Beijingul este un oras cu multe fețe. Turistul obisnuit se opreste aici 2 zile pentru excursiile clasice: 1. Marele Zid si Mormintele dinastiei Ming si  2. Orasul interzis; Templul cerului si Palatul de vara si, eventual, inca o zi de shopping prin diverse piete, dupa care pleaca. Daca stai insa mai multe zile in Beijing nu poti ignora hutongurile. Acestea sunt ultima legatura cu trecutul, a capitalei chineze.

Ce este un hutong? Hu Tong este o straduta ingusta, o trecere, care apare intre zidurile unor Si He Yuan. Aceasta este o constructie rectangulara, cu curti si case in interior, fiecare siheyuan adapostind mai multe generatii ale unei singure familii. Mai multe siheyuanuri formeaza un bloc, care impreuna cu hutongurile aferente formeaza o vecinatate. Mai mult decat un gen de asezare, acesta este un stil de viata. Oamenii traiesc aici ca intr-o mare familie, unde se cunosc intre ei, isi stiu necazurile si bucuriile, se ajuta reciproc. Hutongul mai inseamna mici pravalioare, vanzatori stradali de mancare traditionala si multe biciclete, un loc unde oamenii joaca carti sau mah-jong pe strada sau isi scot la aer coliviile cu pasari. Prin mutarea in blocuri a locuitorilor din hutong (fiecare are dreptul sa primeasca un apartament la fel de mare ca si locuinta sa din hutong), simtul acesta al comunitatii va disparea.

Chinezii au trait astfel inca de pe vremea dinastiei Yuan. Ceea ce se mai poate vedea astazi, dateaza insa din timpul dinastiilor Ming si Qing. In secolul al XIII-lea, Genghis Han a ocupat Beijingul. Nepotul sau, Khublai Han a intemeiat dinastia Yuan, in 1260. De fapt, “hutong” este un cuvant derivat de la cuvantul mongol “hottog“, care inseamna “fantana”. Nomazii s-au asezat mereu in preajma unei surse de apa, unde si-au dezvoltat apoi asezari.

Conform insemnarilor istorice existente, in timpul dinastiei Yuan erau 413 hutonguri in Beijing. In acea perioada a fost bine delimitat sensul de hutong. Astfel, o alee cu o latime de 6 pasi se numea “hutong” si avea directia de la est la vest, iar daca latimea era de 24 de pasi, se numea “strada” si avea directia de la nord la sud. Numarul lor a crescut la 1170 in timpul dinastiei Ming si apoi la 2077, in timpul dinastiei Qing. Inainte de anii ’80 existau in Beijing 6104 hutonguri. O zicala populara spune ca “exista 360 de hutonguri cu nume, iar cele fara nume sunt cate fire de par pe un bou”.

Cu timpul insa, fiind nevoie de spatiu pentru noua dezvoltare urbanistica a orasului, ele au inceput sa fie demolate. Si acum exista o multime de asemenea santiere in Beijing. Dandu-si seama de potentialul turistic al hutongului, guvernul a decis sa restaureze cateva mai pitoresti sau cu valoare istorica si sa le introduca in circuitul turistic. Unele siheyuanuri au fost transformate in hoteluri.

Siheyuanul are o usa vopsita de obicei in rosu, cu inele mari din metal. Fatada cladirii priveste spre interior, la exterior sunt doar ziduri. Acesta este un sistem de protectie impotriva vanturilor reci din iarna si a furtunilor de nisip din primavara. In fata caselor instarite se afla doi lei de piatra, care au grija de familie, fiind in acelasi timp un simbol de status social.. Mici stalpi de piatra erau folositi pentru a incaleca mai usor. Tot in fata portii, la care se ajunge pe cateva trepte de piatra la unele case, se afla shigu, niste tobe de piatra.

Orientarea este dificila pe aceste stradute pentru ca numele strazilor sunt scrise doar in chineza si nu este o zona in care ai putea gasi pe cineva care sa vorbeasca engleza. De aceea, unii turisti merg acolo doar cu ricsa. Ceilalti, trebuie sa se bazeze pe simtul lor de orientare. Noi am trecut pe jos prin hutongul care leaga Liulichang de Dazhilan. Cu aceasta ocazie am reusit sa vedem si alte vehicule decat masinile luxoase de pe strazile principale.

Venind dinspre Wangfujing si centrul dichisit al orasului sau de la monumentele istorice frumos restaurate, locurile acestea impresioneaza.

Un alt hutong prin care am trecut se afla in preajma Templului lui Confucius si a Colegiului imperial. Acesta, fiind mai circulat de turisti, este restaurat.

Este și aceasta o față a Beijingului pe care trebuie să o vezi, fiindcă altfel imaginea sa, pe care o vei purta cu tine, nu fi completă.

Beijing is a city of many faces. The ordinary tourist comes here for a two day tours, covering the Forbidden City, The Summer Palace, The Temple of Heaven, The Ming Tombs and The Great Wall. May be he/she stays the third day too, for some shopping in the markets or sampling traditional dishes at the night food streets. Afterward they leave and they do not know how much they have lost.

If you spend more days in Beijing, you may not ignore the hutongs. What is a hutong after all? It is an alley, a narrow street between the walls of siheyuans. Those are rectangular constructions, with courtyards and houses, belonging to a single family. They are looking toward the interior, to avoid the cold winter winds or the sand storms. So they show to the world a gate, usualy painted in red, with big metal rings. In front of them there are shigus – stone drums or 2 stone lyons, depending on the social status of the owner.

The hutong is a community where people know each other, and help each other. The demolition of these hutongs will lead to the dissapearing of this community sense.

I agree it could be a shock when you come from fancy Wangfujing, with fancy cars and fancy clothes, but this is also Beijing. It is historical Beijing. And leaving  without knowing this, means that the image of the city you will carry with you, will be incomplete.