Intotdeauna mi-am rezervat cazările pe booking.com  De cele mai multe ori le-am “nimerit” bine. Câteodată se mai întâmplă să nu fie chiar ca la pomul lăudat, având în vedere că mă mai uit și la părerile altor călători. Acestea se dovedesc uneori exagerate, într-un sens sau altul sau, pur și simplu, standardele nostre nu coincid.

De data asta mi-au trebuit cazări la Hong Kong (la dus și la întors), la Siem Reap și la Luang Prabang.

Grand City Hotel, Hong Kong

Travellerhome, Siem Reap

Khoum Xieng Thong Boutique Villa, Luang Prabang

Cine a călătorit la Hong Kong știe că, atunci când vine vorba de cazare, fie accepți să stai într-o cameră nu foarte salubră, înghesuită și eventual fără geamuri, dintr-un bloc imens, pentru a plăti foarte puțin, fie scoți ceva mai mulți bani din buzunar pentru niște condiții absolut normale într-un hotel european. Există, desigur și hoteluri foarte luxoase dar nu e cazul să discutăm despre ele acum.

După multe căutări pe internet, am ales pentru cele două nopți cât ne-am oprit în Hong Kong la dus, Grand City Hotel,  un hotel din lanțul Best Western, de patru stele. La două minute de mers de hotel se află o stație de metrou, Sai Ying Pun, ieșirea B1. In felul acesta ești bine conectat cu tot orașul.

recepția hotelului

strălucirea (la propriu) a liftului din hotel

De la geamul camerei aflată la et. 23 se vede o pădure de blocuri dar și canalul care leagă insula HK de Kowloon, între ele.

de la fereastra camerei de hotel

Hotelul se află situat pe insula Hong Kong, cu celebrul Victoria Peak, multe clădiri coloniale dar și construcțiile noi ale numeroaselor bănci cu sediul în Hong Kong, un cartier vechi chinezesc, cu templele aferente, etc. Ici-colo câte o piață locală, de cartier, care colorează viața locuitorilor, o umple de zarvă și culoare.

Dacă este să o iei stradă cu stradă, HK nu este un oraș frumos, cel puțin asta este părerea mea.. Blocuri vechi, cu fațade murdare, rufe atârnate la uscat, cu case vechi, pe cale de a fi demolate, intercalate între blocuri, numeroase reclame și mici restaurante de cartier. In unele locuri, străzile sunt destul de curate, în altele, nu. Mijloace de transport în comun, între care și autobuze și tramvaie cu etaj, care circulă foarte bine, brăzdează orașul într-o rețea care asigură deplasarea rapidă, oriunde.

La hotelul Grand City se ajunge direct de la aeroport, cu autobuzul A10.

în preajma hotelului

La Siem Reap, unde posibilitățile de cazare sunt nenumărate, am ales Travellerhome, un mic hotel situat în partea centrală a orașului, foarte aproape de Piața veche și de Piața de noapte. O mică grădină, cu hamace și o piscină răcoroasă, numai bune după ce te întorci obosit din vizita la templele Angkorului, te îmbie și cu statuile cu care este împodobită (am aflat mai târziu că proprietarul micului hotel este un japonez).

Travellerhome, Siem Reap

terasa comună a etajului II, unde am avut camera

strada pe care se află micul hotel

așa am fost întâmpinate la sosire

Micul dejun, inclus în costul camerei, cam repetitiv, consta fie în ouă, (la alegere: fierte, prăjite, papară), baghetă/croissant, ceai/cafea și un pahar cu suc, fie într-o farfurie cu fructe sau clătite cu gem. Pentru bărbați era poate puțin, pentru noi, suficient.

Așezarea centrală, ne-ar fi înlesnit mai multă acțiune în oraș dar, după o preumblare de câteva ore la temple, cu o vreme foarte caldă și umedă, n-am mai avut chef de pierdut vremea prin piețe. Am ieșit doar spre seară, când aerul devenea mai respirabil, să mâncăm. Străduța noastră asigura oarecare izolare de forfota orașului.

în Siem Reap, străduța pe care am locuit

La Luang Prabang, Laos am avut ceva surprize neplăcute, în ciuda faptului că locul de cazare ales și în special managerul său, dl. Bill, erau ridicați în slăvi de mulți, mai ales pe Travel Advisor.

Prima surpriză a apărut pe aeroport, unde nu ne aștepta nici o mașină, așa cum ne-am înțeles prin câteva mailuri cu Mr. Bill! Noroc că există un fel de maxi taxiuri (mini van), pre-plătite pe aeroport, care, cu 50000 kip/persoană (1US$=8000 kip) ne-au dus la destinație.

Aici, altă surpriză generatoare de confuzie: făcusem rezervare la Khoum Xieng Thong Boutique Villa, cum apare pe booking.com, așa că ne așteptam și la condiții demne de acest nume. La poartă însă apărea semnul cu numele schimbat.

După mine, între “boutique villa” și “guest house” sigur trebuie să fie vreo diferență! Asta nu fiindcă aș fi ținut eu neapărat la prima dar, pentru același număr de nopți ca și la Siem Reap, adică patru, aici era semnificativ mai scump.

Cel care ne-a întâmpinat vorbea suficientă engleză cât să ne înțelegem. Ne-a asigurat că aici rezervasem cazarea, fără să-mi dea vreo explicație nici legată de nume, nici de faptul că nu am fost așteptate la aeroport, după cum ne-am înțeles. Spre surprinderea mea, lângă recepția cam ponosită, care se afla în curte, a scos lacătul de pe o ușă la ceva ce părea o fostă magazie, chiar dacă acum avea în față o măsuță și două scaune și ne-a poftit înăuntru. Aceasta, credea el, avea să fie cazarea noastră!

Acum, nu pot spune că înăuntru camera nu avea dotările necesare, doar că era foarte mică, abia aveam loc pentru cele două trolere, patul dublu (deși eu rezervasem o cameră cu două paturi) trebuind să îl escaladez ca să mă “urc”! Ușa la baie, ca și cea de la intrare nu avea clanță (!!!), doar un mic zăvor (vi-am spus deja că pe cea de la intrare trona un lacăt mare, tot din lipsă de clanță). Cu tot confortul aparent, mă simțeam ca la închisoare cu gratiile de la fereastra cam meschină, nu într-o Superior room, ca cea rezervată. La protestul meu, tipul mi-a zis că ne va da gratis, în compensație, două biciclete, să ne plimbăm în oraș. O clipă, am avut senzația că își bate joc de noi! Am refuzat categoric oferta (nu că poate n-aș mai putea merge pe bicicletă la 70 de ani, ca la 12, când mă deprinsesem cu ea!) și i-am cerut ca a doua zi să ne mute. El a promis asta dar a doua zi, ia-l de unde nu-i! N-a dat toată ziua pe acolo. In ajun ne informase (la întrebarea mea) că Mr. Bill este plecat în Vietnam și se întoarce abia peste două zile..Știți vorba aia cu “când pisica nu-i acasă”…Era inacceptabil să stăm jumătate din timp în acea cameră, așa că ne-am uitat imediat pe net. Mai în centru existau camere libere la jumătate din prețul plătit de noi și, după cum aveam să vedem în zilele următoare, în pensiuni cochete, pline de flori și îmbietoare chiar de la intrare, ceea ce nu era cazul cu a noastră!

Noaptea e un sfetnic bun așa că a doua zi, după ce am așteptat (sau pierdut???) timp suficient să apară tipul din seara precedentă, am căutat pe la toate ușile și, în cele din urmă, am dat peste cineva care zicea că este tatăl dlui. Bill, cu care m-am putut înțelege binișor în engleză. Mi-a confirmat că managerul se întoarce doar a doua zi și, la cele relatate de mine, m-a asigurat că peste o oră-două putem intra în altă cameră! Oamenii ăștia chiar credeau că eram acolo ca să ne pierdem timpul, așteptând?

Mă rog, ca să nu vă mai plictisesc, am intrat mai târziu în camera aceea, care era într-adevăr corespunzătoare sumei plătite dar în care auzeam dimineața, începând de la ora 7, pe cei care veneau în curte, să servească masa chiar în fața geamurilor noastre, camera fiind la parter. N-am mai avut însă chef să ne strângem bagajele și să ne mutăm la altă pensiune, așa că am rămas acolo. Oricum, mai erau doar trei nopți.

intrarea se face prin fața casei proprietarilor, cred

camera în care ne-am mutat a doua zi

locul de servit micul dejun, lângă geamurile noastre

Locația este însă foarte bună, în nordul părții vechi a orașului Luang Prabang, aproape de confluența râului Nam Khan cu Mekongul. Chiar la câteva sute de metri de noi se aflau șapte din cele peste treizeci de temple ale orașului, între care cel mai important, Wat Xieng Thong. Din colțul străzii se poate urmări evenimentul-emblemă al orașului, ceremonia oferirii de hrană, călugărilor (alms giving ceremony).

Totuși, nu aș recomanda acest loc de cazare prietenilor mei.

locul în care Nam Khan întâlnește Mekongul

Wat Xieng Thong, clădirea principală

alms giving ceremony

Din nou la Hong Kong, am dormit – așa cum am scris deja în articolul precedent – la hotelul de cinci stele al aeroportului, Regal Airport Hotel (nu fiindcă ne-am fi dorit atâtea stele, ci pentru că doar ăsta era acolo), căruia chiar nu am ce să-i reproșez.

Regal Airport Hotel, Hong Kong

Dificil de găsit cazare în Hong Kong, care să îți placă și pentru care să nu dai o mână și un picior! Una peste alta, trei nopți de cazare în Hong Kong au costat cât opt nopți în Siem Reap și Luang Prabang.

Odată însă ce îți cumperi biletul de avion și te-ai hotărât asupra cazării, Asia de Sud-Est reprezintă chiar destinații foarte ieftine pentru petrecerea vacanțelor!

Places Where We Slept Only and Their Neighbourhood

This article presents the four hotels which we used at visint basis during our travel to Cambodia and Laos: Grand City Hotel and Regal Airport Hotel in Hong Kong, Travellerhome in Siem Reap and Khoum Xieng Thong Boutique Villa in Luang Prabang.

Some problems were only at the last one, mainly of management. The hotel, named on booking.com as boutique villa is, in fact, a guesthouse, most of the personnel does not understand a single word in English (except the maaner, Mr.Bill, and one more man there). The price was too high compared with other hotels in town, which offered better conditions. I will not recommend this hotel to my friends.