"Broadway" budapestan

Posted on by April 13, 2014
16
In weekend am fost sa-mi conduc fiica la aeroportul din Budapesta, de unde Wizz-ul zboara si spre Stockholm (aviz amatorilor) si mi-am permis cateva ore de plimbare in oras.

In centru, pe strada Nagymezo ce intersecteaza cunoscutul bulevard Andrassy – supranumit “Champs Elysee””-ul capitalei maghiare – se afla cateva institutii de cultura care, impreuna cu Opera si Teatrul Nou, alcatuiesc acest perimetru numit “Broadway” budapestan.

Se stie ca, alaturi de Viena, Budapesta a avut mereu un cuvant greu de spus in lumea operetei. Aceasta a primit un sediu nou, propriu, in 1923. Cladirea este opera cunoscutilor arhitecti austrieci Fellner si Helmer (carora le datoram si noi Opera din Timisoara si Teatrul National din Iasi) si dateaza din 1894. In timp, a suferit mai multe renovari, ultima avand loc intre 1999-2001.

Liniile curbe ale stilului Secession (ramura austriaca a Art Nouveau) se remarca imediat la fatada cladirii, regasindu-se si in frumoasele usi de intrare in cladire. N-am putut patrunde mai departe de holul cu casieria de bilete dar iata ce am vazut:

Alaturi de Opereta, un luxos club de noapte incearca sa pastreze in linia usii de la intrare stilul arhitectural. Impresioneaza grija pentru acest detaliu, pentru a nu afecta in nici un fel ansamblul cladirii.

In fata sa, a statuie moderna a compozitorului de operete Kalman, cu care se fotografiaza trecatorii.

Pe strada, si-au lasat urmele intr-un mic “hall of fame” (galerie de onoare) mai multi artisti maghiari. Eu am fotografiat cateva, la intamplare si apoi prietenul google m-a ajutat sa ii identific.

 tenor
 soprana
 balerin si coreograf
balerina
Exact vis-a-vis imi atrage atentia alta cladire, cea a Teatrului Thalia. Acesta este a locatie a Operei Maghiare. Inainte a functionat aici Teatrul Petoffi. Cladirea a gazduit mereu institutii artisitce, incepand cu Jardin D’Hiver, in 1913. In fata sa o alta statuie moderna pentru care nu am gasit insa nici o explicatie. Ar putea fi o varianta de Hamlet feminin? Asta pentru ca Moartea, care tine in mana acel cap, are picioare de femeie.
Chiar langa Thalia, atrage atentia o cladire neo-renascentista cum n-am mai vazut. Este Casa Mai Mano, construita in 1894. In 1931 ea a gazduit Clubul Arizona, iar dupa deportarea proprietarilor sai in timpul nazismului, a fost scoala si apoi sediul Motociclistilor Maghiari. Ea a fost folosita ca studio fotografic de catre Mai Mano, fotograf regal si imperial, specializat in fotografierea copiilor. Astazi, etajul intai adaposteste o librarie de carti de arta si etajele 2 si 3 gazduiesc Casa Maghiara a Fotografilor.
 Thalia si Casa Mai Mano
 Casa Mai Mano

Tot pe aceeasi strada,Teatrul Radnoti prezinta doar patru spectacole pe an, care se joaca cu toate locurile ocupate. Miklos Radnoti (1909-1944), un evreu ungur, este considerat a fi autorul celor mai bune poezii scrise in timpul Holocaustului.

 Miklos Radnoti

Nu departe de aceasta zona, pe bulevardul Andrassi, se afla Opera Maghiara, construita in stil neo-renastere si numita mai intai Szenes Palace (Palatul Muzicii). In 1884 a avut loc aici primul spectacol de opera. Ca repere importante pentru aceasta institutie se poate aminti faptul ca compozitorul Gustav Mahler a fost al doilea director al sau si ca Puccini si-a prezentat aici doua dintre operele sale.

 Opera Maghiara
Imi atrage atentia o cladire monumentala vis-a-vis de opera. In mare parte e acoperita de schele dar reusesc sa vad cate ceva printre scanduri. Aflu ca este vorba despre fostul Institut de Balet, cunoscut sub numele de Palatul Drechsler. Cladirea a fost ridicata in 1884 dupa planurile arhitectilor Odon Lechner si Gyula Partos. Dupa renovare, va fi transformata intr-un hotel de 5 stele.
 Palatul Drechsler, fostul Institu de Balet
La coltul cladirii, o sageata ne indreapta spre Teatrul Nou (Uj Szinhaz). Cladirea in stil Secession, construita in 1909 pentru sala Parisiana, de catre Bela Latja. Noua ingeri din ceramica poarta niste placi pe care este scris numele teatrului.  Stilul Art Deco este evident. N-am putut intra, am fotografiat doar prin usa intredeschisa holul in care predomina culorile albastru si portocaliu, metalul si oglinzile.
 fatada Teatrului Nou
Ce sa mai vedem in continuare? O mica plimbare pe bulevardul Andrassy e intotdeauna placuta, mai ales cand e primavara si afara sunt 20 de grade! Dar despre partea asta, data viitoare:)
Budapest "Broadway"
Last Saturday I had to see off my daughter to the airport in Budapest, so I also had some hours to walk in the city.

I choose firstly the area named “Budapest Broadway” because of the number of cultural institutions. All the buildings are exquisite and the area is refreshed with modern statues.

So, I saw the Operette Theater and in front of it the statue of the composer Kalman, Thalia – which is the second location for the Hungarian Opera, the House of Hubgarian Photographers, the Radnoti Theater, the Opera and the former Institute of Ballet, and the New Theatre.

All of them are fine buildings in Art Nouveau or Neo-Renaissance style, with many interesting details.

Calator in Thailanda 39. Caleidoscopul numit Chao Praya / Traveller in Thailand 39. A Caleidoscope Named Chao Praya

Posted on by January 2, 2019
22
This is my last post about Thailand. I left it to the end because this river, which has been choosen by King Rama I as border of his new capital, is a kaleidoscope of images which gives you a good idea about the town.

Rama I named it “the king of rivers”, Chao meaning chief/principal. In fact, the name of the river is Me Nam, “me” meaning mother, and “nam” meaning water.

You might know that on October-November last year, the heavy rains and Chao Praya caused tremendous inundations, with a huge lost. Nevertheless, Thailand has not asked for, nor did it accepted international help. Their King addressed the nation and asked them to behave like real Budhists, helping those in need and helping their country. And so they did. I admire them as a nation a lot.

Innitially my plan was to stay only in Bangkok, but fearing that the waters could endager my visits plan, I changed the itinerary on November and went to the North too. I don’t regret a single second but I’m a little sorry that I had so little time for Bangkok…

A boat walk on Chao Praya was the first thing I did when I arrived in Bangkok. So I learned that the city is a mix of old and new, of chaotic and ordered. Bridges, luxurious hotels, old wooden shacks, temples and shrines, European style buildings pass in front of your eyes. On the river, barges carrying different merchandise, all kind of vessels.

Chao Praya is the most rapid way to go to famous objectives like the Grand Palace, Wat Arun or the Museum of Royal Barges. The “orange” line (you see an orange flag on the boat) is operating between 6-19.30. A ticket costs 15 bht, indifferent how far you go. For crossing the river, you use the little ferryes (to be found at the main piers) and pay only 3.5 bht.

I think I told you all the necessary about Chao Praya and I invite you to look at the photos. I also say “Good bye” to Bangkok and Thailand! Another desire accomplished

Aceasta este postarea care incheie relatarea calatoriei mele in Thailanda. Am lasat-o intentionat la urma fiindca raul asta, ales de Rama I ca hotar al noii capitale, isi impleteste viata cu cea a orasului. Probabil ati auzit ca anul trecut, in octombrie-noiembrie, el impreuna cu ploile torentiale necontenite au provocat inundatii mari, cu pagube uriase (totusi, statul nu a cerut si nu a acceptat ajutor international: Regele lor s-a adresat natiunii, cerand sa se comporte ca adevarati budhisti, sa ii ajute pe cei care au nevoie si sa isi ajute tara; inteleg ca s-au donat sume imense de bani cu care – pana in decembrie deja – se refacusera multe, lucrarile continuind peste tot). Urmaream in permanenta site-urile locale pentru a vedea care este starea apelor in Bangkok si chiar mi-am modificat traseul! Initial, trebuia sa stau toate zilele in Bangkok dar, ca sa nu ratez de tot excursia in cazul in care apele nu s-ar fi retras suficient, am schimbat traseul, mergand si in locurile pe care vi le-am aratat. Nu-mi pare rau nici un moment ca am facut acest lucru, imi pare doar rau ca nu am avut mai mult timp la dispozitie si in Bangkok:)

 saci cu nisip (pentru protectie) ramasi de la inundatii

Rama I a numit Chao Praya “raul regilor” (Chao, fiind “raul principal, raul sef”), dar el se numea, de fapt, Me Nam, adica “apa mama” (“me” este mama si “nam”, apa). In timpul sau existau mult mai multe canale in Rattanakosin, de aceea europenii care au vizitat orasul pe la 1782 l-au numit “Venetia Estului”.

O plimbare cu barca pe rau este primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns la Bangkok. In felul acesta am invatat ca orasul este o imbinare de vechi si nou, de haotic si ordonat. Poduri, hoteluri luxuriante, vechi case de lemn, cocioabe saracacioase, temple si altare, constructii in stiluri europene, defileaza prin fata ochilor avizi de imagini ai calatorului.

Raul este brazdat de tot felul de ambarcatiuni, unele simple, vechi si chiar saracacioase, altele mai moderne si mai luxoase, cele turistice, cu care se organizeaza croaziere si pe care se poate servi cina in timp ce admiri orasul la apusul soarelui sau barje harnice care imping pe rau, in sus si in jos, tot felul de marfuri.

Chao Praya este calea cea mai comoda si rapida pentru a ajunge la obiective turistice importante precum Grand Palace, Wat Arun sau Muzeul barjelor regale, dar si la zeci de alte temple mai mici, piete sau cladiri semnificative pentru istoria orasului.

 Grand Palace, vazut de pe Chao Praya
Wat Arun, vazut de pe Chao Praya

Liniile barcilor se disting dupa culoarea steagului arborat. Cea care functioneaza zilnic, de la 6 la 19.30, este linia portocalie. Biletul costa 15 bht, indiferent de distanta parcursa. Pentru a traversa raul, exista ferry-uri la debarcaderele importante. O traversare costa 3.50 bht.

Cred ca vi-am spus tot ce era important de stiut despre Chao Praya, asa ca imi pot lua ramas bun de la Bangkok si Thailanda. O alta dorinta implinita!

nou si vechi pe Chao Praya

Calator in Thailanda 38. Ofrande budhiste / Traveller in Thailand 38. Budhist Offerings

Posted on by January 2, 2019
16
I wanted to write a post about the offerings because they have been so many, everywhere… Budhism teaches the Thai peolple to give, to offer and they do this by giving alms to the monks and by leaving offerings in front of the Budha and other deities, at the roots of venerable trees, or hanging on branches, on the boats, etc.

To give means to have a better karma or to shorten the way to nirvana. It means purification. 

Nu am putut sa nu dedic o postare ofrandelor budhiste, impresionata fiind de multitudinea lor. In temple, pe ruine, la micile altare ale caselor, la radacinile copacilor venerabili, le-am vazut peste tot. Ele sunt omniprezente in viata thailandezilor, in proportie de 95% budhisti de rit vechi.

Inainte de toate, aceasta religie ii invata sa daruiasca din ceea ce au ei, altora, sa fie fiice si fii ai comunitatilor in care traiesc ca intr-o familie. A darui inseamna a avea o kharma mai buna si a scurta drumul spre nirvana. A darui inseamna a aduce ofrande si a da pomeni calugarilor. Calugarii sprijina spiritual comunitatea, iar aceasta trebuie sa ii intretina. Mananca, de obicei, o singura data pe zi si numai ceea ce le este dat altii.

Ofranda este cea mai veche practica budhista. Ea se dedica lui Budha sau altor zeitati precum si spiritelor flamande. Acestea din urma, renasc din oamenii lacomi, gelosi sau invidiosi si pot face rau. Ele au un stomac urias si o gura si gat subtire, astfel incat nu pot inghiti si raman flamande mereu. Ofranda consta in flori, fructe, apa, lumanari aprinse, ulei pentru lampa, incense si chiar bani. Ea se poate oferi si ca element pregatitor al meditatiei dar si pentru a exprima respectul credinciosilor fata de zei. Prin analogie, fiecare ofranda are sensul sau. Astfel, florile care se ofilesc si mor, amintesc de natura trecatoare a omului, apa spala impuritatile si reprezinta esenta vietii,  lumina (lumanarilor) risipeste intunericul, asa cum intelepciunea vindeca ignoranta.

Va las in tovarasia fotografiilor care va pot explica mai bine ce nu am putut eu.

Calator in Thailanda 37. Marele Palat din Bangkok (2) / Traveller in Thailand 37. Grand Palace in Bangkok (2)

Posted on by January 9, 2019
16
The Interior Court, the third division of the Grand Palace is more modern and it has fewer visitors. The architecture is more known by us, Europeans, but there are also many traditional buildings.

I noticed Phra Maha Prasat, a nice group of buildings, with an open terrace holding a throne used by Rama V for audiences on the Consecration Ceremony.

Many statues of Chinese influence and plants adorned the yard. On a building I saw the symbol of Thailand and The King of Thailand. We looked once more behind to this fairy palace, and then left.

A treia diviziune a palatului, Curtea Interioara, este mai moderna si are mult mai putini vizitatori. Este partea “oficiala”, cea in care s emai tin ceremonii. Caracteristicile arhitecturale stiute de noi in Europa confera acest aer modern, punctat de elemente de traditionalitate.

Un efect aparte are grupul de cladiri Phra Maha Prasat sau “Holul Marei Spire”, aflat la vestul complexului. Acolo, o terasa deschisa, sprijinita pe stalpi, adaposteste un tron folosit in timpul audientelor cu ocazia Ceremoniei Consacrarii, de catre regele Rama V.

 grupul Phra Maha Dusit

Plante in ghivece si statui cu influente chinezesti impodobesc spatiul.

Pe frontispiciul unei cladiri se vede simbolul Thailandei si al regelui. Felinare frumoase se aliniaza spre iesirea spre curtea exterioara.

iesirea spre curtea exterioara
Inainte de a parasi palatul mai aruncam o privire inapoi spre lumea de basm.

Calator in Thailanda 36. Marele Palat din Bangkok (1) / Traveller in Thailand 36. Grand Palace in Bangkok (1)

Posted on by January 2, 2019
22
I believe that any tourist arrived in Bangkok will not miss the Grand Palace. You go there by boat, to the Tha Chang Pier. The palace may be visited between 8.30 – 15.30 and the ticket costs 400 bht, which include the visit to Vimanmek Palace.

If you say “1001 night” this will cover the impressions. Gold and many colors, glass or mirror pieces, mother-of-pearls. The big gold stupa, the other buildings heavy ornated, all are wonderful.
The palace is divided in 3 partes: the Outer Palace – where The Emerald Budha Temple is, The Middle Palace – where the most buildings are, and the Inner Palace – which was reserved for wifes, concubines and children, and no man was aloud at the beginning. As you may read about the Grand Palace on many blogs, on internet sites or in travel guide books, I will only say that the palace was constructed by King Rama I, on 1782 when Ratanakosin (actual Bangkok) became the capital of Siam.

Today I’ll present you the Middle Palace, so let’s go in.

Cred ca nu exista turist care, o data ajuns in Bangkok, sa nu viziteze Marele Palat. E un obiectiv obligatoriu, care prin bogatie si culoare nu te dezamageste. Nu pot decat sa repet cliseul “1001 de nopti”! Daca ai putea face abstractie de multimea din jurul tau, ai vedea-o aievea pe Seherezada plimbandu-se prin curtile acelea minunate. Da, stiu ca ea nu apartine acestui spatiu geografic, dar nimic nu poate exprima mai bine mirajul acestei resedinte regale.

Am ajuns la palat mergand cu barca pe Chao Praya si apoi strabatand mica piata de langa debarcaderul Tha Chang. Palatul se poate vizita intre 8-30-15.30. Biletul de intrare costa 400 bht, incluzand si intrarea la Palatul Vimanmek. Imediat ce am iesit din piata am vazut zidul alb care inconjoara palatul. In zona se mai afla cateva case in stil victorian, care confera un aer mai familiar.

S-a scris mult pe bloguri, autohtone si straine, despre acest obiectiv asa ca voi reduce la minim informatiile privind istoricul sau. Cine doreste sa stie mai mult, internetul si ghidurile de calatorie ii stau la dispozitie. Asadar: palatul este construit de Rama I, fondatorul dinastiei Chakri, in 1782 cand Ratanakosin (in prezent Bangkok) ajunge capitala Siamului. Palatul este divizat in 3: Palatul exterior, unde se gaseste Templul lui Budha de Samarald, Palatul de Mijloc – care cuprinde majoritatea cladirilor – si Palatul interior, dedicat reginelor, concubinelor si copiilor unde – initial – nu a fost permis accesul barbatilor.

Astazi va povestesc despre Palatul de Mijloc. Chiar l-a intrare, in fata unui altar care adaposteste relicve ale lui Budha, se afla figura unui pustnic, Rup Rishi. Privirile ne fug si spre cele sase perechi de demoni, Rup Yak.

Rup Rishi
Rup Yak
Multe grupuri de elevi, mai mari sau mai mici, viziteaza palatul.
Privirile ne sunt inevitabil atrase de uriasa stupa de aur Phra Sri Ratana Chedi.
Phra Sri Ratana Chedi

Ne asalteaza numeroase detalii, care toate vor sa fie fotografiate…

O alta stupa este sprijinita de maimute si demoni de rang nobil (indicat de coroane), splendid colorati. In spatele ei se insira alte turnuri colorate si ornamentate.  si o alta poarta pazita de demoni.

Pe terasa superioara, in jurul Pantheonului regal, ne-am intalnit si cu kinara si apsonsi, fapturile mitologice jumatate om – jumatate pasare sau jumatate om-jumatate leu.

Calator in Thailanda 35. Casa lui Jim Thompson / Traveller in Thailand 35. Jim Thompson’s House

Posted on by January 2, 2019
10
Jim Thompson, an American born on 1906, has been an architect and then, during the WW2 he was sent to Asia, in Bangkok, as he volunteered for the US Army. After the war he established himself in Bangkok and worked to revive the Thai silk tradition.

He loved local architecture and traditions, so he built his home using 6 traditional houses, brought from different places. Some of them were two centuries old. He respected all the local traditions in construction as well as the religious ones. When astrologers found an auspicious time, he moved in, in 1959.

Thompson had a great art collection, which he exposed in the house and in the garden. Soon the house became very interesting for the public, so he opened it. The money went to charities.
Sadly, in the spring of 1967he disappeared in the Cameron Mountains, in Malaysia and he was never found.

The museum is open between 9-17, and the entrance fee is 100 bht. The tour is made in groups,based on language. Photography is prohibited inside. You may go there by Skytrain, National Stadium station, exit 1, and then walk 5 minutes.

Jim Thompson, un american nascut in 1906, a practicat arhitectura pana la al II-lea razboi mondial. Apoi si-a oferit voluntar serviciile armatei SUA si a participat la campanii in Europa, iar in cele din urma a fost trimis in Asia, la Bangkok. Indragostindu-se de aceasta tara s-a intors dupa terminarea razboiului. Era atras de tesutul manual al matasii si a dorit sa revitalizeze acest mestesug. A lucrat el insusi, ca designer si colorist, aducand o contributie importanta la recunoasterea matasii thailandeze.

Casa si-a construit-o prin unirea a sase case traditionale, din lemn de tek, datand din secolele 18-19, pe care le-a demontat si le-a adus pe proprietatea sa. A respectat intocmai normele de constructie locale, inclusiv cele religioase. Casa este ridicata pe stalpi, respectand masurile impotriva inundatiei periodice locale, si vopsita in culoarea rosie, de protectie, pe care o au multe case traditionale. Singura concesie facuta vremurilor moderne sunt candelabrele. Jim Thompson s-a mutat in aceasta casa in 1959, cand astrologii au gasit o data favorabila.

Casa in sine, precum si frumoasa colectie de arta au starnit un mare interes public asa ca proprietarul a deschis-o pentru vizitare, donand veniturile diverselor activitati si proiecte caritabile menite a conserva mostenirea culturala a Thailandei. Intre obiectele de arta valoroase se afla vasele chinezesti din portelan alb-albastru din perioada dinastiei Ming si un Budha fara cap din secolul al VI-lea.

 Budha fara cap, sec. VI

Jim Thompson a disparut in primavara anului 1967, pe cand se afla intr-o expeditie in masivul Cameron din Malayesia. Nu a fost gasit niciodata. In 1976 s-au pus bazele Fundatiei Jim Thompson, dedicata si ea conservarii mostenirii culturale si artistice thailandeze.

La acest muzeu se poate ajunge cu Skytrain, statia Stadionul National, iesirea 1. Mergeti apoi pe jos, cca. 5 minute. U, site de pe internet ne-a avertizat sa nu urmam multimea de oameni, intrucat acestia merg la centrele comerciale din zona. Taxa de intrare este de 100 bht/persoana, iar vizitarea se face in grup, sub conducerea unui ghid, in intervalul de timp 9 – 17. Fiti pregatiti sa asteptati un timp pentru a va alatura unui grup cu un ghid pentru limba preferata. Din pacate, casa nu este prea mult vizitata, aflandu-se pe un soi lateral si fiind mai putin cunoscuta si de taximetristi (altii decat cei care opereaza in zona). De asemenea, ea nu poate fi vizitata nici de grupurile organizate de turisti, care vin din oras si este putin cunoscuta de turistii din exteriorul tarii, mai ales.

 in asteptarea inceperii turului ales

Noi am luat un taxi de la Palatul Suan Pakkad, care a costat 53 bht. In curte, in dreapta intrarii s-a deschis mai recent si un restaurant unde puteti manca daca va nimeriti pe acolo la vremea pranzului si daca sunteti dispusi sa platiti preturile destul de mari practicate, comparative cu alte locuri din oras. Piata Siam este aproape si acolo aveti numeroase alte optiuni.

 restaurantul

In asteptarea orei la care grupul nostru urma sa intre, m-am plimbat prin mica gradina in care sunt amplasate casele, facand fotografii. Multimea de plante si micile elestee sunt o incantare. Vegetatia e atat de deasa incat te poti crede in jungla.

In interior fotografiatul este interzis asa ca nu va pot arat nici o incapere: sufrageria, biblioteca, dormitorul proprietarului si camerele de oaspeti, sala de desen, toate intesate de opere de arta, bine puse in valoare. trecand dintr-o parte a acsei in alta, am mai “furat” in treacat cate o poza a gradinii. O terasa mare, deschisa intr-o singura parte spre gradina, joaca rolul unei camere de primire. Doar aici ni s-a permis sa fotografiem.

 intrarea pe terasa
 ofranda
 terasa acoperita

Bineinteles, ca la orice casa traditionala, nu poate lipsi altarul pentru spiritele locului, aflat langa iesirea din muzeu.

Calator in Thailanda 34. Palatul Suan Pakkad / Traveller in Thailand 34. Suan Pakkad Palace

Posted on by January 2, 2019
18
During the two and a half day in Bangkok, I choosed to visit 2 places which have not been described by my fellows countrymen on blogs or forums. One of them is the Suan Prakkad Palace, on Ayutthaya Road, near the Siam Market.

“Suan Pakkad” means “cabbage field” and this is what it was till it was bought by Prince  
Chumbhot Paribatra de Nagor Svarga, the grandson of King’s Rama V, who lived here together with his wife, the Princess Pantip Paribatra.
A number of traditional tThai houses of the 19th century are in the middle of the property. Thay have been used as protocol hall and to display the rich collections of the owners: historical artefacts, mineral, seashells, pottery and bronze vases, etx. Later they opened the houses to the public and then I was transformed into a museum, managed by the Chumbhot-Pantip Foundation. The foundation, one of the largest in Thailand, is very active in education, art and culture.

In fect, I was more attracted here by the traditional houses and the little but nice Japanese garden. I asked the guide how many visitors they have and the answer was 14-15 daily, on average. In that moment, apart from us, there was a single Japanese tourist in the garden. 


Photography is prohibited inside but the guide let me have one photo in the Lacquer Pavilion! This dated from the Ayutthaya period, 17th century. It was restored here, in 1959, and it was a present for the Princess’s 50th birthday. The interior, gold on black lacquer presents scenes from Ramakien but also scenes from Buddha’s life.

The entrance fee for this real oasis of peace and tranquility is of only 100 bht.

In cele doua zile si un pic state in Bangkok am ales sa vad doua obiective despre care nu mai auzisem/vazusem ceva, deci mai putin vizitate de compatriotii mei. Unul dintre ele este Palatul Suan Pakkad. Sa nu va asteptati insa la un palat in acceptiunea europeana a cuvantului.

“Suan pakad” inseamna in thailandeza “camp cu varza” si asta si era acest loc pana cand a fost cumparat – pentru a fi transformat in resedinta – de catre nepotul Regelui Rama al V-lea, Printul Chumbhot Paribatra de Nagor Svarga. Acesta a locuit aici, impreuna cu sotia sa, Printesa Pantip Paribatra.

Centrul proprietatii il constituie un grup de case traditionale thailandeze din secolul al XIX-lea, care au fost aduse aici in 1952 si au fost folosite ca si camera de receptie si pentru a adaposti colectiile printilor. Acestea au fost partial mostenite de la tatal printului, restul fiind achizitionat de cei doi soti. Initial, proprietatea a fost folosita pentru weekend, apoi a devenit resedinta permanenta. Curand colectiile au fost puse la dispozitia publicului, pentru vizitare. Mai tarziu, locul a devenit muzeu. Au mai fost aduse cateva case si un pavilion. Totul este administrat de Fundatia Chumbhot-Pantip, foarte activa in domenii precum educatia, arta si cultura.

Muzeul se afla pe Calea Ayutthaya, nu departe de Piata Siam si este inconjurat de blocuri moderne. Intrarea in muzeu costa 100 bht. O ghida ne-a insotit, dandu-ne explicatii in limba engleza. Am intrebat-o cati vizitatori au si mi-a spus ca, in medie, 14-15 pe zi. In acel moment, in afara de noi, prin gradina se mai plimba un vizitator japonez. Colectiile sunt variate: artefacte istorice, instrumente musicale traditionale, minerale, scoici, vase din ceramica si bronz.

Dupa ce intri inauntru zgomotele orasului se estompeaza, facand loc trilurilor de pasari care se ascun in ramurile copacilor din mica dar frumoasa gradina in care sunt amplasate casele.

In interioare fotografiatul este interzis asa ca va pot arata doar exteriorul caselor. Oricum, pe mine nu colectiile m-au atras aici, ci casele in sine si gradina.

In gradina se afla si Pavilionul de Lac, o cladire din perioada Ayutthaya (sec.17), adusa si restaurata aici in 1959. Ea a constituit un dar de ziua printesei, la cea de 50-a aniversare a sa. In interior, peretii sunt lucrati cu foita de aur pe lac negru (mestesug tipic popoarelor asiatice, putand fi intalnit si in China, Coreea, Japonia), cu scene din Ramakien dar si din viata lui Budha. Aici ghida mi-a zambit si mi-a spus ca pot face o poza!

 Pavilionul de Lac

Vizita in acest loc nu dureaza mult dar prin oaza de liniste si racoare pe care ti-o ofera, este un popas placut si binevenit la cele 32 grade Celsius de afara. N-am putut sa nu ma gandesc la ce fel de oameni au fost acesti printi care, in locul unui adevarat palat princiar, au preferat sa se bucure de aceste casute traditionale si de comorile adunate de ei?! Niste oameni cu adevarat Zen.

Calator in Thailanda 33. Wat Phra Kaeo sau Templul lui Budha de Smarald / Traveller in Thailand 33. Wat Phra Kaeo or the Temple of Emerald Buddha

Posted on by January 2, 2019
14
Any tourist who is for the first time in Bangkok will go to Rattanakosin area, where the Grand Palace with the Emerald Budha Temple stay, near the bank of Chao Praya.

Rattanakosin, the name King Rama I gave to this place is reminding of the famous Emerald Budha statue. According a chronicle written by a Thai mong, the statue was found in Chiang Mai in 1517. It is said that King Tilok brought it there on 1481. However, on  1552 the statue was moved to Laos and remained there till 1778 when the future king Rama I took it and left it in the Wat Arun, which was the royal temple during that time. Only in 1785 the Emerald Budha took his actual place, in the Wat Phra Kaeo.

It is prohibited to take photos in the temple, but the statue may be photographed from outside, using your zoom. A more performant camera than mine would have done a better job…

At the entrance in the temple a nice pair of lions represent very well the Khmer art. The walls outside are adorned with garudas and nagas, and you see everywhere gold and colors.

Very attractive is the closed gallery called Phra Rabiang, with murals depicting stories of Ramakien (the Thai version of the Indian Ramayana).

The kings of Chakri dynasty have added something new in the courtyard of the temple. So is the nice belfry or the small Budha chapel (Ho Phra Khanthara Rat) used to invoke rains.

Una dintre primele directii spre care se indreapta calatorul venit prima data la Bangkok este Rattanakosin, pentru a vizita Marele Palat si Templul lui Budha de Smarald, care se afla in interiorul sau.

In 1782, regele Rama I a numit capitala Siamului Rattanakosin, care inseamna “Pastratoarea imaginii din piatra pretioasa”, o referire clara la Budha de Samarald care fusese recuperat din Laos in urma unei campanii militare si instalat la Wat Arun. Conform unei cronici scrise de un calugar Thai din Chiang Mai in 1517, statuia cioplita dintr-un bloc de jasp a fost adusa acolo de Regele Tilok, in 1481. Mai tarziu, in 1552 ea a fost dusa la Luang Prabang si apoi la Vientiane, in Laos, unde a ramas pana in 1778, cand viitorul rege Rama I a dus-o la Thon Buri, in Wat Arun care era, pe atunci, templul regal al palatului regal. In 1785, statuia a ajuns in locul in care poate fi vazuta si astazi.

Ca peste tot in palat si aici este aglomeratie. Credinciosi, calugari si turisti se amesteca la intrarea in templu. Descaltatul este obligatoriu, iar in interiorul templului fotografiatul este interzis.

ubosot
Faimoasa statuie se poate fotografia din afara, de pe terasa. Ea are doar 66 cm si este plasata  in busabok, o constructie din lemn cu un acoperis in etaje. Un aparat de fotografiat mai performant ca al meu ar fi putut mai mult…
 Budha de Samarald
Intrarea este pazita de o pereche de lei fantastici, din bronz, ilustrativi pentru arta khmera. Acoperisul terasei se sprijina pe stalpi frumos decorati si intreg exteriorul iti ia ochii.

Exteriorul ubosotului este inconjurat de un brau de garuda si naga, foarte fotogenice.

De jur imprejur, tot ce vezi te uimeste. O risipa de aur si culoare te fac sa te crezi in 1001 de nopti.

Nu mai putin impresionant este Phra Rabiang, o galerie dubla, inchisa cu splendide picturi murale avand subiecte din Ramakien, varianta thailandeza a Ramayanei.

Phra Rabiang
 la odihna
Templul si curtea sa ilustreaza istoria dinastiei Chakri, fiecare rege adaugand cate ceva. Astfel, Rama al IV-lea (1851-1868) a adaugat, intre altele, clopotnita
 clopotnita (Ho Rakhang)
si o capela a lui Budha (Ho Phra Khanthara Rat) utilizata pentru invocarea ploii.
Ho Phra Khanthara Rat

Calator in Thailanda 32. Wat Arun sau Templul Zorilor

Posted on by December 19, 2012
17
La Wat Arun sau Templul Zorilor ajungi trecand cu barca din statia Tha Tien, langa Marele Palat, pe malul celalalt al Chao Praya. Te costa doat 3 baht si traversarea dureaza cateva minute. La Wat Arun sunt mereu vizitatori, mai putini – e drept – la ora tarzie cand am ajuns noi. Templul se poate vizita intre 8.30 – 17.30 si intrarea costa 50 bht. De fapt, numele complet al templului este Wat Arunratchawararam Ratchaworamahawihan. Dragut, nu? Denumirea a fost schimbata de cateva ori (Wat Makok in timpul Regatului Ayutthaya, cand a fost construit, Wat Khaeng in timpul Regelui Taksin, cand Thonburi a devenit capitala), cea de Wat Arun datorandu-se regelui Rama al IV-lea care dorea ca astfel sa conserve numele zeului zorilor, Aruna.

Traveller in Thailand 32. Wat Arun or the Temple of Dawn

We went to visit Wat Arun or The Temple of the Dawn taking the boat – to traverse Chao Praya – form the Tha Tien station. The temple may be visited between 8.30-17.30 and the entrance ticket costs 50 bht.

In fact, the complete name of the temple is Wat Arunratchawararam Ratchaworamahawihan.and it was changed during his history from Wat Makok during Ayutthaya period, to Wat Khaeng during the reign of the King Taksin, when Thonburi was made capital of Siam. The greatest developments of the temple took place during the reign of the Rama kings.

The central prang (tower) of the temple, in Khmer style, is 86 m heigh and it is surrounded by 4 smaller prangs. The richness of decorations, made of porcelain, is astonishing! The little pieces of porcelain came from the Chinese vessels, which used them as balast.

The temple is a mixture of beliefs in Buddhist and Hindu gods (e.g. Indra, a Hindu deity,on the “erawan” a three headed elephant).

For a photographer, even if a non-professional one, this temple is Heaven on Earth with the many details which make you push the button continuously…But not only in the zone of the prangs. The courtyard with amny other buildings is also rewarding. We waitied till the sunset and then the view became breathtaking…

Continue reading →

Calator in Thailanda 31. Wat Pho sau Templul lui Budha culcat / Traveller in Thailand 31. Wat Pho or The Temple of Reclining Buddha

Posted on by January 2, 2019
18
We entered the Wat Pho or The Temple of the Reclining Buddha by a lateral gate, as we have been wrong advices by a guy standing near the Grand Palace. Nevertheless, on our way we passed near a nice park, a fountain with three elephants, another temple, the Ministry of Defense. All this time we encircled the Grand Palace.

The temple was constructed in the XVIth century and it is the biggest complex from Bangkok. Many chedi adorned with small pieces of porcelain in different colors, arranged in different patterns, mainly floral, are to be seen in the courtyards.

The viharns have beautiful Buddha statues, and in a double corridor, over 400 statues are sitting in different positions. It seems it is gold everywhere you look! Some Chinese influences can be seen at the big statues guarding the monumental gates.

One has to pay only to see the Reclining Buddha (50 bht). The viharn was erected by Rama the 3rd. The statue is 46 m in length and 15 m high, the biggest in Thailand. His face shows a small smile, marking the moment he entered nirvana.

La Templul lui Budha culcat am ajuns inconjurand Marele Palat, indrumati gresit – cu sau fara intentie – de un individ care statea pe acolo, pe langa o poarta. Plimbarea asta nu ne-ar fi stricat daca nu era ziua in amiaza mare si o caldura ingrozitoare (in ajunul Craciunului!).

Datorita ocolului am trecut insa pe langa un parc ce parea imbietor dar l-am ignorat,

pe langa o fantana cu elefanti,

un alt wat decat cel care ne interesa,

cladirea interesanta a Ministerului Apararii

si pe langa cineva care hotarase pe loc ca e momentul siestei.

In sfarsit, am ajuns si la Wat Pho, dar la o intrare laterala, nu cea principala. Intrarea este gratuita, se plateste doar accesul la sala care il adaposteste pe Budha culcat, 50 bht.

Datand din secolul al 16-lea, acesta este cel mai mare complex de temple din capitala. In curtea sa sunt numeroase chedi, iar pe coridoare, statuile lui Budha, aurite, stau aliniate in diferite pozitii.

Impresioneaza coloritul chedi-urilor si turnurilor, dat de bucatile de portelan cu care sunt ornate.

Portile sunt impodobite de statui inalte, cu palarii. Uneori ele infatiseaza demoni, de influenta chineza.

In curtile interioare, stupe care adapostesc relicve sau elemente decorative de la ferestre, ne atrag atentia.

In cele cateva viharn sunt adapostite foarte frumoase statui ale lui Budha, la care se inchina cativa credinciosi.

In curte sunt numerosi turisti, straini si autohtoni. Unii sunt in grupuri, conduse de calugari, care dau explicatii.

In sfarsit, ajungem si la sala care il adaposteste pe Budha culcat. Este, intr-adevar, impresionant! Avand 46 m lungime si 15 m inaltime, el sta culcat, sprijinit pe cot. Zambetul de pe fata sa ne indica ca este surprins in momentul in care a intrat in nirvana. Este cea mai mare statuie de acest fel din Thailanda. Pe talpile sale (uriase) sunt insertii de sidef care marcheaza cele 108 puncte de bun augur prin care este identificat un iluminat.

Viharnul care adaposteste statuia a fost construit de Rama al III-lea. Sala nu este cu mult mai mare decat statuia pe care o adaposteste asa ca, credinciosi si turisti o inconjoara inde-aproape. E greu sa gasesti un unghi potrivit pentru a fotografia. Lasarea cate unui banut in bolurile de pomeni, aduce noroc (se spune).