Am ales sa vad Observatorul Antic nu pentru ca m-as pricepe la astronomie ci pentru ca imi inchipuiam ca exponatele de acolo pot fi privite ca niste lucrari de arta. Urmeaza sa judecati singuri daca am avut dreptate sau nu.

Observatorul a fost construit in 1442, in timpul dinastiei Ming, cand a purtat numele de “Platforma de urmarit stele”. In timpul dinastiei Qing, acest nume a fost schimbat in “Observator”. Acesta poate fi considerat unul dintre cele mai vechi observatoare astronomice din lume, cu o istorie neintrerupta a observarii fenomenelor ceresti, de peste 500 de ani (pana in 1929). Fiind inchis o lunga perioada de timp, a fost deschis pentru public in 1956.

Observatorul este deschis intre 9-18 in toate zilele, exceptand cele de luni si marti. Intrarea costa doar 6RMB, adica cca. 70 eurocenti. Statia de metrou: Jianguomen.

statia de metrou Jianguomen, lângă care este Observatorul

zidul Observatorului

intrarea in muzeu

la urcarea in turn

Turnul face parte din vechiul zid care inconjura Beijingul si se afla in sud-vestul cartierului Dongcheng. El are o inaltime cuprinsa intre 14-18 m, in functie de autorul informatiei. Pe terasa sa se afla expuse 8 instrumente din bronz, datand din perioada dinastiei Qing. Majoritatea exponatelor au fost construite de catre iezuitul Ferdinand Verbiest. De aceea, observatorul poate fi privit ca un important punct de schimb cultural intre est si vest. Admirati instrumentele expuse,cum am facut si noi,  ca pe niste opere de arta (faceti click pe poza, ca sa vedeti detaliile). Dragonii zburatori sau florile gravate, atat de tipice pentru cultura chineza, le dau si acest caracter.

armilariu ecliptic (1673)

armilariu ecuatorial (1673)

altazimuth (1673)

armilariu nou (1744)

glob celest (1673)

cvadrant (1673)

sextant (1673)

teodolit azimuthal (1715)

de pe terasa

O mica gradina, cu pomi, iarba si flori, da prilejul expunerii altor instrumente precum si a busturilor unor astronomi ai vremii. Acestia sunt Shen Kuo (1031-1095), a carui contributie importanta la domeniu consta in alcatuirea calendarului numit “Calendar solar cu 12 termeni”, utilizat in agricultura si Guo Shoujing (1231-1316), care a calculat calendarul de 365.24 zile, utilizat cel mai mult in istoria chineza. In acelasi timp, gradina constituie o oaza de liniste, cu cantec de pasarele, unde te poti refugia de zgomotul orasului.

astronomul Shen Kuo (1031-1095)

astronomul Guo Shoujing (1231-1316)

Trecem apoi printr-o poarta de hobbiti (vezi Stapanul inelelor, cu portile rotunde preferate de acestia – autorul s-a inspirat, posibil, din cultura chineza pentru acest element), in alta mica curte interioara, care duce spre cateva sali de expozitie. In curte, admiram din nou cateva instrumente, precum copia unui armilariu din epoca Ming (1439), al carui original se afla la Najing.

Obviously, I am not a specialist in astronomy, but I choosed to see the Antic Observatory because I believed that what I may see there, could be judged as art objects also. See yourself and say if I was right or not. This is a small museum and, unfortunately (or should I say fortunately?), the tourists are not queing there. But never mind,  we have the museum for ourselves. Beside the tower with the platform, where there are exposed 8 bronze instruments from Qing dynasty time, we have been in a little garden and a small courtyard, where we saw also astronomical instruments and found out about 2 of the most important Chinese astronomers. The observatory, one of the oldest in the world, enabled astronomical observations uninterrupted, for 500 years, till 1929. It was opened for the public in 1956.

I loved those flying dragons which adorned the instruments.

You may go there by metro, Jianguomen station. Entrance costs 68 eurocents! The museum is closed on Mondays and Tuesdays.