Dazhilan, sau cum este numit in dialectul din Beijing, Dashilar, este o zona comerciala veche de 600 de ani, care se intinde in sudul Pietei Tiananmen, dincolo de Poarta Qianmen. Numele sau vine de la Dashila, care inseamna “gard”. In timpul dinastiei Yuan (1206-1368) aici s-au ridicat garduri inalte pentru a putea feri zona de hoti. Aceste garduri functionau ca niste bariere, in cele doua capete ale strazii Dazhilan, care se inchideau noaptea, la o anumita ora si se redeschideau in zori. Strada insasi are o lungime de 200-300 de metri. Dazhilan este si numele unui intreg hutong, care mai exista inca aici, intre Dazhilang si Liulichang, desi in oras exista o multime de santiere de demolare a acestor cartiere cu case mici si sarace, pentru a face loc constructiilor noi si moderne.
In perioada dinastiilor Ming si Qing, strada Qianmen lega orasul interior, dinauntrul zidurilor, de cel exterior. Era atat de importanta incat pe ea se aflau cele mai de seama 6 ministere. Nici macar Wangfujing nu rivaliza cu ea. Conform statisticilor existente, sediul a 140 de asociatii mestesugaresti, asemanatoare agentiilor comerciale de astazi, se aflau in acest hutong. Dupa fondarea Republicii China, zona a intrat in declin.
Din spatele Portii Qianmen se vede o poarta chinezeasca frumos decorata, prin care se intra pe strada Qianmen, renovata recent, inainte de Olimpiada din 2008. Totusi, in aprilie 2009 cand am fost noi acolo, majoritatea magazinelor erau inchise, fara proprietari. O multime de localinici se plimba insa cu placere in zona, aici existand deja ceainarii, cafenele si restaurante. Un tramvai vechi, numit “Dangdangche” se plimba pe strada, gol, insotit de militari.
Poti regasi aici ceva din atmosfera vechiului Beijing, deoarece cladirile au fost renovate pastrandu-se forma pe care o aveau in anii ’20-’30.
Strada Dazhilan este una plina de culoare. Turisti si localnici deopotriva vin aici pentru magazinele faimoase pentru marfurile pe care le vand. Unele dintre ele dateaza din secolul al XIX-lea, cum este si magazinul Ruifuxiang, care vinde matasuri si blanuri, infiintat in anul 1832 sau Farmacia Tongrentang, in fata careia se afla doua animale fantastice, de piatra. Cladirea isi pastreaza forma arhitecturala originala. Gasesti de cumparat pe aceasta strada haine, pantofi, matasuri, obiecte din jad, ceai, masti, zmee, suveniruri. In zona se aflau insa si locuri de ditractie, precum Teatrul Guangdelou, construit in timpul dinastiei Qing (1644-1911).
Farmacia Tongrentang |
I like the transportatio and the strange statues…
The statues add to the colours of those streets. They came as a surprise to me as I was aquainted with this type of art in Europe but didn’t expected it in China.
good post,bravo
I’m glad you liked it, thank you!
Awesome! I don’t know what I like the most, simply wont to go there!!!!
Joo, it is as simple as that: don’t go with an official trip from an agency because it is more expensive. Try with accommodation on booking.com or hostel world and watch for a flight promotion. Living costs are very cheap, comparing to European standards. Metro is cheap and safe and you may use it almost for every touristic objective. I hope you will be able to go one day 🙂
Very interesting and nice series.Greetings Andrzej.
Thanks, Andrzej! Have a nice day!
Un frumos festival chinezesc! Se poate admira meticulozitatea chinezeasca renumita din vremuri stravechi, precum si dorinta ca specificul chinezesc sa fie apreciat si recunoscut. China a reusit prin munca de furnica sa ajunga intre primele tari ale lumii/
Foarte frumos articol!
Multumesc Mariana ca m-ai vizitat din nou. Pana plec in India (Cornel e la Bucuresti dupa vize; le-a luat deja)voi scrie numai despre China fiindc am vazut destul d emult in saptamana petrecuta la Beijing.
Ma bucur ca ti-a placut, VertAnge! Mai scriu despre China pana plec.
Mama mia pe unde tot umbli!
Nu cred ca ti-au scapat multe….
Frumos si interesant….
Salutari!
Salutare, Wind! Din pacate mi-au scapat multeeeee !