Din centrul comunei Albac, un drum asfaltat ne conduce spre Horea. Trecem pe langa pensiuni noi, admiram peisajele si cand vedem o multime de masini, parcate pe unde se poate, intelegem ca am ajuns.
Ne ducem sa vedem mai intai caii, care stau cuminti de-o parte, asteptand sa inceapa parada. Printre ei, o caruta impodobita ne dovedeste ca si aici poti gasi…un taxi.
Apoi, cercetam produsele mestesugaresti. Sunt multe obiecte facute din lemn. Unii au scos din cine stie ce lazi de zestre ii, traistute si alte tesaturi. Sunt frumoase dar si preturile sunt pe masura. Trece pe langa noi un cuplu de francezi fericiti: el duce in mana o furca de lemn pentru intors fanul, iar ea o fata de masa crosetata din ata, pe care a desfasurat-o larg, sa o mai admire. Doua domnisoare localnice, nu par prea interesate de ceea ce admiram noi sau francezii. Sa fie de vina, cine?
Cand se starneste oarece agitatie, ne dam seama ca incep concursurile. Ele se desfasoara individual sau pe echipe: cine ciopleste mai repede si mai bine un trunchi de molid, care echipa incheie mai repede din barne talpa unei case, cine taie mai bine cu joagarul. In timp ce unii membri ai echipei lucreaza, altii au treburi “importante” de vorbit la telefonul mobil. Ei, dar cand insusi primarul Albacului pune mana sa ajute echipa comunei, se schimba treaba, nu?!
Dupa ce am studiat piata, am mancat, am aplaudat castigatorii concursurilor si am ascultat vestita “orchestra a primarilor” din Valea Ariesului, a venit vremea sa ne gasim un loc bun de privit si fotografiat, fiindca sta sa inceapa parada portului popular.
De aici incolo, incepe cu adevarat petrecerea. Noi ne intoarcem la “baza” noastra si intalnim pe drum o mica coloana de masini pentru off road, cu numere straine. Le-o fi spus si lor cineva despre sarbatoare si sunt curiosi!
De la “baza”, unde ajungem mai spre apus, un buchet de flori din gradina mea, pentru voi!
Sunt foarte frumoase sarbatorile acestea campenesti. La mine acasa, in Novaci, se tine “Urcatul oilor la munte” in fiecare primavara, in cel mai apropiat weekend de SF. Constantin si Elena.
Targul si-a mai pierdut din autenticitate si gasesti acum tot felul de chinezarii, dar parada care are loc dimineata este superba.
Defileaza o multime de lume in costum popular, incepand cu prichindeii de la gradinita si terminand cu cei mai batrani oieri.
Frumoase locuri si obiceiuri. Ar trebui mai mult mediatizate si incurajate! Asa cum fac nemtii si austriecii. Acolo tot timpul au loc serbari si intruniri comunale si orasenesti, care ii aduc pe oameni impreuna sa se bucure si sa arate la ce sunt ei mai buni!Uneori pretextele sunt hazlii, ca ,,ziua pisicii,, sau ,,ziua papagalilor,, dar bucuria sarbatorii conteaza! Poate,cate putin, treptat, in viitor vom sti si noi sa apreciem mai mult aceste lucruri.
In Horea se afla vestitul deal al indragostitilor numit ,,Dâmbul lui Gâf”.L-ai vazut?
@ VertAnge, in v. Ariesului par sa nu mai fie atat de multe asemenea obiceiuri. Exista insa targuri lunare in fiecare comuna, cand oameni din toate satele ei se aduna laolalta dar fara a purta costume populare. E doar un prilej de a face cumparaturi si a se mai vedea intre ei. Primul targ e in aprilie si ultimul, “targul verzei”in noiembrie.
@ Mariana, multe ar trebui sa facem noi ca ei, nu doar asta…
@ Viorel, nu vreau sa par insensibila fata de un sentiment atat de frumos dar, desi stiam din documentare despre existenta dealului, nu l-am vazut sau poate ca da dar nu stiam care e 🙂
Parca seamana un pic Ziua Lemnarului cu Junii din Brasov, asa-i? Foarte reusite pozele! Imi plac foarte mult evenimentele de genul… ar merita sa fie vazute de mai multi turisti straini!
Multumesc pentru aprecieri!Ai dreptate,le trebuie mai multa promovare si cine ar fi mai potrivit decat agentiile de travel? 🙂
Păi cred că noi în primul rând trebuie să le promovăm şi să vorbim despre ele. Frumoasă sărbătoarea asta, ştiam de ea, fiind în Alba, mai aflu de ele, dar nu am fost. Mă bucur că, din ceea ce am văzut, sunt chiar lucruri autentice, nu tot felul de kitschuri.
Poate apuci sa mergi, intr-o luna august, Mira!