Ne-a fost tare greu sa gasim un grup pentru Meteora! Incercarea de a forma un grup de romani a dat gres de doua ori, un alt grup nu dorea “sa se amestece” cu alti turisti asa ca, in ultima noastra zi de vacanta la Paralia Katerini am reusit sa ne alaturam unui grup de slovaci. Ivana, ghida grupului, ne-a asezat langa ea si, dupa ce termina cu “ai ei”, ne rezuma si noua informatia in 2-3 fraze.
spre Kalambaka
Drumul spre Meteora trece, obligatoriu prin Valea Tempi, prin care curge raul Prinos. Autostrada e foarte aglomerata aici, solicitand din plin atentia soferilor.
Curand intram in Campia Tessaliei, cea mai intinsa zona agricola a Greciei. Trecem prin Larissa, capitala Thessaliei, unde se spune ca s-ar fi nascut eroul Achille si prin Trikala, un orasel cu ceva peste 80000 de locuitori.
Kalambaka este o asezare veche aici, la poalele straniilor stanci care tasnesc parca din pamant. Primul oras, Eghinion, a fost cucerit de romani si distrus dar a fost refacut, incepand sa fie mentionat sub numele de Staghi. Numele actual provine din timpul ocupatiei turcesti.
Turismul de masa, manifestat prin zeci de autocare care-si revarsa turistii pe langa intrarile manastirilor, a adus prosperitate orasului. Au aparut hoteluri si pensiuni, restaurante, un camping. La inceputul urcusului printre stancile Meteorei se afla un mare magazin de icoane (un popas obligatoriu pentru orice grup) care poate fi privit si ca un muzeu instructiv pentru aceasta arta (desigur, fara valoarea exponatelor dintr-un muzeu).
Peisajul prin care ne deplasam este unul bizar. E ceva ce n-am vazut niciodata pana acum. Stanci masive, goale, de forme caudate, cu putina vegetatie intre ele si, din loc in loc, in colturi care ti se par inaccesibile apar peretii cate unei manastiri.
sus, Manastirea Sf Varlaam
Sihastrii au existat aici de multa vreme, ducandu-si zilele in post si rugaciuni printre crapaturile dintre stanci. Abia in secolul 11, dupa construirea Schitului Dupiani, viata monahala incepe sa se organizeze. Bazele sale le pune calugarul Athanasios, refugiat aici de la Muntele sfant Athos, ridicat ulterior la rang de sfant. El este cel care, impreuna cu alti 14 calugari, pune bazele Manastirii Marea Meteora sau Metamorfosis, in anul 1344. Pana in anul 1500 au existat in aceasta zona 24 de manastiri, astazi mai sunt locuite si in stare de functionare doar sase: Marea Meteora, Man. Sf. Varlaam, Roussanou, Ayia Triada (Sfanta Treime), Ayios Nikolaos Anapaphsas si Ayion Stefanou. Am vazut cateva de la oarecare distanta:
Manastirea Sf. Stefan se afla in sudul Meteorei si priveste spre Kalambaka de pe stanca de deasupra ei. Ea a fost ctitorita de catre Antonios Kantakuzino si Filotheos din Siatena, in secolul 14. Manastirile de la Meteora erau foarte bogate, datorita donatiilor facute de regi si nobili, iar aceasta era cea mai bogata. In 1850, Manastirea Sf. Stefan a infiintat, pe cheltuiala sa, scoala din Kalambaka.
Manastirea Sf. Stefan
Manastirea Sf. Varlaam si-a inceput dezvoltarea de la mica biserica Trei Ierarhi, ridicata de calugarul Varlaam in secolul 14. Datorita cresterii numarului de calugari au fost necesare noi spatii, asa ca a fost construita si Biserica Tuturor Sfintilor (1542), prin grija a doi frati calugari, Theofanis si Nectarios.
Manastirea Sf. Varlaam
Manastirea Roussanou este atat de veche, incat nu se cunoaste anul construirii ei. Abia in 1545 apare mentionata construirea unei biserici in stil bizantin, pe ruinele unei constructii mai vechi. Astazi ea este o manastire de calugarite.
Manastirea Roussanou
Manastirea Roussanou (stanga) si Manastirea Marea Meteora (dreapta)
Singura pe care am vizitat-o a fost Marea Meteora. Pentru ca am vorbit si cu alte persoane care au vizitat Meteora, am tras concluzia (personala si nu neaparat valabila) ca programul de vizitare tine cont, in afara orarului manastiresc si de nationalitatea, respectiv religia vizitatorilor. Romanii, si ei ortodocsi, par a vizita mai multe biserici. Noi, fiind intr-un grup slovac, am vizitat-o doar pe cea mai importanta din complex.
Manastirea Metamorfosis (Schimbarea la fata) sau Marea Meteora este construita pe o stanca la 613 m altitudine. Am spus deja la inceput ca ctitorul sau a fost calugarul Athanasios. Initial, biserica s-a numit Platilitos, adica ‘piatra lata’, dupa suprafata pe care a fost ridicata. Pentru ca stanca pe care este biserica este mai inalta ca cele din jurul ei, biserica a fost numita ulterior Meteorou.
La inceput, nu exista o intrare propriu-zisa in manastire, oamenii si bagajele fiind ridicate cu o plasa din sfoara. In 1923 insa s-au sapat in stanca 146 de trepte si un tunel scurt, care inlesnesc intrarea. Pe acolo am urcat si noi.
Manastirea Marea Meteora sau Metamorfosi
Iesirea din zona Meteorei am facut-o prin satul Kastraki, asezat pitoresc, sub stancile uriase. Se pare ca el a fost intemeiat de locuitori din Epir, care s-au refugiat aici de frica temutului Pasa de Ioanina, Ali Pasa. Aici existase o cetate bizantina si ruinele sale (‘kastro’) au dat numele asezarii.
satul Kastraki
Ar mai fi de adaugat ca dezvoltarea aici a acestui mare complex manastiresc, unicul in lume de acest gen, a sustinut refugiul firesc al unor oameni care doreau sa-si pastreze credinta si obiceiurile intr-o perioada in care tara le era stapanita de turci, oameni care renuntasera la tot ceea ce era lumesc pentru a-si petrece viata in rugaciune, in comuniune cu Dumnezeu si ca acest lucru a fost inlesnit de configuratia geografica deosebita a zonei. Impresia puternica pe care mi-au lasat-o aceste locuri m-a insotit multa vreme. Este unul dintre locurile care trebuie neaparat vizitate in Grecia!
Climbing to the Clouds, the Monastic Complex Meteora
The road to Meteora leads through the Tempi Valley, where the river Prinos flows and then through the plains of Thessalia and its capital city Larissa, where the Greek hero Achilles was born.
Kalambaka is an old settlement at the foot of the rocks that seem to just shoot out of the ground. It has thrived due to the massive touristic attraction that Meteora has become.
The landscape is eerie and unlike anything I had ever seen before. Massive naked rocks with sparse vegetation and, here and there, at impossible angles, the walls of a monastery. It is an ancient place for hermits to seek solitude and starting with the 11th century, monks from the Athos mountain have settled here and formed communities.
Sights here include the monasteries of St. Stephen, St. Varlaam, Roussanou and The Great Meteora, the only one we visited.
The place left a strong impression on me, with its history of people forsaking earthly goods to seek spiritual redemption in isolation and attempting to maintain their traditions and religion in times when their lands were under occupation.
Beautiful mountains. I like the home on the rock.
Those on the top of the rocks are all Orthodox monasteries, Randy. It is a fantastic place!
A very impressive blog with Adriana dire rocks and beautiful vistas. These rocks amken a big impression on me and let really see beautiful plaasen. Again attention to the fine details. This really super. My compliments.
Greetings, Helma
Thank you very much, Helma, for the appreciation! It is a wonderful and spiritual place.
Beautiful photos,Traveling Hawk!
These monasteries are located on a steep cliff!
Indeed,it is really a good place for hermits who seek solitude.
This scenery is very rare and impressive to me.
Thank you for sharing.
I am sure you would like to be there, Kumiko! I liked it very much too. Pity that the time spent there was too short. Thank you for reading, Kumiko!
Nu e greu de înţeles de ce te-a impresionat atât de mult acest loc. Impresionează şi îţi doreşti să te duci acolo şi când vezi o imagine. Dar când eşti acolo, este cu totul altceva. Cu siguranţă un loc ce trebuie vizitat în Grecia. Doar dacă naţionalitatea şi religia pe care o ai vor fi pe placul lor… 🙂
Grecilor le plac romanii si ortodoxia e un numitor comun. Nu am vazut o statistica dar cred ca romanii reprezinta o parte importanta din turistii care viziteaza Grecia.
Complexul Meteora e intr-adevar ceva deosebit. L-am vazut prima data cu ani in urma intr-un material prezentat la Teleenciclopedia si de atunci mi-am dorit sa-l vad.
Multumesc pentru vizita, Mira!
Eu am vazut Meteora primavara si toamna. Prima data erau Floriile si fiind Pastele aproape, parca si luminitele candelelor ardeau altfel … A doua oara a fost cu ceata si vant … si peisajul era invaluit cu mister, parca eram in alta lume. Un loc slefuit de timp.
Cred ca ambele momente au fost deosebite, Dani. Asa, la modul ideal, mi-as dori si eu sa merg o data acolo cand e foarte putina lume in zona. In asemenea locuri as dori chiar sa fiu singura. Asta este motivul pentru care mi-au placut atat de mult unele temple din Japonia si Coreea de Sud: eram singura vizitatoare in momentul acela sau eram doar cativa, raspanditi prin curtile templului. Asa simti mai bine spiritul locului.
Ai dreptate … e de dorit sa fii singur intr-un astfel de loc …