The National Museum has been opened, in this location, in 2005. It is the 6th biggest museum in the world, as surface occupied.I liked the surrounding space, the eco-bridge, the Reflection Pond in front of the museum.

The ground level houses important collection from the most important states which unite later on in a single state: Silla, Baekje, Goguryeo. Some of the artefacts are national treasures. One of the nicest piece is the ten storeys pagoda, built in 1348. At the basis, there are depicted scenes from The Journey to the West, one of the classical novel of Chinese literature. The Legend of theMonkey King movie was based on this novel. In 1909 the pagoda was taken to Japan and it was returned only in 1960.

While visiting the museum I was impressed to notice many groups of children, with their teachers. They were absorbed in discussions, explanations, drawing what they have just seen. It is a wonderful way to educate the young generation in the spirit of ancestor heritage. And when you see a 4-5 years old child in front of a computer with an interactive programme, you may rest assured that the future of that country is on good hands!

Chiar daca nu intotdeauna respect acest lucru cand sunt la fata locului, cred ca o vizita la Muzeul National ar trebui facuta in orice tara. Este locul in care te familiarizezi cel mai bine cu istoria si cultura acelui spatiu, te apropii mai mult de spiritul locului.

La Seul, Muzeul National se afla in zona numita Yongsan, vestita printre turisti in primul rand pentru piata de electronice de calitate si mai ieftine ca in alte parti, se spune. Nu pot confirma, fiindca nu am fost. In acest cartier am avut doua obiective interesante pentru mine: Muzeul National si Memorialul Razboiului. Ar fi fost si un al treilea, situat in partea dinspre cartierul Itaewon, pe care l-am ratat insa din lipsa de timp: Muzeul de Arta Leeum Samsung, un  muzeu privat, deschis in 2004, unul dintre cele mai bune din Seoul. Am mai spus: sase zile in Seul este prea putin fata de ceea ce are de oferit!

Muzeul National s-a deschis in aceasta locatie in 2005, el aflandu-se anterior in zona Gwanghwamun. Este cel mai mare muzeu din Asia si al 6-lea din lume in ceea ce priveste suprafata acoperita la sol: peste 28000 metri patrati. Din exterior, imaginea sa stilizata aminteste de o fortareata coreeana. Trebuie sa ma credeti pe cuvant fiindca lungimea sa de aproape jumatate de kilometru nu mi-a permis fotografierea in intregime, cu aparatul meu.

Mi-a placut zidul care inconjoara incinta, decorat in stil traditional, podul ecologic care dovedeste atentia coreenilor fata de natura si micul iaz din fata muzeului, cu pavilionul si podetul traditional.

Partea de la parter mi-a retinut cel mai mult atentia deoarece prezinta artefacte din cele trei regate importante pentru istoria tarii: Silla, Baeckje si Goguryeo. Dintre acestea, cateva sunt marcate drept comori nationale. Toate exponatele sunt insa remarcabile. Exista suficiente explicatii in limba engleza si pentru turistul din vest.

Un exponat valoros din muzeu este pagoda cu zece etaje, datand din perioada Goryeo, mai precis 1348, al patrulea an al domniei regelui Chungmok, cand a fost plasata la manastirea Gyeongcheonsa. Pagoda este cioplita in marmora alba si are o inaltime de 13.5 m. La baza sa sunt sculptate scene din romanul The Journey to the West. Publicat mai intai anonim, pe la 1590, in timpul dinastiei Ming, este unul dintre romanele clasice ale literaturii chineze. Poate ati vazut versiunea cinematografica, Legenda Regelui Maimuta?!

In 1909 pagoda a fost dusa la Tokyo, fiind returnata abia in 1960.

Nu doar exteriorul impresioneaza la acest muzeu ci si interiorul luminos, aerisit.

Si m-a mai impresionat ceva, ceva ce am intalnit apoi peste tot: in muzee, palate, temple. Foarte multe grupuri de copii, de diverse varste, insotiti de dascalii lor! Primeau explicatii, isi notau in carnetele, desenau ce au vazut, discutau. Erau atat de absorbiti de ceea ce faceau, incat nu ii deranja nici cel care se apropia ca sa ii fotografieze…

Un mod minunat de a educa generatia viitoare in spiritul traditiei, al dragostei fata de ceea ce este mostenirea stramosilor. Un obicei pierdut la noi, se pare. N-am mai vazut de multa vreme grupuri de prescolari sau elevi prin astfel de obiective. Poate ar trebui sa revenim…

Si cand vezi o mogaldeata de 4-5 ani la calculatorul cu programe interactive, stii ca viitorul acelei tari este in maini bune!