Deși ocupă o suprafață de doar 44 km pătrați și este cel mai mic stat din lume, Vaticanul găzduiește anual aproape 5 milioane de vizitatori. Este stat suveran ca urmare a semnării de către Mussolini, în februarie 1929, a Pactului Lateran. Din 1984 întregul stat este patrimoniu UNESCO.

Puteți ajunge la Vatican cu metroul (linia A, stația Ottaviano-S. Pietro) și de acolo cam 5 minute de mers pe jos. Desigur există multe alte posibilități dar acesta este cea mai simplă. De asemenea, de la Castelul Sant Angelo puteți să vă plimbați direct, pe Via della Conciliazone, la Vatican.

Inconjurat de 3.2 km de zid din cărămidă, Vaticanul are două intrări, în nord și în sud. Cea din sud este cea amintită înainte, iar în nord intrați pe Viale Vaticano.

Muzeele Vaticanului înseamnă 54 de galerii în 26 de muzee, cu circa 70000 de exponate, din care sunt expuse aproximativ 20000. Ele au fost fondate în 1506 de către Papa Iulius II. Sunt expuse sculpturi clasice, picturi din Renaștere, tapiserii, artă religioasă modernă. Prima piesă achiziționată a fost grupul statuar Laocoon și fiii săi, lucrare romană, inspirată dintr-una grecească similară.

Muzeele au fost deschise pentru public abia în 1771.

Mai târziu, Papa Gregoriu XVI a fondat Muzeul Etrusc (1837) și Muzeul Egiptean (1839).

Intrarea principală se află pe Viale Vaticano, nr.100

Eu am vizitat Muzeele Vaticanului în decembrie 2007 dar nu cred că s-au schimbat prea multe acolo…La interior, nu este permisă folosirea blitzului, așa că unele fotografii au avut de suferit. De vină sunt însă și aparatul de fotografiat folosit atunci și skills-urile mele…

Vizita începe din Curtea cu conuri de pin, Cortille della Pigna, proiectată de Donato Bramante. Numele său vine de la un con de pin din bronz, de peste 4 m înălțime, care împodobește o fântână, împreună cu doi păuni. Fântâna este străjuită de doi lei, aduși din Babylon. Conul s-a aflat inițial la mausoleul lui Hadrian, apoi a fost mutat la Templul lui Isis, de unde a fost adus în locația prezentă. In vechea credință, conul simbolizează viața veșnică.

In aceeași curte se află și o lucrare de artă modernă, realizată la mijlocul anilor ’90 de Arnaldo Pomodoro, Sfera cu sferă sau Sfera con sfera.

De aici se intră într-un Atrium cu patru ieșiri (Atrio dei Quatro Cancelli). In Cortille del Belvedere se află două sculpturi faimoase: Laocoon și fiii săi și Apollo din Belvedere. Grupul statuar Laocoon a fost găsit în 1506 și identificat ca atare după descrierea făcută de Pliniu cel Bătrân unei statui din insula Rhodos. Apollo a fost achiziționat de la proprietarul unei vii, după ce a fost excavat și expus imediat aici. Se pare că această statuie în stil elenistic (restaurată de Giovanni Angelo Montorsoli, un elev al lui Michelangelo) i-a servit ca sursă de inspirație lui Michelangelo pentru Iisus al său din Judecata de apoi.

Ne aflăm în Muzeul Pio Clementino, cel mai mare (12 camere), fondat de Papa Clement XIV. In Sala busturilor putem admira și un taraboste dac.

In Camera Rotundă vedem un mozaic vechi de 1700 de ani, înfățișând scene de luptă. In mijloc, se află o cadă enormă din porfir roșu, adus din Egipt, care i-a aparținut împăratului Nero. Tot aici, este și o statuie din bronz a lui Hercules, găsită în 1864. Sala este proiectul lui Michelangelo Simonetti, care s-a inspirat de la Pantheonul roman.

Cred că e de înțeles că nu se poate vedea absolut totul într-o singură zi, așa că sunt camere prin care doar trecem sau chiar le ocolim. In drum, apuc să fac câteva fotografii. Trecem doar prin Camera Crucii grecești dar apuc să fotografiez cele două sarcofage din porfir roșu, aparținând mamei Împăratului Constantin, Elena și surorii sale, Constanța.

Poposim puțin și în Muzeul Egiptean, unde sunt expuse statui, mumii, etc., aduse din Egipt sau din colecția aflată la Villa Hadrian din Tivoli.

Continuăm cu Galeria Tapiseriilor. Acestea au fost desenate de Raphael sau elevii săi și trimise în Belgia pentru a fi realizate. Toate au ca temă scene din viața lui Iisus. Ele sunt făcute din lână și fire de mătase, aur și argint. Scopul lor principal este cel de a încălzi sala în care sunt expuse dar și unul decorativ. Din păcate, sala e întunecoasă și folosirea blitzului este interzisă, așa că las doar câteva fotografii aici, doar ca să vă faceți o părere. Ignorați, vă rog, calitatea lor.

Galeria hărților mi-a plăcut mie cel mai mult. Sunt 40, pictate pe perete după desenele călugărului și geografului Ignazio Dante (1580-1583). Tavanul minunat este pictat de Cesare Nebbia și Girolamo Muziano. Galeria are o lungime de 120 m.

Și ajungem apoi la Camerele lui Raphael. In număr de 4, ele au fost pictate de Raphael și elevii săi, angajați de Papa Iulius II. Raphael a lucrat aici din 1508 până la moartea sa, în 1520. Cel mai bun elev al său, Giulio Romano, a terminat lucrarea în 1524. Inițial, Papa a dorit ca acesta să fie apartamentul său personal dar a murit în 1513 și lucrarea a fost continuată de Papa Leo X, doar două dintre camere având frescele deja pictate.

Cele patru camere sunt: Camera lui Constantin, Camera lui Eliodor, Camera Semnăturii și Camera incendiului din cartier.

Camera lui Constantin este dedicată Impăratului Constantin, primul care a recunoscut oficial religia creștină. Frescele au fost pictate aici de către elevii lui Raphael, după moartea sa. Ele simbolizează triumful creștinismului asupra păgânismului.

Camera lui Eliodor a fost folosită de Papa Iulius II pentru audiențe private. Raphael a pictat aici patru fresce.

In Camera Semnăturii se regăsesc cele mai frumoase fresce ale lui Raphael. Pe tavanul încăperii sunt reprezentate Teologia, Filosofia, Justiția și Poezia.

Camera incendiului din cartier își datorează numele unui foc izbucnit în 847, în vecinătatea Basilicii Sf. Petru. Când urmau să se picteze frescele, papa a murit și atunci noul papă a decis ca frescele să aibă ca subiect papii cu nume similar – Leo. Raphael, fiind ocupat în acel timp și cu munca în Capela Sixtină, frescele au fost pictate de elevii săi.

Punctul final al vizitei a fost Capela Sixtină, capodopera lui Michelangelo.

Inițial, aceasta se numea Capela Magna și a fost restaurată de Papa Sixtus IV, în 1480. Aici era și este locul în care se întrunește conclavul pentru alegerea unui nou papă.

Papa Iulius II l-a angajat pe Michelangelo să picteze tavanul, în 1508 și Papa Clement VII l-a angajat din nou, în 1533, pentru a picta peretele cu Judecata de Apoi.

Imi amintesc că atunci când am intrat în sală, era plină, om lângă om! Din mijlocul lor se auzea din când în când câte un rugător “No photo, please! No photo, please!”, urmat imediat de țăcănitul aparatelor de fotografiat…Se fotografia într-o veselie cu telefoane și aparate de fotografiat. De blitz se fereau însă toți. Nu era permisă nici atunci fotografierea, în baza unui protocol încheiat cu japonezii care au finanțat ultima restaurare. Era 2007! Acum, aud că este mai strict.

Câteva minute am încercat să rezist, apoi, văzându-i chiar pe toți făcând fotografii (fiecare dorea să aibă o amintire, o dovadă că a fost acolo!), m-am alăturat și eu celorlalți.

In final, nu pot descrie în cuvinte toate emoțiile care m-au copleșit când am vizitat aceste muzee, care au culminat cu una dintre capodoperele lumii, Capela Sixtină! Atâta istorie adunată la un loc, atâtea forme și culori, ncât trebuie zile ca totul să se decanteze. Un dar pentru minte și suflet, asta reprezintă pentru mine Muzeele Vaticanului.

The Vatican Museums

There are almost 5 millions visitors per year in the Vatican, the smalest state in the world. The Basilica but also the Vatican Museums atract them here. Since 1984 the whole state of Vatican is UNESCO Heritage.

I have visited the museums in 2007, so I will use the photos taken then. Please keep in mind that both the camera and my skills were different 15 years ago, and that some rooms are darker.

One cannot see everything in one go! There are 54 galleries, 70000 objects of which 20000 are exposed. Even so, it is huge! But at least you can make an impression about what these museums are!

I describe here what I saw, in the order I visited the galleries. It took me several hours, and I only skimed the surface.

So, please, does not matter how many days you stay in Rome, leave one of them for the Vatican Museums!