După ce am zăbovit îndelung în Pisa, în cele două piețe, nu ne-a mai rămas prea mult timp pentru a vizita Lucca, una dintre perlele toscane…Am făcut, așadar, ceea ce agențiile de turism numesc în programele lor “un tur pietonal” de două ore! Când ești de capul tău, adică îți faci singur programul, ai sta – în mod normal – toată ziua în Lucca. Dacă ai acceptat însă să mergi într-un grup organizat, faci o vizită “pe repede înainte”. E bine și așa, e mult mai mult decât deloc!

Să fim înțeleși: nu am nimic împotriva grupurilor organizate (dimpotrivă, de acum încolo voi merge tot mai mult cu ele) și nici nu-i critic pe cei care au mers și merg doar așa să viziteze o altă țară. Deplâng doar faptul că eu nu mai (prea) pot să-mi organizez singură ieșirile și să umblu de capul meu…Vine o vreme când treci, vrând-nevrând, și prin faza asta…La Lucca am simțit cel mai intens acest lucru.

Dar să lăsăm la o parte filosofia melancolică și să vedem ce putem din Lucca.

Primul oraș creștin din Toscana, Lucca a fost mai întâi colonie romană. In timpul goților și al lombarzilor, a fost chiar capitala Toscanei, doar Florența și Sienna putând să o depășească în frumusețe. Bogăția i s-a tras mereu de la comerțul cu mărfuri textile. In secolul 14 a cucerit chiar Pistoia și Pisa dar, a devenit la rândul ei, stăpânită o vreme de Napoleon, care a condus Lucca prin sora sa, Elisa Baciocchi. Până la unificarea cu Italia, a rămas sub stăpânirea Bourbonilor.

Zidurile masive din cărămidă roșie au fost construite între 1504-1645. Dacă ai avea timp, te-ai putea plimba pe promenada-parc de pe ele, care se datorează Mariei Louise de Bourbon.

După cum am scris mai sus am intrat în cetate prin Poarta Santa Maria și ne-am început explorarea de pe cunoscuta stradă Via Fillungo.

Poarta S.Maria făcea parte din sistemul renascentist de apărare a cetății. Arhitectul porții construite între 1549-1592 a fost Ginese Bresciani. Inițial a existat un singur arc, apoi s-au adăugat încă două. Pe fațadă, se află statuia din marmoră a Fecioarei Maria și reprezentări ale simbolului Luccăi – o panteră.

Via Fillungo este strada principală din Lucca, o stradă medievală bine conservată, cu case vopsite în culori de pământ, cu care am început să ne familiarizăm la Pisa. Are o lungime de cca. 700m și ne conduce către Piazza dell’Anfiteatro. Este o stradă parțial pietonală, foarte aglomerată datorită numeroaselor magazine care se află pe ea.

Piazza dell’Anfiteatro, de formă eliptică, aproape tot atât de frumoasă ca cea din Sienna dar mai mica, a fost construită pe locul amfiteatrului roman din Lucca. Acesta se afla în apropierea porții de nord a orașului, în afara zidurilor cetății. A fost construit în timpul împăratului Claudius și era o structură impunătoare, care putea primi 10000 de spectator. In perioada medievală, locului părăsit i se spunea “grota”, aici existând doar, cel mult, depozite. Abia în 1830, arhitectul Lorenzo Nottolini a curățat locul și a pus bazele pieței pe care o vedem astăzi. Este una dintre atracțiile Luccăi. La început, adăpostea și piața orașului dar, la începutul secolului 20, aceasta a fost mutată. Cu o mulțime de cafenele, restaurante și terase, aflate la parterul palatelor de aici, piața atrage turiștii ca un magnet. Intrarea se face prin patru porți, care dau locului un aspect de spațiu unitar.

Continuăm drumul pe străduțe înguste și trecem pe lângă altă atracție turistică a orașului, Turnul Guinigi. Construit din cărămidă roșie în jurul anului 1384 de către familia care i-a dat numele, o familie de negustori bogați. Stilul este unul romanesc cu elemente gotice, caracteristic și altor clădiri din Lucca. Existau în Evul Mediu în jur de 250 de asemenea locuințe-turn, cu rol de apărare dar au rămas doar 9. Turnul se poate vizita, dacă te încumeți să urci 230 de trepte. Atracția principală o constituie grădina plantată în vârful său, nu se știe când! Ea apare însă într-un desen care reprezintă orașul, din anul 1600. Din păcate noi n-am urcat în turn, așa că nu am putut admira orașul de sus.

Străduțele se succed, cu casele strâns lipite una de alta, ținându-și umbră reciproc, cu rare oaze de verdeață și biserici cunoscute doar de localnici, întrețesute cu casele atât de strâns încât uneori nici nu le observi.

Ajungem în Piazza Antelminelli, care are în mijloc o fântână circulară înconjurată de mici stâlpi de marmoră albă, în spatele căreia se vede o clopotniță și un dom. Un șantier îmi strică peisajul…Chiar în stânga ta se ridică frumoasa Catedrală San Martino, sediul Arhiepiscopului de Lucca. Se remarcă imediat frumosul stil pisan în care este construită. Episcopul Anselm este cel care a început construirea ei, în anul 1063.

Soarele e puternic și marmora albă a fațadei strălucește de-ți ia ochii! Un portic grațios, arcade, coloane, uși frumos decorate și o statuie ecvestră (1240) care reprezintă o scenă din viața sfântului, îți fură privirea, nu știi spre ce să privești întâi. Exteriorul executat în stil romanesc este cu adevărat minunat.

Trecem apoi printr-o parte mai modernă a orașului, cu palate impunătoare, ajungând în Piazza San Michele, unde o altă splendoare arhitectonică ne așteaptă, Chiesa di San Michele in Forro, dedicată Arhanghelului Mihail. Biserica a fost construită deasupra resturilor unui for roman. Biserica a fost construită deasupra resturilor unui for roman, în secolul al 8-lea (795) și mutată în acest loc în anul 1070. Până în anul 1370 a fost sediul Consiliului Major, autoritatea supremă a zonei.

Alt exemplu de artă romanescă în stil pisan, ne oferă o fațadă luxuriantă și elegantă, cu patru rânduri de mici loggii, bogat decorate. In vârf se află o statuie a Arhanghelului, de 4m înălțime, flancată de doi îngeri. Clopotnița, cu o mulțime de ferestre, a fost construită între secolele 12 și 14.

Nu departe de acest loc, ajungem la casa părintească a compozitorului Giacomo Puccini (1858-1924), azi muzeu. Boema, Tosca, Turandot, Madame Butterfly, Manon Lescaut sunt câteva dintre cele mai cunoscute opere compuse de el. Pentru noi, românii, premiera la Roma a operei Tosca, a însemnat apariția cântăreței Hariclea Darclee în rolul principal.

In piațeta alăturată (Piazza Cittadella), așezat într-un jilt, Puccini ne privește gânditor și se lasă fotografiat.

Turul nostru pietonal se apropie de sfârșit. Am ieșit din orașul vechi prin Porta San Donato. Asta a fost Lucca! Și s-a terminat atât de repede…Sunt însă locuri în care trebuie să te întorci și Lucca pare a fi unul dintre ele!

A Much Awaited Encounter: Lucca, “the town of 100 churches”

Lucca was the first Christian town in Toscana. Even nowadays it is called “the town of 100 churches”. Being in the beginning a Roman colony, Lucca became in time almost as rich and beautiful as Florence and Sienna.

In a two hours walking tour one may see the old streets of Lucca, with palaces and churches. I describe in this article our tour, started from the Porta S.Maria, on Via Fillungo – the principal street of the old town – and seeing Piazza dell’Anfiteatro, Guinigi Tower, San Martino Cathedral, Chiesa di San Michele in Foro, Giacomo Puccini’s birthhouse.

We started our two hours tour at Porta S. Maria, and finished it at Porta San Donato.