(din ciclul: Un vis portughez in China: Macao) 

Casa Mandarinului, ridicata in 1869 chiar langa Largo do Lilau, este reprezentativa pentru casele negustorilor bogati din provincia chineza Guangdong, dar are si influente vestice. Familia Zheng Guanying, proprietara de generatii a casei, s-a mutat din acest loc candva, intre anii ’50-’60, casa fiind inchiriata.

Cei peste 300 de chiriasi au lasat-o intr-o stare deplorabila asa ca, inainte de a fi inclusa in circuitul turistic, a trebuit sa fie renovata. Casa ocupa peste 4000 m.p. si are mai mult de 60 de camere in cateva cladiri. Intre ele exista si spatii deschise, mici gradini pentru relaxare.

Vizitele au loc zilnic, cu exceptia zilei de miercuri, intre orele 10-18. Intrarea este libera. La o vizita nu pot intra mai mult de 200 de persoane, iar in doua cladiri pot intra, simultan, doar 60 de persoane, din motive de conservare a cladirii.

intrarea in Casa Mandarinului, Macao

Inainte de a incepe vizita, se cuvine spus ca Zheng Guanying a invatat si practicat arta negustoriei, timp de peste 20 de ani,  la Shanghai, inainte de a se reintoarce in casa parinteasca. El avea o minte luminata, orientata spre deschiderea catre vest, ale carui invataturi le admira. Era de parere ca o natie poate deveni bogata, doar imbogatind poporul. A lasat mostenire posteritatii cartea Shengshi Weiyan, adica “Cuvinte de avertisment in vremuri de prosperitate”.

O data trecuti de Poarta Lunii, ne aflam intr-o curte lunga si ingusta, Curtea Sedanelor, in care opreau sedanele si cei care veneau sa ii vada pe cei doi oficiali ai familiei Zheng Guanying (tatal si fiul) coborau. Pentru cine nu stie, sedanul sau litiera era un mijloc de transport fara roti, folosit de oamenii bogati. El era purtat pe sus de catre patru persoane.

Poarta Lunii

Curtea Sedanelor

De aici incolo, incepe un adevarat labirint de coridoare, incaperi si usi care, uneori iti ingaduie doar o privire spre un anumit spatiu. La iesirea spre gradina principala, de o parte si de alta a sa, se afla scrise asteptarile parintilor de la copiii lor. Frumoasele gradini, altadata ingrijite, sunt acum goale, impodobite doar de cateva ghivece cu plante si de copacii care au ramas. Grija pentru estetic se poate observa pana si la burlane, care sunt invelite sia rtistic lucrate, semanand cu niste tulpini de bambus.

In interior, se pot vedea piese de mobilier chinezesc de epoca, candelabre, paravane, stalpi si usi frumos filigranate. Culorile inchise ale lemnului contrasteaza placut cu albul peretilor, dand o nota de eleganta spatiului. Nu stiu cum arata el cand era locuit, probabil mult mai incarcat si mai colorat, dar eu il prefer asa.

Ceea ce se vede imprejurul casei nu arata prea atragator, dar trebuie sa ne gandim ca in anul construirii ei, acele blocuri urate nu existau.

blocuri cu aspect de ghetto, in jurul curtilor Casei Mandarinului

Coboram treptele, pe care un afis ne atentioneaza atat de frumos sa ne facem pasii “moi” pentru a proteja constructia, mostenire culturala. Vizita noastra aici s-a incheiat dar sunt sigura ca voi pastra multa vreme in amintire Casa Mandarinului.

Voua va place sa vizitati astfel de locuri?

Is It Worth a Visit to the Mandarine’s House in Macao?

The Mandarin’s House, erected in 1869 near Largo do Lilau, is a typical house of the rich people. Zheng Guanying family lived there for generations. He spent over 20 years of his life in Shanghai, then he came back and wrote an important book, called Shengshi Weiya, “Words of Warning in Prosperity Times”. Zheng Guanying was attracted by the Western education system, and had an open mind for the way of Weterners.

The house may be visited daily between 10-18, excepting Wednesday when it is closed.  Last admission is at 17.30. Entrance is free.

Inside, you may see a typical Chinese house, with inner yards, a lot of doors and screens. After the family left the house in the period during ’50s-‘60s, the house was rented and over 300 people lived here! They left the house in very bad condition, so it has to be repaired before to enter the touristic circuit.

In the rooms, I loved the contrast between the dark colors of the wood and the white of the walls. Probably when it was inhabited by the rich family, the interior was more colored and even more loaded but I prefer it like this! Would you visit such a place? Which kind of places do you prefer?