Mă joc cu ideea de a face un circuit al Peloponezului de câțiva ani. Ca de obicei, am citit ghiduri de călătorie dar și articole de pe bloguri sau comentarii pe forumuri, încercând să găsesc cea mai satisfăcătoare variantă pentru noi. Acum câteva luni, mai exact în septembrie trecut, ceea ce am visat doar, a devenit realitate. Iată traseul pe care l-am urmat, eliminând partea de nord a Peloponezului unde, citisem pe internet, se lucra la modernizarea autostrăzii care leagă Atena de Patras și circulația se desfășura cu greutate. Dacă o fi să fie, va fi altădată…

harta traseului urmat în Peloponez și a excursiilor făcute (mulțumiri, arashi:)

Cu ani în urmă, când încolțise ideea acestui proiect, am cumpărat de pe aeroportul din Viena ghidul Peloponezului, fiindcă în țară nu se găsea nimic dedicat acestui loc.

Am folosit hărțile găsite pe internet, până am ajuns la fața locului, unde am putut să-mi cumpăr o hartă adecvată. In plus, am mai achiziționat și hărți provinciale ale Peloponezului, evident cele pentru provinciile care m-au interesat mai mult, Messinia și Mani.

Așadar, itinerariul. Itinerarul și alegerea obiectivelor de vizitat au reprezentat partea mai grea a pregătirii, pentru că zona este o mină de aur pentru călători! Plaje, cetăți venețiene, sate de munte, vestigii bizantine, orășele încântătoare, locuri pustii unde te simți singur pe lume, mănăstiri sau așezări fantomă, e greu să alegi!

Imi dăruisem pentru acestă excursie 16 zile, din care 4 pe drum. De ce atâtea zile pe drum, vă întrebați desigur cei care parcurgeți 1000 de km pe zi sau chiar mai mult? Ei bine, la vârsta noastră e mai greu: obosești mai repede, concentrarea nu se menține la fel o zi întreagă, etc. In plus, îmi place să văd mereu și câte ceva de pe drum, nu doar să trec “ca valiza prin gară”. Nu vreau să supăr pe nimeni cu expresia asta, fiecare are propriul său stil de a călători, nu există rețetă infailibilă. Pur și simplu nu mă încadrez în categoria “hai să ajungem repede pe plajă și să ne aruncăm în mare”.

Apoi, rezervările de cazare pe booking.com., despre care vă voi povesti – ca de obicei – separat, cu pățaniile legate de ele. De data asta au fost și pățanii fiindcă am plecat la drum cu maidanezul nostru, Caro și trebuia să găsesc pensiuni în care “pets are allowed”, adică unde te primește cu un câine! Dacă vă întrebați cum a fost la drum cu el, răspunsul va fi “bine”, fiindcă băiatu’ are deja experiență, a fost cu noi și pe Thassos. Trebuia doar să-i facem vaccinul necesar pentru actualizarea carnetului de sănătate. Ah, da! I-am pus și poză, fiindcă data trecută, la granița macedoneană ni s-a atras atenția că nu are, deși pe formular scrie “opțional “. Omul n-a făcut-o însă cu rea voință, cred că pur și simplu i-a plăcut cățelul fiindcă îi zâmbea mereu.

Ei și după toate astea, chiar în noaptea dinaintea plecării (când, recunosc, nu prea pot dormi), pac, mi-a trăznit ideea că nu am făcută inspecția tehnică periodică! Și de unde trebuia să plecăm dimineața, cat mai devreme, a trebuit să aștept până la ora 8, să se deschidă vreun atelier care face așa ceva. Probabil, îmi veți spune că am fost fraieră. Așa o fi, dar eu sunt cam ghinionistă cu treburile astea și chiar dacă alții eludează tot felul de chestii în circulație, pe mine musai mă prinde cineva în offsaid! Așa că prefer să fiu cuminte. În consecință, abia la 9.50 ieșeam din Timișoara.

Oricum, aveam suficient timp până la prima cazare intermediară, care a fost în Macedonia, la Veles. Intrând în Grecia am urmat Egnatia Odos până la Ioannina, la a cărei periferie, Perama, ne-am cazat a doua noapte. N-am avut timpul necesar să vizităm vestita peșteră de acolo, dar ni s-a dezvăluit, în schimb, o altă atracție a locului – o biserică din secolul al XIV-lea.

După ce am trecut Podul de la Antirrio, am intrat, practic, pe teritoriul Peloponezului.

Podul de la Antirrio

Aici am ales să ne cazăm în trei locații diferite, de unde am făcut excursii în împrejurimi: Marathopoli, Mavrouvouni și Tolon. Despre acele locuri, vă voi povesti în episoadele următoare.

La întoarcere,  am poposit câte o noapte la Olympic Beach și la Nis. Șaisprezece zile, peste 3500 km de nisip, soare și mare, cu o senzație de libertate deplină. Una dintre cele mai frumoase vacanțe.

N-ar trebui să omit să vă spun că am optat pentru luna septembrie, fiindcă noi preferăm să stăm vara mai pe răcoare, în Apuseni. Nu ne mai prea plac căldurile mari. Ei, dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, nu-i așa? – așa că tot am prins 25 de grade la sculare și măcar tot atâtea la culcare, iar peste zi, între 32-36!

Zilele petrecute în Peloponez au trecut repede, încărcate fiind de impresiile adunate din atâtea locuri minunate! Practic, acesta ar trebui să fie doar începutul. Acum știu cam ce aș mai putea vedea acolo și ar trebui să urmeze o altă călătorie…Deocamdată însă spun că îmi pare bine că am reușit să văd măcar atât (și nu e chiar puțin) din spațiul acesta atât de generos din punct de vedere turistic.

Pentru anul acesta, planurile mele se leagă tot de Grecia dar alte zone, în care nu am mai fost. De data asta, Grecia insulară. Dar asta va fi o altă poveste.

Around the Peloponnese 1. Departure Preparations

Going to Peloponnese is an old project of mine. Finally, last September we went there.

The preparations consisted in a vast documentation, using books, travel guides, internet. Then I had to book our acommodation, looking for special places were pets are allowed. We traveled with our dog, Caro. He already has experience traveling to Greece, as he came along in Thassos island too.

Then I had to establish our itinerary. This is always my task. So I decided on 3 places were we would spend more days, sightseeing around: Marathopoli, Mavrouvouni and Tolon. We went to visit fortresses and castles, beaches and other interesting places. I will tell you here all about them in the next episodes.