Dacă ai vrea să faci un documentar despre epoci și stiluri arhitecturale, Viena ar fi un oraș foarte potrivit. In centrul său vechi (Innere Stadt), palatele baroce abundă. Stau unul lângă altul, ca niște doamne din înalta societate într-un salon de ceai. Multe sunt azi sedii ale unor instituții oficiale.
Aria centrală despre care vă voi povesti se află în Freyung, o piață importantă, precum și în zona delimitată de Herrengasse și Augustinerstrasse, în jurul Hofburgului.
Cu acest articol începem plimbarea din Michaeler Platz și trecem prin poarta cu același nume în partea veche a Hofburgului, numită Alte Burg sau Aripa Elevețiană. Apoi, continuăm în următorul articol.
Călătorul grăbit, care stă în Viena doar 2-3 zile, a auzit – poate – că aici va putea vizita Palatul Schonbrunn, Palatul Hofburg și Palatul Belvedere (reședința prințului Eugen de Savoya). Va alege mai mereu să vadă Schonbrunn, lăsând restul pe altă dată…Intr-un fel, poate are dreptate pentru că vizita la Hofburg poate dura câteva zile, doar ea, dacă vrei să vezi tot și să vizitezi toate muzeele adăpostite aici.
Palatul Hofburg, inaugurat în 1279, a “crescut” timp de 700 de ani. Aici a fost reședința împăraților familiei Habsburg până în 1918, iar în prezent este reședința și locul de muncă al Președintelui Austriei.
Construcția a început în 1275 și fiecare împărat a adăugat câte ceva. De aceea vom întâlni aici un amalgam de stiluri arhitectonice: gotic, Renaștere, baroc, rococo. Planurile inițiale i-au aparținut lui Fischer von Erlach și au fost continuate de Lukas von Hildebrandt, ca să-i amintesc doar pe cei mai cunoscuți arhitecți.
Hofburg reprezintă unul dintre cele mai mari complexe arhitecturale din lume, având 18 aripi (grupuri de clădiri), 19 curți interioare și 2600 camere.
Am început plimbarea noastră cu metroul U3, coborând la stația Herrengasse.
Deși pe această stradă se află multe palate, am preferat să mergem mai întâi până în Michaeler Platz pentru a arunca o privire în interiorul bisericii cu același nume, una dintre preferatele mele datorită frumosului său altar.
Biserica Sf. Mihail a fost construită în jurul anului 1200 și este a treia cea mai veche biserică din Viena. Inițial construită în stil romanesc, între 1340-1450 i-au fost adăugate niște anexe gotice, iar în 1791 fațada a fost remodelată în stil neo-clasic.
Altarul despre care aminteam a fost construit în 1782 după planurile lui Jean Baptiste d’Arange, iar orga – opera lui Johann David Sieber – datează din 1714. Sculptura din alabastru, în stil rococo, care îl împodobește, se numește Căderea îngerilor și a fost executată de sculptorul Karl Georg Merville. In altar o puteți vedea pe Maria Candia, o icoană a Fecioarei Maria în stil bizantin, purtată de doi arhangheli.
Ca și în alte biserici vieneze și aici se organizează diverse concerte, un cor făcând repetiții chiar când am intrat noi.
Piața este dominată de Poarta Sf. Mihail, stil neo-baroc. Planurile inițiale cu aparținut lui Fischer von Erlach dar aplicarea lor a fost amânată. Poarta a fost construită apoi în 1893 de către Ferdinand Kirschner, care a urmat însă planurile lui Erlach.
De o parte și de alta, două fântâni de perete, simbolizează armata austriacă și puterea ei. In dreapta se află Stăpânirea pământului, 1897, autor Edmund Hellmer și în stânga Stăpânirea mării, 1895, autor Rudolf Weyr. In fața arcadelor porții, statui uriașe ale lui Hercules, cu muncile sale.
Vis-a-vis de poartă, în piață, se află Casa Loos (arh. Adolf Loos, 1911), în prezent sediul central al Raiffeissen Bank. La vremea construirii sale a stârnit un scandal, oamenii nefiind obișnuiți – în plină epocă a barocului – cu asemenea fațade “goale”. Nici împăratukui Franz Joseph nu îi plăcea clădirea și se spune că perdelele de la ferestrele apartamentului său, care dădeau spre piață, erau mereu trase.
Trecând prin poartă, intrăm în partea veche a Palatului Hofburg, Alte Burg. Aici se află numeroase muzee, între care Tezaurul, Muzeul Sissi, Apartamentele Imperiale.
In anul 1552 s-a construit Poarta Elevețiană, după planurile lui Pietro Ferrabosco. Numele i-a fost dat după garda elvețiană care asigura protecție palatului în timpul împărătesei Maria Theresa. Este unul dintre puținele monumente în stil Renaștere din Viena. In secolul al 18-lea tot grupul de clădiri de aici au primit numele de Aripa Elvețiană.
Amalienburg, construit în secolul al 16-lea și numit după împărăteasa Wilhelmina Amalia a fost ocupat ultima dată de împărăteasa Elisabeta. Deasupra sa se află stema împăratului Charles VI, cu vulturul bicefal și coroana imperială.
Dacă dorim să ajungem, istoric vorbind, până la “ocupantul” palatului în zilele noastre, ieșim din această curte interioară în Ballhaus Platz, unde vom vedea clădirea care acum adăpostește Biroul Președintelui Republicii (din 1946).
Aripa Leopold, cum se numește, a fost construită între 1660-1666, fiind reședința împărătesei Maria Theresa între 1760-1780 și apoi a împăratului Joseph II între 1780-1790.
Continuăm plimbarea în articolul viitor.
Among Palaces in Vienna, Day By Day
Hereby I start describing a walk among the many palaces of Vienna. We started from the U3 Herrengasse Station, and went to Michaelerplatz. We entered the beautiful St. Michael’s Church (built around 1200) and then admired the St. Michael’s Gate (1893).
Through the gate we entered the Swiss Wing, which is actually the Old Fortress, named the Swiss Wing in 1552, after the Swiss guard which protected the palace during the reign of Maria Theresa Empress.
The most important building here is, may be, the Amalienburg (16th.century). There are many museums here, including the Imperial Treasury.
Through another lateral gate we went to Ballhaus Platz, where we saw the site of the Office of the Federal President (since 1946), in Leopold Wing.
Altarul Bisericii Sf. Mihail este, într-adevăr, magnific. Efectul este dat în mare parte de alabastru luminat de cele două ferestre laterale. Ai avut o idee bună să ne dai atâtea detalii despre edificiile astea, despre care, chiar dacă le-am văzut în plimbare, n-am rămas cu prea multe informații care să ne pecetluiască amintirile despre oraș.
Mulțumesc pentru aprecieri, Rodica!