Din pacate pentru drumetii impatimiti, Timisoara nu dispune de o asezare frumoasa precum Sibiu, Brasov sau Baia Mare. Ca sa ajungi cat de cat intr-o zona mai inalta, trebuie sa parcurgi peste 120 km, fie ca mergi in judetul Caras Severin (Muntele Semenic, Valiug, Crivaia, Trei Ape, Oravita, Sasca Montana, Muntele Mic, Poiana Marului) sau in judetul Arad (Valea Muresului, zona Lipovei cu dealurile sale, Moneasa, Muntii Zarandului). In judetul Timis, Muntii Poiana Rusca, cu cabana Caprioru, Valea lui Liman sau lacul de acumulare de la Surduc, pot fi atinse de la 80 km in sus. Chiar in jurul Timisorii sunt cateva paduri, de-a lungul Begai sau a Timisului si…atat. A, mai e si Buziasul, cu un parc si un strand, statiune balneo-climaterica, dar nu prea spectaculoasa.
Alaltaieri pe la pranz, fiind soare si cald afara, m-a lovit un dor de duca nemaipomenit. Unde sa merg repede? Si mi-am amintit atunci ca nu am fost de vreo 10 ani la Manastirea de la Sag!
Situata langa Padurea Girocului, la 14 km de Timisoara, se afla manastirea de maici cu hramul Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul. Dupa ce patrunzi prin poarta monumentala, din lemn sculptat, pe care n-am putut-o poza in intregime la acea ora de dupa-amiaza, din cauza luminii nepotrivite, curtea manastirii te intampina plina de flori, asa cum sade bine unei manastiri! Am observat imediat ca, de la ultima mea vizita acolo, s-a construit un rand nou de chilii si s-a inaltat o biserica noua.
Biserica veche, mica si curata, pustie la acea ora, are pictat pe pereti langa intrare, in locul ctitorilor, chipul Patriarhului Justinian si pe cel al Mitropolitului Banatului, Nicolae. Nu am gasit nici o explicatie privind manastirea, care dateaza din secolul trecut, nu este veche dar ar fi meritat totusi o scurta nota explicativa cu privire la pictura sa macar.
O maicuta, raspunzand unor intrebari ale mele, ma informeaza ca biserica noua va fi data in folosinta anul viitor. Abia astept sa ii vad interiorul pentru ca pictura din pridvor, foarte moderna, mi-a atras atentia! Din pacate, maicuta nu stie cine sunt pictorii. Imi spune, in schimb, ca pelerinii/drumetii pot locui si servi masa la maici, drept plata contribuind “cu cat ii lasa inima” la dezvoltarea si intretinerea asezamantului monahal. M-a asigurat ca desi in acel moment nu erau vizitatori, dumineca vine multa lume la slujba. Pe cand plecam, ne-am intalnit pe drum cu un autocar care venea la manastire.
Timpul petrecut acolo a fost o oaza de liniste, departe de agitatia orasului, potrivita pentru a medita pe o banca, printre flori. Daca aveti drum pe acolo, de exemplu mergand spre Semenic si statiunile sale, nu ocoliti acest loc!
Foarte frumos!Este ciudat ca de multe ori treci prin astfel de locuri si nu le bagi in seama, nu te apleci suficient asupra lor ca sa le simti frumusetia si linistea suprema care le inconjoara. Suntem mult prea grabiti, nu stiu unde? Cred ca postarile tale fac un lucru foarte util, ne fac sa privim mai cu atentie lumea din jur si sa ne bucuram de frumusetile ei.
Foarte putin probabil sa ajung prin zona, dar cine stie?
Eu ma opresc cam pe la toate manastirile pe langa care trec. Nu din motivatii religioase, ci pentru ca mi se par locurile cele mai pline de pace si liniste. Daca nu pot ajunge in creierul muntilor, merg pentru o jumatate de ora in curtea unei manastiri 🙂
@ Mariana, ai dreptate, suntem prea grabiti de multe ori si in felul acesta ratam ceea ce face bine sufletului nostru.
@VertAnge: de ce e putin probabil sa ajungi pe aici? Nu ai obiective in zona? Inteleg ca in jurul imediat al Timisorii nu sunt prea multe, chiar eu am spus, dar partiile de la Semenic nu sunt de lepadat (sa nu ma intrebi de gradul de dificultate :))si, daca ai merge acolo, musai ai trece prin Timisoara, spre Resita si deci si pe langa Sag.
Mie mi-e atat de drag orasul Timisoara, tocmai pt multitudinea de parcuri pe care o are si care pt mine sunt oaze de liniste, de natura.
Oarecum cred ca asta ar compensa pt mine lipsa unei zone mai putin urbane 🙂
si unde mai pui ca e atat de aproape de Ungaria… 🙂
Da, Gloria, ai oarece dreptate. Zic oarece pentru ca parcurile nu mai sunt ce au fost cu ani in urma, nu stiu de ce: lipsa de interes, proasta gospodarire, criza?! Oricum, sunt. Si da, Ungaria e aproape si la Szeged a frumos oricand, asta insemnand cam 2 ore – 2 ore si jumatate, iar la 5 ore e chiar Budapesta. Dar stii ceva? Eu iubesc muntii si pentru asta trebuie sa merg cam departe…
E putin probabil sa ajung in urmatoarea perioada din cauza distantei Bucuresti-Timisoara, dar la vara probabil ca voi face un traseu Bucuresti-Targu-Jiu-Timisoara, pentru ca nu am mai fost de mult timp la Timisoara si imi doresc sa am timp sa descopar putin si imprejurimile, nu doar orasul. La Buzias de exemplu imi doresc foarte tare sa merg, desi nu stiu daca mai seamana cu imaginea de pe vederile pe care mi le trimitea bunica mea draga cand mergea acolo la tratament.
Mai ajung in apropiere cand ies din tara, dar de obicei trecem prin Arad si preferam sa ne grabim pana la Budapesta, unde mereu gasim ceva interesant de vazut.
Sanatosi sa fim, ca de calatorit sigur calatorim 🙂
Evident ca o distanta atat de mare, pe sosele nu prea grozave, nu se face doar pentru asta! Starea drumurilor ma impiedica si pe mine sa ajung mai des la Bucuresti. In Turcia nu merg cu masina, e prea departe pentru mine, iar in Grecia, merg prin Serbia si Macedonia.
Despre Buzias ce sa zic, ca sa fiu corecta?! Nu am fost pe acolo de cativa ani dar nu cred sa se fi schimbat mare lucru – poate doar sa se fi construit ceva pensiuni?! Eu nu m-am dat in vant niciodata dupa el. L-am considerat mereu un mic orasel prafuit si parasit.In timpul lui Ceausescu parcul, care se spune ca pe vremuri era foarte frumos, era cam paraginit, la fel si cladirile vechi de la bai,frumos traforate. Hotelurile “noi”, paralelipipedice, facute din liniar prin anii ’70-’80, nu ma entuziasmeaza. Terapeutic vorbind insa, se spune ca Buziasul are efecte benefice in bolile cardio-vasculare.