Gallipoli Vecchia, orașul vechi a fost construit pe o mică insulă calcaroasă, legată de orașul modern, Borgo, printr-un pod de piatră construit în secolul 17 (1601-1608).

Centrul vechi este înconjurat de ape și un drum pietruit, larg, numit La Riviera, îl înconjoară.

Chiar după ce treci podul, dai cu ochii de castelul angevin–aragonez, construit în secolul 16. Sub zidurile sale, Francesco I de Bourbon a construit portul vechi. Castelul, care făcea parte din linia angevină de apărare, a fost construit pentru a proteja orașul de diversele invazii. El a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului.

Farul din Gallipoli, construit în 1865, se află la o distanță de 1.5km de țărm, pe Insula Sant Andrea. El se ridică la 45m înălțime deasupra mării și lumina sa ajunge până la 35km.

Inainte de a trece însă podul pentru a intra în Orașul Vechi, merită să aruncăm o privire în mica capelă Santa Cristina vergine dar, mai ales, în Biserica Santa Maria del Canneto.

Capela a fost neglijată o vreme, fiind folosită ca magazie pentru plasele pescarilor. Ea a fost însă deschisă, pentru închinare, în 1865. Sfânta Cristina, căreia îi este închinată, este patroana orașului Gallipoli, pe care se crede că l-a scăpat de epidemia de holeră din 1867.

Biserica Santa Maria del Canneto se află la câțiva zeci de metri mai încolo. Inițial se afla aici o biserică dedicată Sf. Ioan. Aceasta data din secolele13-14 și aparținuse cavalerilor teutoni. Când, după un incendiu din port, pescarii au găsit intactă o icoană a Fecioarei Maria, biserica i-a fost dedicată. Era 1696. Biserica este o construcție barocă. Ea se afla în renovare.

Pătrundem în orașul istoric și ne întâmpină case în culori pastelate, cu obișnuitele mici magazine cu suveniruri, cafenele, restaurante.

Orașul este înconjurat de 1.5km de ziduri groase, construite în secolul 15 și menite să îl apere de atacurile dinspre mare. Acolo, chiar sub ele, se află o plajă îngustă și frumoasă, numită La Purita, care atrage numeroși turiști cu apele cristaline ale Mării Ionice.

Străduțele mici și înguste, alcătuiesc un adevărat labirint, chiar dacă nu ocupă un teritoriu prea mare. După lăsarea întunericului, când se aprind luminile, puține la număr pentru a crea o atmosferă romantică, încep să fie căutate restaurantele. In septembrie nu mai sunt prea mulți turiști dar în timpul verii acest loc este foarte căutat, mai ales de către turiștii nemți.

Nu mai puțin de 16 palate pot fi admirate în Orașul Vechi, chiar dacă – nu prea îngrijite – nu mai strălucesc ca altă dată. Ele au fost construite pentru familiile bogate, în proprietatea cărora au rămas mult timp.

Un exemplu poate fi Palatul Tafuri sau Palatul Romito.

Palazzo Tafuri a fost construit în 1760 pentru familia Tafuri din Matino, care l-a stăpânit până la sfârșitul secolului 19. El ilustrează foarte bine stilul baroc salentin. Acum, palatul este proprietatea colonelului Vittorio Cantu.

Tot în același an a fost construit și Palatul Romito, pentru familia cu același nume. Dintre membri săi s-a remarcat Antonietta De Pace, luptătoare în risorgimento, al cărei nume îl poartă astăzi o stradă. Azi, clădirea se află în posesia familiei Senape-De Pace.

Unul dintre principalele puncte de atracție ale orașului istoric este Catedrala Sf. Agata. Ea a fost construită în stil baroc salentin, în secolul 17. Fațada, frumos decorată, a fost terminată în 1696. In interior se află picturi importante ale școlii salentine, din secolele 17-18 dar și ale maestrului napoletan Nicolo Malinconico. De asemenea, sunt păstrate aici numeroase relicve de sfinți.

Construcția a fost ridicată în cel mai înalt punct al orașului. Spre deosebire de multe alte construcții, la care s-a utilizat mai ales piatra gălbuie de Lecce, aici predomină piatra durabilă Carparo, mai deschisă la culoare.

A precedat catedrala o altă biserică, dedicată lui San Giovanni Crisostomo. Arhitectul Giovanni Bernardino Genuino a început construcția fațadei cu trei portale. Deasupra celeui din mijloc se află statuia Sf. Agata, celelalte două fiind împodobite cu statuile Sf. Sebastiano și Sf. Fausto. Apoi, Zimbalo, părintele barocului salentin, a împodobit fațada cu numeroase elemente vegetale și antropomorfe.

Interiorul, construit în formă de cruce latină, cu 12 coloane, are 3 nave și 13 altare. Cel principal, în mijloc, este construit de Cosimo Fanzago. Aici, totul este subordonat picturii, care este copleșitoare! Ai senzația permanentă că te afli într-un muzeu de artă, nicidecum într-o biserică.

Scaunele din lemn, frumos sculptate, datează din 1759.

Iată și câteva dintre picturile altarelor din biserică:

Nu ratați vizita la Catedrală. Intrarea este liberă și delectarea simțului pentru frumos, garantată!

S-a înserat, după un apus superb cum sunt cele de la Gallipoli, așa că e timpul să ne îndreptăm spre hotel.

Historical Town Of Gallipoli

Gallipoli Vecchia was constructed on a small limestone island connected with Borgo (the modern town) by a 17^th. century bridge.

Main objectives to visit here are the angevin castle, Santa Agata s Cathedral, La purita beach, and the four churches looking toward the sea (next post).

The winding little streets are like a maze. There, you discover little shops, cafes, restaurants, but also palaces.

You may spend half a day there, and then admire a beautiful sunset.