Dorinţa de a vedea oraşele pe apă din zona Shanghaiului a apărut după ce, cu ani în urmă, am văzut la TV nişte filme documentare despre ele, prezentate de Urania. Mai târziu, le-am descoperit şi pe YouTube. Când am planificat această excursie la Shanghai, am avut din start în minte alocarea câtorva zile pentru a vedea măcar câteva. Ele sunt destul de multe, unele devenite clasice, ca să zic aşa, precum Suzhou și Hangzhou – cele mai cunoscute și vizitate, Wuxi, Wushen, Tongli, Luzhi, Xitang, etc., altele puţin cunoscute şi frecventate de turişti sau chiar nedescoperite încă de industria turismului. Toate sunt numite “oraşe antice”, datorită vechimii lor.

Pentru a vedea mai multe, trebuie să petreci mai mult timp în zonă, ceea ce, evident, nu era cazul nostru, mai ales după ce am redus numărul de zile alocate excursiei. Ce era de făcut? Excursiile organizate sunt destul de scumpe şi te poartă pe unde vrea organizatorul, iar să ajungi pe cont propriu, e destul de complicat. In plus, pentru unele astfel de orăşele se impune să dormi o noapte acolo, dacă vrei să te bucuri de ele cu adevărat. Niciuna dintre aceste variante nu era fezabilă pentru noi.

Documentându-mă mai mult, am ales the second best choice, care corespundea mai bine nevoilor noastre. Am descoperit că există încă, chiar în Shanghai, asemenea zone, deci acesibile cu metroul, care păstrează încă – pe o suprafaţă redusă desigur şi la scară mai mică – caracteristicile unui asemenea oraş pe apă.

Unul dintre aceste locuri este Qibao, din districtul Minhang, aflat la 18 km de centrul Shanghaiului şi accesibil cu linia 9 de metrou, staţia Qibao, ieşirea 2.

Orașul antic Qibao

Ieşind din metrou, ne-am aflat într-o zonă de blocuri, pe o arteră largă de circulaţie, aşa că am întrebat un militar, care ne-a indicat direcţia. Curând am ajuns la un stâlp indicator şi, de acolo, urmând fluxul de oameni, am ajuns la intrarea în zona turistică. Pe internet, am găsit pentru toate zonele vizitate astfel, că trebuie plătită o taxă de intrare dar nu ne-a cerut nimeni, nimic, nicăieri, nici măcar nu am văzut o cabină unde s-ar face aşa ceva.

aici am ieșit din metrou

ne luăm după alții, spre Qibao

Iată-ne ajunşi la poarta de intrare (paillou), lângă care se află şi o hartă schematică a zonei, care să te ajute la orientare. In spatele porţii se află un turn cu clopot.

poarta de intrare în Qibao

Lume, este multă. Pentru localnici, Qibao este un loc unde se mănâncă bine, aşa că îl frecventează asiduu. Pe unele străduţe nu ai loc nici cât să arunci un ac.

Istoria locului numără mai bine de 1000 de ani, Qibao fiind construit în timpul dinastiei Song (960-1126) şi dezvoltându-se în continuare în timpul dinastiilor Ming (1368-1644) şi Qing (1644-1911).

Originea numelui este controversată. Unii spun că el provine de la existenţa aici a Templului Qibao, cu o bună reputaţie, care a atras dezvoltarea economică şi culturală. Alţii cred mai degrabă într-o legendă, care pretinde că aici se aflau şapte comori (qibao însemnând “şapte comori”): un Budha din fier  şi un clopot din bronz din timpul dinastiei Ming, Sutra Lotusului scrisă cu aur de o concubină imperială din sec. 10, un copac Catalpa de 1000 de ani, un topor din jad, un cocoșel de aur şi o pereche de beţişoare din jad.  Din aceste șapte comori doar primele patru pot fi verificate şi doar scriptura şi clopotul au ajuns în zilele noastre.

Oraşul are două canale, traversate de trei poduri arcuite din piatră, patru străzi principale şi câteva străduţe laterale.

Qibao este locul din care a pornit arta jocului de umbre, introdusă în Shanghai. Luptele între greieri constituie o activitate populară şi acum. Două specii fioroase provin din Qibao, Nisipul de Fier şi Albastru. Există chiar un Festival al Culturii Greierului.

Vechea stradă din centrul oraşului aminteşte de vechiul Shanghai. Pe lângă apă se află case tradiţionale, grădini, mici temple şi o mulţime de magazine şi restaurante. După cum am scris deja, mâncarea de aici este foarte apreciată de locuitorii din Shanghai, care vin aici pentru ea. Magazinele vând antichităţi, instrumente şi materiale necesare pentru caligrafie, obiecte de artă, ceramică şi porţelan, ceai. Nu lipsesc nici magazinele cu mărfuri ieftine, de duzină.

Casele din timpul dinastiilor Ming şi Qing au fost restaurate şi prezintă ziduri tradiţionale cu cărămizi negre şi olane frumos decorate. Acoperişurile tradiţionale, cu vârfurile răsucite, adaugă farmec peisajului urban. Pe străduţele comerciale, casele din lemn prezintă decoraţiuni complicate.

Pe râu circulă bărci tradiţionale, manevrate de femei.

Există câteva puncte foarte fotogenice, solicitate de toţi. Cu greu poţi prinde un asemenea loc liber, să nu ai în poză şi câţiva chinezi! De altfel, nu toţi sunt bucuroşi să fie fotografiaţi, aşa că e mai bine să ceri permisiunea.

Acestea toate fiind zise, plimbaţi-vă în voie prin Qibao!

bunătățile pe care le-am mâncat noi

chongsam sau qipao, rochie pe corp, creată la Shanghai în glorioșii ani ’20

aici se termină Qibao

The Antique Watertown Qibao

To visit some watertowns around Shanghai was a dream since long, since I have seen a documentary on TV. Later on, I saw them on YouTube. Some of them, already classic, like Suzhou and Hangzhou, others less visited like Wuxi, Wushen, Tongli, Luzhi, Xitang, etc., or even unknown for the European tourist, there are a lot! Very old, they are all named “antique” towns. To see most of them, you have to spend much more time in the area than we cold afforded. So, I decided for the second best: to visit right there, in Shanghai, areas which preserved the characteristics of the watertowns, on a smaller scale.

Qibao, where we went by Subway no.9 (Qibao Station, exit 2), is considered by the locals more as a food street. They come here in great numbers to sample the food specific for this area.

Qibao is more than 1000 years old. It was founded during the Song dynasties (960-1126). It means seven treasures and some believe that this is the origin of the name, while others think that the name was given by the Qibao Temple.

The town still has two channels, crossed by three bridges, and four streets. The origin of the Chinese shadow theatre is here, and also the crickets’ fight culture is still alive.