In ultima vreme, pe net, au apărut multe materiale legate de o stațiune în devenire, în județul Bistrița-Năsăud. Este vorba despre Colibița, așezată pe malul unui lac de baraj, la 850-900m alt. Deoarece drumurile noastre de vacanță ne purtau prin apropiere, am decis să mergem și noi până acolo, să vedem despre ce este vorba.
Vremea, la început mai morocănoasă, a început treptat să ne zâmbească a soare, așa că am mers de la baraj până la coada lacului și apoi înapoi, spre Bistrița. Deoarece sunt două variante de drum pe care se poate ajunge la lac, am ales să mergem prin Prundu Bârgăului și Bistrița Bârgăului și ne-am întors prin Mureșenii Bârgăului (drumul acesta fiind în lucru dar foarte accesibil și mai puțin circulat decât celălalt).
Aici, la Colibița, aerul bogat în ozon, a atras oamenii de mai multă vreme. Se spune că, în 1883, fiica unui neguțător sas bogat, din Bistrița, s-ar fi vindecat de tuberculoză. Apoi, o arhitectă tot din Bistrița, Erika Schuller, s-a vindecat de aceeași boală și a construit ulterior un sanatoriu cu 16 camere, pentru tratament, care a dăinuit până în 1944, când a pierit într-un incendiu.
Intre 1923-1975 a funcționat o stațiune balneo-climaterică, căzută apoi în uitare, după construirea – în 1980 – a lacului de baraj. Așa cum s-a întâmplat și prin alte părți, satul a fost strămutat și începe să prindă viață și să se dezvolte abia în ultimii ani, la “coada lacului”.
Frumusețea locului i-a atras mai întâi pe localnici, apoi și pe alți turiști, astfel încât în ultimii ani s-au construit aici peste 400 de case de vacanță, vile și pensiuni. Chiar și așa, capacitatea de cazare este încă prea mică față de cerere.
Ceea ce mi-a plăcut mai puțin este faptul că locurile în care poți coborî până la apă sunt foarte puține, majoritatea celor care și-au construit case pe coastele dealurilor care înconjoară lacul închizând complet terenul și împiedicând accesul la lac. Aceeași situație am întâlnit-o cu ani în urmă la Tarnița, în apropierea Clujului. La Surduc, lângă Lugoj, situația tinde să devină aceeași și probabil sunt și alte lacuri de baraj în cauză.
De pe șoseaua care înconjoară lacul, acesta se zărește din loc în loc.
Un caz aparte este Fisherman’s Spa, locul cel mai căutat de către turiștii de o zi mai ales. Motivul? Aici poți să iei un vaporaș sau bărci, să te plimbi pe lac, există piscină dar și o plajă de nisip (adus din alte părți), poți sta pe malul unei fântâni pline de nuferi înfloriți, te poți plimba pe malul lacului sau servi masa la un restaurant. Nu e de mirare că mașinile se înșiră parcate pe o distanță mare, în jurul acestui obiectiv!
Fisherman’s, văzută de pe șosea
Mie mi-a plăcut la coada lacului, unde partea turistică nu se mai vedea, era liniște și se auzea doar bâzâitul albinelor.
Colibița, a resort to be, is situated on the shore of the artificial lake with the same name, at less than 50 km by car, from Bistrița.
The altitude is 850-900m, and the air is full of ozone, so the place has curative properties. Forests are all around and there are places to go from here. Many vacation homes, pensions and villas have been built during the last years, as a result.
The place is considered only of local interest for the moment being, but there are big plans to transform it into an important national resort in the future.
Ai dreptate. Zona este parca o frantura de rai!
Păcat că turiştilor le-a rămas prea puţin loc acolo…