Am ajuns la sfarsitul relatarii calatoriei mele in Beijing. Am lasat la urma descrierea Orasului Interzis (Gu Gong) deoarece acesta este o adevarata emblema a orasului si a suscitat, de-a lungul timpului, curiozitati, dispute, controverse. Multi au scris despre el, s-au facut filme memorabile a caror actiune se petrece aici. Toti turistii care merg la Beijing, oricat de putin ar zabovi acolo, vor sa vada Orasul Interzis. Acesta, alaturi de Marele Zid, constituie pentru unii esenta Chinei. China este o tara imensa, stie oricine, dar nici nu ne imaginam – data fiind distanta care ne desparte, din toate punctele de vedere – cate minunatii ascunde! In ceea ce ma priveste, daca ar fi mai aproape, as cerceta mai multe din colturile ei…Asa insa, m-am multumit cu 8 zile in Beijing. Deocamdata…

Centru simbolic al Chinei, palatul a fost locuit continuu, de la terminarea sa in 1420 ( in timpul mparatului Yongle), pana  la abdicarea ultimului imparat, Puyi, alungat de acolo in 1924. Istoria Chinei si a celor 24 de imparati care au condus-o de aici mai bine de 500 de ani, se impleteste cu minunata arhitectura imperiala. Diverse surse afirma ca s-ar gasi aici cca. 800 cladiri, cu 9000-9999 incaperi! Principiul de yin si yang, care sta la baza armoniei, ne ofera o explicatie pentru acest numar. Numerele impare reprezinta yang, principiul masculin, asociat cu imparatul. De aceea se spune ca ar exista 9999 incaperi, iar portile din interior au 9×9, deci 81 tinte de alama.

Galbenul, care reprezinta regalitatea, este culoarea dominanta in complex. Exceptie face doar cladirea bibliotecii, care are acoperisul negru deoarece se credea ca aceasta culoare reprezinta apa, care poate stinge focul.

O sesime din valorile culturale ale Chinei se afla in acest palat. Datorita acestui fapt a intrat in patrimoniul UNESCO, in 1987. Surse autorizate de pe internet ne spun ca Orasul Interzis este unul dintre cele 5 cele mai frumoase palate din lume, alaturi de Versailles, Buckingham, Casa Alba si Kremlin.

Pe axa centrala se afla salile importante pentru conducerea imperiului (sali pentru primirea demnitarilor straini, pentru judecarea plangerilor, sala tronului, apartamentul imperial, etc.), in timp ce in partile laterale se afla cladiri destinate imparatesei, concubinelor, biblioteca imperiala, depozite, s.a.m.d. Acestea din urma nu sunt cuprinse in circuitul normal de vizitare. Anumite locuri se pot insa vizita totusi, platind o taxa suplimentara. La capatul axei, opus intrarii, se afla o mica gradina imperiala, loc de refugiu pentru odihna si reflexie.

Tot acest complex urias, care acopera 32 ha, este inconjurat de ziduri inalte de 10 m, prevazute cu cate un turn pentru arcasi la fiecare colt. Dincolo de zid se afla un sant de aparare,lat de 52 m, cu apa si apoi zidul interior si cel exterior al Beijingului, din care doar o parte a supravietuit.

Imediat dupa ce patrunzi pe poarta care il desparte de oras si intri intr-o piata mare, iti dai seama de importanta obiectivului pentru itinerariile turistice fie si numai dupa numarul mare de vanzatori ambulanti de suveniruri, parca mai agresivi aici decat in orice alta parte din Beijing.

Wu Men sau Poarta Meridianului este cea prin care se patrunde pe teritoriul complexului, in partea sa de sud.

poduri peste Apa de Aur

Poarta Supremei Armonii

sala tronului

Dupa ce intram in gradina, ne atrag atentia diverse obiecte care o impodobesc sau au semnificatie de ritual: un minunat arzator, un animal fantastic, un elefant, flori, pavilioane si porti.

Si astfel ajungem la poarta de nord, Poarta Puritatii Celeste. De aici se vede parcul Jing Shan, datand din timpul dinastiei Yuan. El a fost creat utilizandu-se pamantul scos la construirea santului care inconjoara Orasul Interzis.