S-a scris atât de mult despre Dublin și doar la modul apreciativ, încât cred că ziua mea petrecută acolo nu a fost nici pe departe destul ca să mă hotărăsc ce părere să am!
Trei-patru ore într-un tur ghidat și apoi vreo 3 ore libere ar trebui, totuși, să-ți ofere măcar o idee! Ei bine, eu nu o am! Nu pot spune că nu mi-a plăcut (atmosfera este apropiată de cea britanică) dar “nici nu m-a dat pe spate”. Probabil că un city break petrecut la Dublin m-ar lămuri mai bine. Trebuie însă să mai treacă ceva timp până se închid șantierele care scurmă tot centrul orașului și acest lucru contribuind, probabil, la nehotărârea mea.
Mai bine să vă las să citiți/să vedeți ce mi-a dezvăluit mie Dublinul în acea zi de august 2016, una dintre puținele însorite pe care ni le-a oferit Irlanda!
Am intrat în oraș pe un pod ce traversează râul Liffey și am dat cu ochii imediat de ceea ce face Dublinul faimos: Fabrica de Bere Guinness! Berea apare peste tot în oraș, chiar dacă uneori e…Heineken.
Turul ne poartă de o parte și de cealaltă a râului, așa că putem să-i vedem și podurile, între care cele mai cunoscute sunt Ha’ penny și Donovan.
Ca și în Belfast și aici sunt multe clădiri victoriene, la care admirăm, din autocar, cunoscutele uși.
Poposim câteva minute, pentru fotografii, în micul parc al Catedralei St. Patrick. Clădirea actuală datează din perioada 1254-1270 și a fost în mare parte restaurată în anii 1860, cu concursul generos al lui Sir Benjamin Guinness. Turnul, cu o înălțime de 43 m, a fost restaurat în 1370 de către Arhiepiscopul Minot, căruia îi poartă de atunci numele.
Mult prea repede, pe gustul meu, am trecut prin curtea Castelului din Dublin, simbol al puterii britanice, timp de peste șapte secole. El a fost ridicat pe locul unei fortărețe anglo-normande din secolul al 12-lea.
Cam în același perimetru se află și Catedrala Christ Church, fondată de către regele Sitric “Barbă argintie” și Dunan, primul Episcop al Dublinului și apoi restaurată în anul 1186 de către Arhiepiscopul anglo-normand John Cumin.
Catedrala Christ Church, Dublin
In centrul răscolit de șantiere văd clădiri monumentale, fie prea repede, pe geamul autocarului, fie mascate de copaci sau macarele, când “mă plimb” în cele 2-3 ore libere.
Rotunda Hospital, prima maternitate din Europa (1745, arh. Richard Castle)
Banca Irlandei (sec.18, arh. Edward Lovett Pearce, inițial sediul Parlamentului)
Așa cum te-ai aștepta, orașul este plin de pub-uri, restaurante și baruri.
la un pahar de bere Guinness
Mare parte din dinamica Dublinului se datorează, fără îndoială, studenților care învață la Trinity College, fondat în 1592 de regina Elisabeta I, lângă o mănăstire a ordinului Augustinilor. Inițial un așezământ de învățământ protestant, abia în anii 1970 au dobândit acces aici și catolicii. Autorul celebrei piese de teatru Așteptându-l pe Godot, dramaturgul Samuel Beckett, premiul Nobel pentru literatură, a studiat la Trinity College.
Campanila, 1853, arh. Sir Charles Lanyon, cel care a construit și Universitatea din Belfast
In ceea ce mă privește, o bună parte din timpul liber acordat am dedicat-o căutării și vizitării acestui muzeu (m-ar fi interesat și cel din dreapta dar nu era timp suficient!):
Unii vor zâmbi când vor vedea unde m-am dus dar această vizită a fost o experiență interesantă! Eram curioasă să văd cum se poate organiza un asemenea muzeu care se bazează doar pe mituri, legende, povești. Nu este niimic concret ce ar putea fi expus. Am constatat însă aceeași măiestrie în organizarea muzeelor ca și în Marea Britanie, ale cărei muzee le-am admirat mereu.
Ce este un leprechaun? Un fel de spiriduș din folclorul irlandez, cu un caracter cam năstrușnic, înclinat mai mult spre mici răutăți pe care le face oamenilor, cu care nu se află în relații prea bune. Se pare că el este un fel de cizmar, care face și repară ghete, aceasta fiind principala sa îndeletnicire. Spiridușii au un vas plin cu aur, ascuns la capătul curcubeului. Se crede că dacă este prins, îndeplinește trei dorințe.
După o primă încăpere, cu fotografii, cărți și uniforma creată de Disney pentru micuții omuleți – prilej cu care am aflat că la început uniforma lor a fost maro, nu verde, așa cum a imaginat-o creatorul de la Hollywood – micul nostru grup, alcătuit din doar cinci vizitatori, a pătruns pe rând în diverse încăperi ale muzeului, însoțit de un actor. Acolo, în atmosfera deosebită creată prin efecte speciale multi-media, el ne-a spus legende și povești, interpretând personaje și dându-ne o bună dispoziție molipsitoare.
Dacă mai sunt și alți curioși, muzeul este deschis zilnic între 10-18.30 și biletul de intrare costă 14 euro. Tratați această vizită de parcă ați merge la un spectacol!
Wandering A Day In Dublin, Walking Or By Bus
It’s difficult to form an opinion about a town only by taking a guided tour and then walk alone for three hours! And it is more difficult when you visit a town which is in grand repair! This was my case when I was in Dublin, late August.
Still, I had a glimpse of the city and a great time visiting the National Leprechaun Museum! Just take a look of my photos!
Ai ales foarte bine pozele pentru a da imaginea si atmosfera orasului. Mi-au placut mult cele cu portile victoriene, pe care am vrut sa pozez si eu, dar telefonul meu n-a prin imagini bune din goana autocadului. Mi-am mai placut cele cu pub-urile si cu Muzeul Leprechaum, care acum m-au convins ca a meritat sa-l vezi.
Multumesc pentru aprecieri, Rodica! Intr-adevar, din autocar faci nenumarate fotografii si poti folosi putine pana la urma dar pentru tine ele raman o amintire, totusi.
Muzeul cu pricina mi-a placut fiindca, asa cum am scris, m-am simtit ca la un spectacol cu un singur actor, foarte talentat.
Pana la urma Dublin se mai cere vazut pentru o impresie mai adevarata dar, sincer, nu cred ca voi mai ajunge pe acolo. Ma asteapta alte zari…
La multi ani!