Intins între două dealuri, Montecatini Alto are existența atestată chiar înainte de anul 1000, iar în secolul al XIII-lea era un municipiu liber. Așezarea și-a păstrat funcția de sediu al municipalității până în 1905, iar din 1940 a fost inclusă în Montecatini Terme.

La poalele dealurilor, izvoarele creaseră o mlaștină ale cărei miasme nu făceau bine sănătății oamenilor. In plus, acolo era terenul unor veșnice lupte între Lucca, Florența și Pistoia. Abia Marele Duce Leopold a făcut ordine și a asanat mlaștina, construind canale și punând bazele a ceea ce este astăzi Montecatini Terme. Din aceste cauze, locuitorii zonei s-au refugiat sus pe dealuri, în locul numit Montecatini Alto.

Imaginea satului m-a atras încă de la sosirea în Montecatini, așa că mi-am propus să urc neapărat acolo, pentru a vedea orașul de sus. De fapt, ai trei posibilități de a ajunge acolo. Se pare că există un autobuz de la gară, care circulă o dată pe oră dar varianta aceasta nu m-a interesat, așa că nici nu vă pot da detalii despre oră și timp de parcurs. Dacă ești cu mașina personală (nu era cazul meu), poți urca pe un drum pitoresc, flancat de arbori, numit “la Costa”. Am ales cea de-a treia variantă: funicularul (funicolare sau funivia).

Funicularul a fost construit între 1897-1898 și are două vagoane, Gigio și Gigia. Am urcat cu nr.1, Gigio. Drumul, care depășește cu puțin 1km și are o înclinație de 20%, este parcurs în 8 minute și jumătate. La jumătatea drumului cele două vagoane se întâlnesc (vezi foto de mai sus), mecanicii se salută și călătorii își zâmbesc, apoi își continuă drumul.

Biletul dus-întors costă 7 euro. Nu știam orarul, așa că am ajuns mai devreme și am așteptat să se deschidă. Ca să nu pățiți la fel, vă scriu aici orarul: de la 9.30-13 și de la 14.30-24, zilnic. Funicularul pleacă din jumătate în jumătate de oră. Circulă doar primăvara și vara dar nu și pe vreme nefavorabilă!

Ajuns la stația de sus, te oprești ca toți ceilalți călători pe mica platformă de belvedere, amenajată lângă ea, dotată cu bănci unde poți aștepta următoarea coborâre. Se fac aici mii de fotografii pe sezon…

De pe drum am văzut că așezarea era înconjurată de ziduri din piatră. Ele aveau 2km lungime și opt porți de acces. In 1554 florentinii au distrus orașul și a rămas doar Porta di Borgo. Din cele 25 de turnuri au rămas 2 intacte și alte câteva incluse în alte construcții din oraș.

O tablă indicatoare îmi indică centrul, spre stânga. O iau agale în direcție opusă și curând urc ușor pe o stradă pietruită, îngustă, cât să treacă o mașină. Casele sunt din piatră, cu grilaje și porți din fier forjat, unele purtând încă pe fațadă blazoane nobiliare. Se observă și intervenții moderne. Ajung curând la Turnul cu orologiu (Torre dell’Orologio sau Torre dei Lemni), construit în secolul al XII-lea.

Fiind dimineața, destul de devreme, într-o zi de duminecă, turnul este închis. Un fel de ceață, nu prea densă, doar cât să dea puțin mister locului, plutește în aer. Undeva, mai sus, în spatele turnului se află Biserica Sfinților Iacob și Filip, construită în secolul al XII-lea și refăcută 1764. Ea mai este cunoscută și sub numele de Biserica Carmelitelor. Lângă ea, fortăreața vechiului castel, construită sub stăpânire florentină. N-am mai urcat până acolo. M-am întors spre centru, să explorez puțin și cealaltă parte a așezării.

Pe o străduță foarte îngustă intru în centrul orașului. Poți ajunge acolo și prin alte locuri dar eu l-am ales pe acesta fiindcă se numea…Via Talenti.

In centrul istoric, aflat pe dealul nordic al localității, înțesat cu terase de baruri, restaurante și gelaterii, precum și cu câteva mici magazine cu suveniruri, se află și câteva clădiri istorice precum: Turnul lui Ugolino, Teatrul Risorti, Capela din Piață și Palatul administrativ. La un capăt al său se înalță și un grup statuar închinat eroilor care au luptat în cele două războaie mondiale. Centrul poartă numele de Piazza Giusti, după cel al poetului din Risorgimento, Giuseppe Giusti.

Torre Ugolino Caccini sau Torre Signorelli poartă numele unui medic care a recunoscut primul calitățile curative ale apelor din Montecatini.

Incadrată între două restaurante se află Capela din Piață, închinată ca și monumentul, eroilor. A fost construită în Turnul Tavarnelli și are o remarcabilă poartă din fier forjat.

Teatro Risorti, după numele său mai recent, este frumosul Parlascio, o clădire în stil Liberty. Etajul întâi este încă folosit ca și teatru, iar la parter funcționează cafeneaua Le Maschere.

Mă îndrept acum spre capătul nordic al orășelului, până la Torre della Campanaria, al doilea turn rămas intact alături de Torre dell’Orologio din partea sudică. In spatele turnului se află Chiesa di San Pietro, ridicată în secolul al XI-lea pe ruinele unei biserici care a aparținut castelului și a fost dedicată Sf. Mihail. Stilul este cel romanic, cu interior baroc, conform intervențiilor lui Antonio Zannoni din secolul al XVIII-lea. Lângă ea, un monument interesant este legat de Sfânta Barbara, patroana orașului Montecatini Terme. Din explicațiile aflate pe o tăbliță lângă monument, aflu că sfânta este invocată pentru a apăra de fulgere, incendii, pericole și moarte violentă. Ea patronează și marina militară, pompierii și armata din Italia.

Mai departe, pașii mă duc spre Fortăreață, Rocca di Montecatini, din care a mai rămas zidul înconjurător și un turn. Intrarea este liberă.

Cam aici s-a încheiat vizita la Montecatini Alto. In jumătate de zi se poate vedea tot ceea ce am descris eu aici, așa că merită o deplasare, cred eu, dacă deja sunteți în Montecatini Terme!

Montecatini Alto

One of the attractions in Montecatini Terme is going up the hill, by funicular, to Montecatini Alto. This was the place were the locals retreated in medieval times, when there were a lot of wars among Pistoia, Lucca and Florence.

The little old town is nestled between two hills. There are many interesting places to be seen. This is a walled town, with 2 km of walls. Out of 25 towers, two are still intact: Torre del’Orologio in the South, and Torre della Campanaria in the North. There were 8 gates but only one remained: Porta di Borgo.

There are many medieval churches and ruins of two fortresses.

Many nice, old houses are in Piazza Giusti, in the middle of the town, like Ugolino Tower, Risorti  Theater, Podesta Palace, the Chapel in the Piazza.  There are a lot of restaurants, cafes, ice-saloons, and souvenir shops.

A funicular was built in 1897/98, with two wagons, Gigio and Gigia. It is still functioning during spring and summer, and a return ticket costs 7 euro. The schedule is 9.30-13 and 14.30-24, daily.