Ultimul mormânt regal construit în Hue îi aparține lui Khai Dinh și este foarte diferit de celelalte, în sensul că reprezintă o îmbinare de stiluri și artă estică cu cea vestică.

A fost nevoie de o perioadă de 11 (1920-1931) ani pentru completarea lui, săvârșită după moartea regelui de către urmașul său, Bao Dai.

Khai Dinh nu a fost un rege iubit de către poporul său, care i-a dat porecla de ”sluga francezilor!, datorită aservirii sale totale. In plus, pentru construirea mausoleului taxele impuse populației au crescut foarte mult, constribuind la lipsa de popularitate a regelui.

Intregul complex a fost construit din beton și fier, conferind un aspect sumbru, de nuanțe de gri. Fierul, cimentul, oțelul și țiglele au fost cumpărate din Franța, în timp ce porțelanul și sticla colorată au fost achiziționate în China și Japonia.

Pentru construcție a fost ales un loc aflat la 9km sud de Hue, agățat pe coasta muntelui Chau Chu.

Respectând tradiția, Casa Stelei, Curtea de Onoare, palatul și mormântul se află pe un singur ax central. Toate sunt așezate pe terase, vizitatorul trebuind să urce în total 127 de trepte.

De la mormânt se deschide o priveliște panoramică cu dealuri și păduri.

De la nivelul șoselei, se urcă 37 de trepte spre poarta impozantă din fier forjat, cu trei aripi. Apoi, încă 29 pentru a ajunge în Curtea de Onoare, în care se află Casa Stelei. Scara are o fotogenică balustradă în formă de dragon.

Așa cum ne-am obișnuit, Curtea de Onoare prezintă salutul cu ”armata” sa de statui din piatră, așezate aici pe două șiruri. Chipurile mandarinilor sunt foarte variate și expresive.

Casa Stelei este un pavilion octagonal, tot din beton, ca și restul construcțiilor. Culoarea gri, mohorâtă este contracarată de elementele decorative ale fațadei. Doi stâlpi impozanți mărginesc construcția.

De aici, încă 15 trepte urcate te duc la Palatul Khai Thanh, unde este expusă o statuie din bronz aurit a regelui, fabricată în Franța, în 1920. Regele stă pe tron, iar sarcofagul propriu se află la picioarele sale. Deasupra sa, un baldachin tot din beton, care cântărește peste o tonă, dă un aer de solemnitate datorită măiestriei artiștilor vietnamezi, care l-au făcut să pară a fi din brocart și dantelă.

La intrarea în palat îți atrage atenția tavanul pictat cu ”Cei 9 dragoni ascunși în nori”de către un artist vietnamez al timpului Phan Van Tanh.

Tot la intrare, te întâmpină un mic altar, cu portretul regelui Khai Dinh.

Pereții placați cu modele variate, mai ales florale, alcătuite din porțelan și sticlă colorată, strălucesc în soarele care pătrunde în încăpere. Nu știu dacă e adevărat dar ghidul mi-a spus că ei au fost acoperiți cu o pastă specială, a cărei rețetă nu se cunoaște. Ea le dă acea strălucire și face inutilă orice curățare a lor. Pereții nu au fost curățați niciodată.

Nicăieri în Vietnam nu se mai întâlnește acest tip de decorație, operă a meșteșugarilor autohtoni, pe care mulți experți au numit-o ”neo-clasicism vietnamez”.

Mormântul a fost terminat de către fiul regelui, la șase ani după moartea sa.

Royal Tombs In Hue: Khai Dinh

The last royal tomb I have visited in Hue belongs to the 12^th. king of the Nguyen Dynasty, Khai Dinh.

This was constructed between 1920-1931, being finished at 6 years after the king s death, by his son Bao Dai.

There have been used different materials like cement, glass, steel, and the general impression is that of austerity, given by the gloomy gray color.

In order to fund the construction of the tomb, the king raised the taxes by 30%, becoming very unpopular.

The usual structure (Court of Honour, the Stelae Pavilion, and the palace and the tomb) can be observed here too.

I loved the inlaid walls in the palace, with the sparkling colored glass and pieces of porcelain.

The tomb is built at 9km South of Hue, on the slope of Chau Chu mountain. It can be visited daily, between 8-18.