(din ciclul: Un vis portughez in China: Macao) 

Inainte de a ajunge la Largo do Lilau sau Piata Lilau, am zabovit la alte doua obiective care fac parte din centrul istoric: Baracile Maure si Biserica Sf. Laurentiu.

Biserica Sf. Laurentiu

Baracile Maure

 

In cartier, strazile sunt destul de inguste si blocurile cu mai multe etaje, cu balcoanele zabrelite si pline de rufe intinse la uscat sau plante diverse, care par a se apropia catre varf, fac ca ele sa para si mai inguste. La parter, sunt magazine deschise sau inchise, cele inchise avand obloane de tabla, cum existau si la noi pe vremuri. Langa portile multor case se gasesc locuri dedicate, unde poti aprinde betisoare pentru a-ti atrage bunavointa zeitatilor. Un mijloc simplu de a te absolvi de pacate, fara prea mare efort.

Baracile Maure au fost construite in secolul al 19-lea pentru a adaposti trupe din Goa, aduse pentru a intari politia din Macao. In prezent, aici se gaseste Administratia Maritima din Macao. Cladirea nu se viziteaza in interior dar te poti plimba (gratis) pe largul coridor acoperit, ornamentat cu lampi din fier forjat.

Baracile Maure, Macao

Una din cele mai frumoase biserici (prin asezare) din Macao este Biserica Sf. Laurentiu. Ea este totodata si foarte cautata, deoarece aproape fiecare locuitor are aici ceva comun cu marea, iar Sf. Laurentiu este patronul marinarilor.

Asezata pe un promontoriu, care te obliga sa urci o serie de trepte pana la ea, biserica  – cea mai veche din Macao –  a fost initial din lemn (1560), fiind reconstruita din piatra abia in secolul al 19-lea. Biserica a fost construita de iezuiti. Spre deosebire de celelalte biserici pe care le-ati vazut pana acum, aceasta are tavanul impodobit cu barne din lemn, colorate in turcoaz, alb si auriu si cu candelabre frumos lucrate. Altarul principal, din care vegheaza Sf. Laurentiu, este completat de doua altare laterale, unul inchinat Fecioarei Maria, celalalt lui Isus. Deosebit la aceasta biserica este curtea mica dar plina cu palmieri si alti copaci care imbie la umbra si racoare. Si desi era ianuarie, chiar aveam nevoie!

Biserica Sf. Laurentiu, vazuta din curte

tavanul frumos decorat in turcoaz, alb si auriu

Sf. Laurentiu, in altarul principal

altar secundar – Fecioara Maria

altar secundar – Isus

la umbra palmierilor, in curtea bisericii

Largo do Lilau este reprezentat de un grup dintre primele case coloniale portugheze, vegheate d eo fantana care aproviziona in trecut orasul cu apa. Arhitectura caselor, micile detalii reprezentate de flori si copertine si de felinarele din piata, ii dau acesteia o atmosfera deosebita. In mijlocul ei, un ficus urias ofera umbra si odihna pe banca rotunda care il inconjoara. Grupuri de turisti, cu ghizii lor, se succed mereu. Unii fac poze, altii sa grabec sa cumpere un suc sau o inghetata la chioscul din mijlocul pietei. Se dau cateva explicatii, apoi ghida flutura steguletul pe deasupra capului si…next!

in Largo do Lilau

detalii

a mai sosit un grup de turisti

putina odihna nu strica

izvorul potabil din Largo do Lilau

detaliu

fotografii isi vad de treaba

din 1898 sunt aici

Daca tot eram acolo, am decis sa intrerupem plimbarea prin centrul istoric si sa vizitam Casa Mandarinului (postarea urmatoare), aici, la doi pasi.

Walking in the Historical Centre of Macao (2): Largo do Lilau

 Before to go to Largo do Lilau, you may see the Moorish Barracks and the St. Lawrence’s Church. The Moorish Barracks have been constructed for military from Goa, brought in Macao to enforce the police. You may not go inside but you can look aroung and visit the gallery, for free. The St. Lawrence’s Church is the oldes in Macao and has a great importance, as it is dedicated to St. Lawrence, the protector of the seamen.

Largo do Lilau or Lilau Square is a lovely spot in town, with colonial houses, givind a very European flavor. There are always tourists’ groups there, coming and go, taking photos or simply resting on the bench around the big Ficus tree.

The streets here are narrow, giving the impression that they come together up there. Right here, round the corner is the Mandarin’s House, which we will visit next time.