolo, astfel încât palatul era folosit doar pentru întâlnirile diplomatice.

Locuința sa, modestă, se afla într-un parc din apropiere, cu un mic heleșteu cu pești și mulți pomi fructiferi. E o locuință tradițională, construită pe stâlpi. Locul de muncă era, de asemenea, aranjat foarte modest.

In apropiere se poate vizita Pagoda Pe Un Stâlp, construită în 1049, în timpul dinastiei Ly. Legenda spune că împăratul Ly Thanh Tong ar fi construit-o în forma unui lotus, pe baza unui vis, datorită căruia i s-a născut un fiu.

Foarte aproape de complex ne-am oprit să vizităm atelierul de produse lăcuite, pictate (lacquer). Foarte diferite, acestea se obțin prin acoperirea unui material de bază (de obicei lemn) cu straturi succesive de substanțe obținute din diverse surse, cel mai adesea seva copacului Toxicodendron vernicifluum sau a altora, înrudiți. Obiectele astfel tratate sunt apoi pictate sau se fac inserții cu divere materiale (coji de ouă, sidef, foiță sau praf de aur). Suprafețele sunt netede, foarte lucioase și plăcute la atingere. Atelierul pe care l-am vizitat producea mai ales tablouri dar și obiecte mici (cutii, farfurii, etc.).

Străbătând în zig-zag orașul spre diverse obiective, am avut ocazia să surprind și câteva fragmente din zidul cu mozaicuri, cel mai mare mozaic ceramic din lume, conform Guiness Book. El a marcat aniversarea a 1000 de ani de existență a Hanoiului și se bazează pe un concept al jurnalistului și artistului vietnamez Nguyen Thu Thuy. Au lucrat aici mai mulți artiști vietnamezi și internaționali, precum și numeroși copii. Munca a început în 2007. Plăcuțele de ceramică de 3×3 cm au fost produse de artizani locali. Pe fiecare metru pătrat sunt 1000 de plăcuțe. Fiecare cadru ocupă cam 100 m și reprezintă perioade istorice ale Vietnamului, desene de copii, monumente celebre pe plan mondial, etc. Lucrarea a fost sponsorizată de ambasade, Institutul Goethe și British Council. Majoritatea fotografiilor nu sunt prea clare, fiind făcute pe geamul autocarului în mișcare. Zidul cu mozaicuri se află în Old Quarter.

La Muzeul de Etnologie am ajuns pe o ploaie torențială, așa că nu ne-a prea venit să coborâm din autocar. Acest lucru a făcut și să vizităm doar interiorul muzeului, nu și exponatele (poate mult mai interesante, aranjate ca un veritabil Muzeu al satului) din exteriorul său.

Muzeul oferă informații bogate despre cele 54 de grupuri etnice ale Vietnamului, prezentând aspecte din viața lor de zi cu zi, ritualuri, credințe și evenimente religioase, etc. Exponatele sunt puse în valoare de explicații scrise în vietnameză, engleză și franceză. Expoziția permanentă a fost inaugurată în 1997.

Nu am teminat încă turul de oraș și articolul s-a lungit foarte mult, așa că am decis să vă prezint, în 3 postări separate, cele trei temple vizitate: Tran Quoc, Ngoc Son și Templul Literaturii.

City Tour in Hanoi

Regardless the agency from where you buy the tour, it presents, more or less, the same objectives: Tran Quoc Pagoda, on the West Lake, the lacquer workshop, the Ethnology Museum, the Literature Temple, Ho Chi Min Complex, Hoan Kiem Park and the Ngoc Son Temple.

I bought mine from the hotel reception. The price, which included a lunch, was 30$.

This article presents all the above objectives, less the temples/pagodas for which I will dedicate separate posts ( Tran Quoc, Ngoc Son și Literature Temple).