Experiența numită Muzeele Vaticane este ceva ce trebuie trăit dacă ajungi la Roma!

Muzeele Vaticane reprezintă un complex muzeistic alcătuit din 10 muzee, complex care este nu doar cel mai mare din lume, ci și cel mai vechi și mai vizitat. El are 7km de galerii de artă, însumând peste 1400 galerii, care expun 70000 de opere de artă.

Realizați așadar, cred, că o zi petrecută la Vatican vă poate oferi doar o impresie vagă despre ce înseamnă el pentru iubitorii de artă. Experiența se va cere, deci, repetată. Eu n-am ajuns încă să fac acest lucru pentru simplul fapt că acea vizită la Roma, din 2007, nu s-a mai repetat până acum.

Doresc totuși ca, în cele ce urmează, să vă arăt și vouă ce am reușit să vizitez, în grabă. Sculpturi, fresce, pardoseli cu mozaic sau intarsii felurite, tavane pictate, capele, holuri, galerii, un vârtej de culori și texturi de materiale, care te amețesc.

Intrăm pe poarta construită de Pietro Melandri în 1932, care are deasupra sa blazonul Papei Pius al XI-lea, flancat în dreapta, de statuia lui Raphael și în stânga, de cea a luiMichelangelo.

In Curtea Conului de Pin (Cortile della Pigna), care își ia numele de la un con din bronz, găsit pe Câmpul lui Marte, aproape de Baia lui Agrippa, care făcuse parte dintr-o fântână. Conul este flancat de doi păuni din bronz, care reprezintă copii ale unor sculpturi care flancau intrarea în Mausoleul Lui Hadrian (devenit apoi Castelul Sant’ Angelo). Tot în această curte, unde așteptăm o vreme să putem intra în circuit, vedem și o lucrare modernă, aparținând sculptorului Arnaldo Pompodoro care, în anii ’60 a început o serie de sculpturi intitulate “O sferă într-o sferă” (“Sfera con Sfera“), pe care le-a risipit prin lume (New York, Washington D.C., San Francisco, Tel Aviv, Teheran, Dublin).

în Curtea Conului de Pin

privind spre “Sfera dintr-o sferă”

Muzeul Pio-Clementino a fost fondat de papii Clement al XIV-lea și Pius al VI-lea pentru a aduna acolo cele mai importante opere grecești și romane. In acest scop, au mărit Palatul Apostolic. Operele de artă sunt expuse în 12 săli și în Curtea Octogonală sau Curtea Statuilor (acest nume i-a fost atribuit de către Papa al XIV-lea, în 1772, datorită formei sale).

Trecem în grabă printre nenumărate statui și busturi, zăbovind puțin la cele mai renumite exponate din această parte: Apollo Belvedere, Zeul Râului (Arn) și grupul Laocoon.

Apollo a fost găsit într-o grădină de lângă Mausoleul lui Hadrian, în jurul anului 1540. Se crede că aceasta este o copie din secolul al II-lea, după originalul de bronz, datând din 330-320 î.H. Zeul Râului a făcut parte dintr-o fântănă din secolul al XVI-lea, iar sarcofagul pe care este expus datează din anii 170-180. In 1506, Papa Iulius al II-lea a cumpărat grupul Laocoon și l-a expus apoi pentru public, în felul acesta stabilindu-se apoi o tradiție.

Apollo Belvedere

Zeul Râului

Laocoon

Din Curtea Octogonală se trece în Rotonda, unde admirăm un mozaic din secolul al II-lea, provenind dintr-o vilă romană și frumosul vas din porfir, care făcea parte din Casa Aurea a lui Nero. Rotonda are o cupolă asemănătoare cu cea a Pantheonului. Atrage atenția și frumoasa stauie din bronz a lui Hercules.

Curtea Octogonală

Rotonda

Hercules

Mi-au mai atras atenția, într-una dintre camerele muzeului (Sala a Croce Greca), două splendide sarcofage din porfir egiptean (materialul folosit pentru cele mai frumoase monumente imperiale bizantine), datând din secolul al IV-lea. Unul îi aparține Elenei, Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, înmormântată în anul 329, iar celălalt aparține Constantinei, fiica împăratului, moartă în 354.

sarcofagul Elenei, mama lui Constantin cel Mare

sarcofagul Constantinei, fiica lui Constantin cel Mare

Prin Muzeul Gregorian Egiptean și Muzeul Gregorian Etrusc am trecut fără să ne oprim, decât pentru câteva fotografii. Muzeul Egiptean a fost fondat de către Papa Gregoriu al XV-le, în 1839 și are exponate din Egiptul Antic, Mesopotamia și Assyria.

Am trecut apoi prin două galerii deosebite. Prima, Galeria Hărților Geografice (Galleria delle Carte Geografiche), a luat ființă în secolul al XVI-lea, la dorința Papei Gregoriu al XIII-lea, care a solicitat pictarea hărților Italiei și ale provinciilor sale, pe pereții galeriei. S-au folosit desenele călugărului cosmograf dominican Ignazio Danti. Este unul dintre locurile din Muzeele Vaticane care mi-a plăcut în mod deosebit. O remarcă specială merită aici tavenele bogat decorate.

Galeria Hărților Geografice

detaliu tavan

Cea de-a doua galerie, Galeria Tapiseriilor (Galleria degli Arazzi) prezintă foarte valoroase tapiserii flamande din școala lui Pieter van Aelst, din anii 1500, inspirate din operele unor artiști aparținând școlii lui Raphael. Ele reprezintă scene din viața lui Iisus. Sensibile la lumină, sunt protejate cu draperii groase a ferestre și interzicerea folosirii blitzului. Fotografiile au de suferit, evident, dar vă puteți face, totuși, o idee.

Galeria Tapiseriilor

detaliu din tapiseria intitulată Învierea

In drum spre Capela Sixtină, apogeul vizitei la Vatican, se trece prin altă galerie frumoasă, Galeria Candelabrelor, aflată într-o loggie datând din 1761, care a fost închisă ulterior. Și aici trebuie urmărite picturile tavanelor și intarsiile de marmoră în diverse culori ale pardoselilor.

Galeria Candelabrelor

fragment de tavan

detaliu tavan

pardoseală cu blazon papal

O mare atracție a muzeelor, imediat după Capela Sixtină, sunt cele patru săli ale lui Raphael (Sălile lui Raphael). Acestea se găsesc la etajul al doilea al Palatului Pontifical, care au servit drept reședință lui Iulius al II-lea della Rovere, papă între anii 1503-1513. La comanda sa, pereții au fost împodobiți cu fresce de către Raphael, între anii 1508-1520. După moartea sa, opera i-a fost continuată de școala sa, încă patru ani.

Școala ateniană

Bătălia de la Podul Milvius

Încoronarea lui Charlemagne

Eliberarea Sf. Petru

Și ajungem, la urmă, la Capela Sixtină, unde Michelangelo a pictat între 1508-1512 și apoi între 1536-1541. Deși el se considera mai mult sculptor decât pictor, aceasta este capodopera de care îi este legat numele.

Pe tavan, artistul a pictat magistral 9 scene din Geneză, între care: Crearea lui Adam, Căderea omului și Alungarea din Paradis. Această frescă are 40x13m și a fost lucrată între 1508-1512.

Judecata de Apoi (Il Giudizio Universale), a fost comandată de către Papa Paul al III-lea Farnese. Ea ocupă un perete întreg, de 14x12m, reprezentând a doua venire a lui Iisus pe Pământ și judecata care se va face. Fresca a fost executată între 1536-1541. Ultima restaurare a sa a avut loc în anii 1993/1994.

Pe zidurile laterale ale capelei au lucrat de asemenea pictori renumiți ai secolelor  XV și XVI precum: Botticelli, Ghirlandaio, Perugino și Signorelli.

Intrând în sală, am fost surprinsă să văd că era, literalmente, ticsită de vizitatori. Era dificil să te deplasezi, ca să nu spun să fotografiezi! Nu e vorbă că flashurile se auzeau într-o veselie, în ciuda apelurilor disperate de “no flash, no flash, please“, ale supraveghetorilor. Mulțimea aceea de oameni, disperată să facă cât mai multe fotografii, era însă greu de stăpânit.

Din Capela Sixtină, operele altor pictori decât Michelangelo:

Scene din Geneză, pe tavan:

Judecata de Apoi

Pentru cine nu știe, aș menționa că aici, în Capela Sixtină, se adună cardinalii când aleg un nou papă.

E tare greu să te desprinzi de această minune dar ești îndemnat constant să părăsești sala, pentru a face loc și altora să se bucure de aceste creații ale geniului uman. Practic, aici vizita la Muzeele Vaticane se încheie.

Roma, de la fereastra unui muzeu

dincolo de acoperiș sunt Grădinile Vaticanului

 

The Vatican Museums, A Treasury

The Vatican Museums represent the oldest, the largest, and the most visited museum in the world. No wonder, as it has 7km of galleries, with 70000 art works, exposed in more than 1400 galleries.

Actually, you can not see everything in just one day, but you get a glimpse at least.

This article tries to show you what have I seen. I hope you enjoy!