The bridge was built in 1770 by Mehmet Bushati Pasha. It is 108 m long and 3 m wide.  Kiri river, which should be a wonderful blue color, was completely dried.

Not much to do or to see here, except, may be, a 2-3 km drive to see the Drisht Fortress.

A small restaurant, with a terrace, right near the bridge, and only us as customers. For 2 non-alchool beers and 8 cevapcici (beef grounded meet, grilled) we paid less than 4 euros. Then we headed back to Shkroder.

La 6 km in nordul orasului Shkoder, la Mes, se afla cel mai bine conservat pod otoman din Albania. El a fost construit pe Drini, pe un drum care lega Shkoder de Kosovo, inca din timpul romanilor. Aur si alte metale se exploatau de-a lungul acestui drum si de aici importanta sa economica.

Drumul nu este prea grozav, seamana cu cele de la noi, adica trebuie sa fii atent la gropi. Priviri curioase se intorc dupa noi fiindca, probabil, nu multe masini straine se aventureaza pe aici. Trecem pe langa un magazin unde se vand flori pentru inmormantari, din plastic sau diverse materiale si pe langa curtea unui atelier de ceramica, unde se fac diverse obiecte decorative.

Podul a fost construit in 1770, cu 12 arce caracteristice (va amintiti podul lui Ali Pasha de la Visegrad, din Bosnia?), de catre Pasha Mehmet Bushati. Are o lungime de 108 m si latimea de 3 m si este aruncat peste raul Kiri, despre care se spune ca are o apa incredibil de albastra. In iulie insa, se prezenta ca un  ued secat dintr-o zona desertica.

Paralel cu podul istoric, pe care nu se mai circula, a fost construit un pod nou, de pe care se pot face poze. Daca dispui de suficient timp, poti merge mai departe, cale de  2-3 km, sa vezi cetatea de la Drisht, de asemenea monument istoric.

Noi am ramas insa aici, sa admiram mai mult constructia veche si zona rurala in care ne aflam singuri. Nici un turist nu era prin preajma si nu cred ca sunt multi cei care vin aici.

Cum undeva, in apropiere, se desfasura o nunta (vazusem nuntasii si masinile pe sosea) si in aer plutea miros de…mititei, am ramas si noi pe mica terasa a unui restaurant aflat chiar langa pod. Consultam meniul (saracut) si nu vedem micii. Il intreb pe tanarul ospatar “cevabcici?” fiindca banuiam ca trebuie sa-i cheme cumva asemanator. Imi face semn ca nu au dar, deduc, face el rost! Opt mici si doua beri fara alcool, ne costa 400 lek, adica mai putin de 4 euro. La o masa alaturata s-au asezat doi tineri albanezi. Dupa un timp, unul ma intreaba daca vorbesc engleza si apoi ma intreaba ce limba vorbim. Cand ii raspund “romana”, zambeste larg si imi spune “Aaa, mi se parea mie cunoscuta! Eu lucrez in Londra si am acolo doi colegi romani…” Ce mica e lumea!

Afara sunt 32 de grade dar pe terasa, sub umbrela, e placut. Trebuie totusi sa ne intoarcem…