Am trecut deja prin Omis de 2-3 ori, în drum spre Dubrovnik și mi-am dorit mereu să mă opresc. Peisajul stâncos, atât de aproape de oraș, era atrăgător, iar marea la câțiva pași. Așa a apărut dorința unui sejur în această zonă, lucru pe care l-am realizat abia în septembrie trecut.

In zilele noastre, Omis este un oraș cu circa 15000 de locuitori, situat pe Riviera Omis, la distanță de 25km de Split și 45km de Trogir. Situarea sa la gura de vărsare în mare a râului Cetina, îl face chiar și mai atrăgător. Poți ajunge aici foarte ușor pe autostrada A1, de pe care trebuie să cobori la ieșirea Blato. Paralel cu autostrada, mai jos și urmând fidel linia litoralului, toată Dalmația este accesibilă prin intermediul lui D8, care prilejuiește turistului accesul ușor în oricare localitate.

De-a lungul secolelor 12-14, Omis era cel mai vestit port de pirați în evul mediu, aceștia fiind foarte temuți de vasele care circulau prin zonă și care erau constant atacate și jefuite de pirații de la gurile Cetinei. Erau ajutați în aceste acțiuni ale lor de renumitele saggitas, un tip de corabie rapidă de atac, care le permitea și să se retragă și să se pună la adăpost pe râul Cetina.

Pentru apărarea locului, în secolul al 13-lea a fost construită Fortăreața Mirabella și, în secolul al 15-lea Fortăreața Starigrad, ale căror ruine se pot vedea și vizita și astăzi.

Regatul Veneției, care a cucerit toată Dalmația în 1420, nu a putut captura orașul decât în 1444, datorită rezistenței îndârjite a piraților, sprijiniți de cele două fortărețe. Acel an a reprezentat și sfârșitul pirateriei în Marea Adriatică.

Ca toate orășelele dalmate, are și Omis un așa-numit Oraș Vechi, foarte căutat de turiștii care se bucură de arhitectura specifică, precum și de terasele, cafenelele, restaurantele care oferă mâncare tradițională sau de multele magazine cu suveniruri.

Pe întreaga coastă a Dalmației (și în insule), casele din piatră, cu acoperișuri cu olane roșii sunt norma. Geamurile nu prea mari, vopsite de obicei în nuanțe vii de albastru, turcoaz sau verde și alteori chiar de roșu, sunt prevăzute cu obloane din lemn, colorate la fel, care apără de vânturile puternice dar și de căldura excesivă.

Străzile pietruite sunt înguste și așezate de o parte și de alta a unei străzi principale, ca oasele unui schelet de pește. De multe ori la parter se află restaurantele locale, numite konoba sau magazinele cu suveniruri. Pe alocuri, pergole cu viță de vie sau trandafiri cățărători colorează străzile și înveselesc casele austere.

Acesta este aspectul general al străzilor din orașele vechi de coastă și Omis nu face excepție.

In Orașul Vechi se mai poate vedea Biserica Sf. Rocco (sec.al 16-lea), acesta fiind, împreună cu Sf. Sebastian, apărătorul orașului împotriva ciumei.

Oamenii se mai opresc în fața unei case cu două etaje, construită în stil Renaștere (sec.16), care a aparținut lui Ivan Primojevic, avocat și ambasador al Omisului la Veneția. Deasupra ușii acestei case stă scris, în latină, “Iți mulțumesc Ție, Doamne, că am trăit în această lume”. Numele dat acestei case este Casa omului fericit.

Biserica parohială Sf. Mihail, construită la începutul secolului al XVII-lea, cu o singură navă, însoțită de turnul clopotniță (începutul secolului al 18-lea), este un amestec de stiluri gotic, Renaștere și baroc timpuriu. Și aceasta este mult vizitată de turiști.

Pe străduțele înguste, deși este septembrie și ai crede că sezonul s-a terminat, este mereu lume, iar animația crește seara, când lumea iese la terase.

Omis, Between Mountain and Sea. The Old Town

Omis, a town with 15000 inhabitants, is situated on the Omis Riviera, at a distance of 25km from Split. You can drive there on A1, and descend at Blato or, use the D8 which goes near the sea and permits easy access to all locations on the way.

Omis was famous during the middle age as a house for the pirates. They were famous for their attacks on the commercial ships, which they plundered rapidly and then they retreat at the mouth of the Cetina River. Only after the Venetians conquered Omis, in 1444 (24 years later after they owned the whole Dalmatian coast), the pirates of the Adriatic Sea ceased to exist.

The houses of all the Dalmatian towns present a traditional architecture: they are built of stone, have roofs with red tiles, doors and windows painted in vivid colors – blue, green, turquoise and even red, and shutters in the same colors. Climbing plants, wooden beams, arches over the cobbled streets are also characteristic for this style. Omis is no exception. To show you this, I only took a walk in the Old Town.