La jumătatea distanței dintre Bari și Lecce se află “Orașul alb” Ostuni. Până acolo, trenul face 55 de minute din Bari Centrale și costă 5.60 euro

Când ajungi, autobuzul te așteaptă în gară, trebuie doar să fugi până la tutungeria de lângă ieșire, să cumperi bilete. Un drum, 1 euro.

Sunt doar trei pasageri pe care autobuzul îi leagănă pe șosea, din care unul coboară la cimitir. Ceilalți doi, eu și încă o femeie, localnică, mergem înainte. Satul alb, cocoțat pe povârnișurile unui deal, ne apare imediat în fața ochilor și în curând cobor în Piazza Liberta.

Ostuni

Piazza Liberta, Ostuni

Aici, ar trebui să merg la Informații turistice, să iau o hartă dar, deși e trecut de zece cu zece minute, e închis! Alături, la un birou al Primăriei, mi se spune că trebuie să deschidă la zece dar….și dă din umeri, zâmbind. Inteleg, suntem și noi latini, orarul e orientativ…

Văd aici o cunoștință din Lecce, St. Oronzo, cocoțat tot în vârful unei coloane de vreo 20 m. Explicația e aceea că sfântul este cel care a scăpat regiunea de o epidemie de ciumă, devenind patron al ambelor orașe.

O mănăstire franciscană din 1304 este acum sediul Primăriei, Municipio, care păstrează lângă ea Biserica San Francesco (Chiesa San Francesco). Fațada neoclasică a Primăriei a fost proiectată în 1861 de către Fernando Ayroldi.

Municipio, detalii

Chiesa San Francesco

Renunț să mai aștept deschiderea centrului de informații și, folosindu-mă de harta luată de pe internet, încep să urc încet, pe Via Cattedrale, pavată cu pietre mari și lustruite de milioane de pași, până au devenit alunecoase (asigurați-vă că purtați încălțăminte corespunzătoare).

Mă opresc des, fiindcă mereu îmi ispitește ceva aparatul de fotografiat.

Ați înțeles deja de ce i se spune “Orașul alb”, nu?

Intre timp, am ajuns în Piazzetta Cattedrale, chiar lângă Chiesa de Santa Maria Assunta in Concattedrale, vestită pentru rozeta sa, care îl are în centru pe Cristo Sole. Ea a fost construită între 1435-1495 în stil gotic târziu. Fațada tripartită și părțile sale laterale sunt frumos ornamentate. In interior are capele baroce, de o parte și de alta.

In 1902, printr-un decret al regelui Vittorio Emanuele III, Catedrala a devenit monument național.

In fața Catedralei, o loggie arcuită unește Palazzo Vescovile cu Pallazzo delSeminario.

Palatul Episcopal (Vescovile) a fost construit în 1560 și distrus de un cutremur în 1743 (reconstruit în același an). Celălalt palat a fost ridicat între 1705-1750, iar Loggia le-a legat pe amândouă în 1750.

De aici, din vârful dealului, se vede în zare marea, dincolo de livezile de măslini.

In funcție de timpul pe care îl ai la dispoziție, poți hoinărie pe străduțele din jur.

Eu n-am avut prea mult, fiindcă am decis să îmi petrec a doua parte a zilei la Polignano a Mare.

A, dar să nu uit! Dacă te nimerești în zonă în zilele de 24-26 august, vei putea asista la Cavalcada tradițională, în cinstea Sf. Oronzo, la care participă 50 de cai!

“White City” Ostuni

If you look at these photos, you will surely understand why this town is nicknamed “The White City”.

You can visit Ostuni from Bari. The train travel lasts 55 minutes and it costs 5.60 euro, one way.

Piazza Liberta offers the first contact with some of the palaces in Ostuni. You will also see the monument of St. Oronzo, the same saint you saw in Lecce. The reason is that St. Oronzo saved all Puglia from a plague attack, and became the saint patron of both Lecce and Ostuni.

Climbing to the top of the hill, you will find the Cathedral, Pallazzo Vescovile and Palazzo del Seminario – with an arched Loggia uniting them – in a little square. From here you may see till the sea, above the olive orchards.

You may spend as much time as you like  strolling on the white streets, looking at this or at that.