Pentru a ajunge la Mănăstirea Goshavank trecem printr-o zonă mai puțin chivernisită, chiar săracă. Oprim într-o mică parcare, chiar sub mănăstire, care ne apare înconjurată de schele.
Facem câțiva pași pe lângă câteva tarabe deschise pentru puținii turiști care se află aici, trecând pe lângă un monument care îl înfățișează pe Mkhitar Gosh, cel care a dat numele mănăstirii, după moartea sa din 1213. Mkhitar a fost preot, gânditor, scriitor, cel care a elaborat un Cod al legilor Armeniei. A trăit în această mănăstire timp de 25 de ani.
Mănăstirea a fost ridicată pe locul uneia vechi, Getik, ridicată în 1188 și distrusă de un cutremur.
Prima biserică din complex, construită în 1191, a fost închinată Maicii Domnului. Au urmat cele două capele ale Sf. Grigore, una datând din 1208, cealaltă din 1237. Biblioteca și școala care a funcționat aici, s-au construit în 1241. In 1375 biblioteca, care avea 1600 volume, a fost incendiată de năvălitorii mongoli. Același scenariu al istoriei se repetă peste tot!
Deasupra bibliotecii s-a construit, în 1291, Biserica Sf. Arhangheli.
Biserica principală, Sf. Astvatsatsin (1191-1196) se datorează prințului Vakhtang de Haterk și soției sale, care au finanțat lucrările. Pe peretele său vestic se poate vedea un ceas solar.
Mănăstirea Goshavank este un exemplu de arhitectură armenească, pentru secolele 13-14. Interioarele, ca și exterioarele, sunt mai bogat decorate ca la alte mănăstiri din aceeași perioadă.
Faptul că mare parte din spațiul ocupat de mănăstire este încă cotropit de ierburi, îi dă un farmec deosebit. In jur, sunt împrăștiate khachkare, întregi sau fragmentate.
Ceea ce constituie faima acestei mănăstiri sunt khachkarele meșterului Poghos sau Pavgos, din 1291. Dantelăria de piatră are o excepțională valoare artistică.
khachkara sculptată de Poghos, 1291
E ultima zi de excursie și ultima zi în Erevan. Trebuie să ne grăbim, mai avem de vizitat o mănăstire!
The Goshavank Monastery
The Goshavank Monastery got its name fter Mkhitar Gosh, an Armenian scholar, priest, writer, thinker, who lived here for 25 years.
The monastery is not so big, nevertheless, there are few churches here: Mother of God Church, St. Gregory chapels, Holy Archangels Church, St. Astvatsatsin Church. A library with 1600 volumes was set in fire by the Mongols in 1375. A school, which functioned here, was famous during the Middle Ages.
The khatchars of Poghos master are famous for thei delicate filigree.
The monastery is under reconstruction right now.