Traveling Hawk

Right at the entrance, Pra Buddha Atharos is standing with the palm high, oriented to you. It is said that two villages, on the bank of a river, were full of Buddha’s relatives. One year they started to quarrel over the lack of water. To avoid bloodshed, Buddha asked them: “what is more precious to you: water or relatives”?. Thus, this representation symbolizes peace on world.

Wat Chedi Luang or The Temple of the Big Stupa was erected between 1391-1411, during the reign of the 8th ruler og Mengrai dynasty. Then, it was the biggest temple in the Lan Na Kingdom. The stupa was 90 m tall but after an earthquake (1545) the stupa was sectioned at 60 m. It was here that the Emerald Buddha (which can be seen now at the temple in the Grand Palace, in Bangkok) was hold. They put instead a black jade Buddha.

The giant nagas and the elephants around the stupa are impressive, and so are the Buddha’s images. A tall Dipterocarpus (tropical evergreen – there are 3 such trees, considered protectors of the town) and other structures complete the complex here.

It was dark and in the yard could be seen only the moving orange robes of the monks. There were a lot of dogs (not at all aggressive), and the monks passing by spoke with them. A donation is asked for the food they give to the dogs. A concept of their religion says that every being on Earth is precious to Buddha, not only people. It many temples (and here) there are organised “monk chats”. They tell you about their religion and life in the temple, meantime exercising their English. I am sorry that time did not permit me to meet them because that would have been an interesting experience.

A beautiful reclined Buddha and an image of him conquering evils are also worth to be seen.

Wat Chedi Luang a fost ultimul templu vizitat in ziua aceea. Ajunsesem la acel moment in care lumina blanda, estompata a apusului incepe sa se ingane cu intunericul. Cand am patruns pe poarta watului era inca lumina. Viharnul, o structura mult mai noua decat chedi, se infatisa stralucind in fata ochilor nostri coplesiti de atata grandoare. Aurit, sprijinindu-se pe niste coloane inalte si adapostind cateva imagini frumoase ale lui Buddha, Wat Chedi Luang ne demonstreaza imediat de ce intra in categoria templelor care trebuie vizitate cand esti in Chiang Mai.

Wat Chedi/Jedi Luang sau Templul Stupei Mari a inceput sa fie construit in 1391, in timpul domniei celui de-al 8–lea conducator din dinastia Mengrai, care dorea sa pastreze aici cenusa tatalui sau. El a fost terminat in 1411. Pe vremea aceea era cel mai mare templu din Regatul Lan Na. Stupa avea 90 metri inaltime dar a scazut la 60 m dupa ce a fost sectionata in urma unui puternic cutremur, produs in 1545. Aici a fost pastrat Buddha de Samarald, care acum se poate vedea la Marele Palat din Bangkok. In locul sau a fost pus un Buddha din jad negru. Stupa a fost partial restaurata abia la inceputul anilor 1990.

Cand am dat cu ochii de stupa, soarele apusese si se mai pastra doar lumina aceea discreta de la orizont. Chedi are multe elemente care impresioneaza inca. Inconjurat de un sant adanc, scarile care duc la nisele care adapostesc figura lui Buddha au obisnuitele balustrade in forma de naga dar terminatiile lor sunt uriase. La baza sa, un brau alcatuit din elefanti, in stare diferita de conservare, adauga la grandoarea monumentului. Cel aflat in dreapta scarii, in prima fotografie care infatiseaza elefantii, este singurul original, ceilalti sunt reconstruiti.

Intr-un colt al curtii se ridica un Dipterocarp inalt (arbore tropical vesnic verde). Sunt trei asemenea arbori in Chiang Mai, considerati protectori ai orasului.

 Dipterocarpus

Pavilioanele adiacente, nu atat de mari ca si viharnul, sunt si ele adevarate bijuterii de arhitectura religioasa thailandeza, cu elemente lanna specifice.

S-a intunecat, e liniste, iar prin curte trec, din cand in cand, robele portocalii ale calugarilor. Aici, ca si in alte temple, exista un loc unde poti sta de vorba cu ei, dupa un anumit program. Ei iti ofera explicatii despre religia si viata lor la templu si, in acelasi timp, isi exerseaza cunostintele de engleza. Imi pare rau ca timpul nu mi-a permis un asemenea ragaz, fiindca ar fi fost cu siguranta interesant.

Sa nu faci rau, sa urmaresti binele si sa-ti purifici mintea, sunt percepte buddhiste care ne arata ca toate religiile se intemeiaza pe aceleasi idei generoase.

In curte se fugareau in joaca sau dormeau mai multi caini. Nu erau deloc agresivi. Calugarii treceau pe langa ei, le vorbeau sau ii mangaiau. E un lucru obisnuit sa vezi ca se cer donatii pentru hrana cainilor gazduiti in templu. N-am vazut asa ceva la nici o biserica de pe la noi…Orice fiinta vie are dreptul la viata si trebuie ocrotita, e un alt percept buddhist.

Intr-un pavilion se afla o frumoasa statuie a lui Buddha dormind, iar alaturi este reprezentat in postura in care invinge raul. Inainte de a atinge iluminarea, mai multe rele au vrut sa-l ucida. Atunci a venit la el Zeita Pamant care si-a stors parul plin de apa, pentru a inneca spiritele rele. Acestea au fugit. In aceasta postura, Buddha asezat atinge cu mana dreapta pamantul, iar stanga o tine in poala, cu palma indreptata in sus.

O alta poveste frumoasa ne ofera figura din pavilionul alaturat. Ea il infatiseaza pe calugarul iluminat Tan Pra Maha Kajjana. Se spune ca era atat de frumos incat era deseori confundat cu Buddha. Un barbat l-a vazut o data si, confundandu-l cu o femeie, si l-a dorit ca sotie. Cand a aflat adevarul a fugit din sat, rusinat. Pentru ca niciodata sa nu se mai intample asa ceva, Tan Pra Maha Kajjana s-a transformat intr-un calugar gras si urat.

Am ramas singuri in complexul de la Wat Chedi Luan si ne despartim cu greu de el dar s-a inserat de-a binelea si trebuie sa plecam.

The roof is finished in barge motiffs of naga, three headed nagas. The viharn was the ho kham (throne hall) of the palace of King Chao Mahawong. Initially the building was a palace which was transformed in monastery afterwards. Above the entrance door of the viharn it can be seen a wonderful peacock above a coiled dog. The dog was the zodiacal animal of the king Mahawong. 

Beautiful Lanna style sculptures can be seen in the wall which encircles the temple. A beautiful whitewashed chedi with golden peaks completes the temple structure.

Wat Phantao se deosebeste de celelalte temple vizitate prin faptul ca este construit in intregime din lemn de tek. De fapt, este unul dintre putinele temple din lemn, pastrate. Templul nu este prea vechi (1846) dar este un bun exemplu de arhitectura Lanna. Numele sau inseamna “manastirea celor 1000 de cuptoare”, indicand ca aici se turnau statui ale lui Buddha si pentru celelate temple din zona. Intrarea in templu este pazita de singha.

Spre deosebire de alte temple Lanna, unde acoperisul ajunge aproape pana jos, acesta este mult mai inalt. Terminatiile in forma de naga de pe acoperis se termina cu naga cu trei capete, iar pe coama acoperisului se vad innotand niste rate.

Inainte de a deveni manastire, templul a fost curte regala, viharnul fiind chiar ho kham din palatul regelui, adica sala tronului.  Deasupra intrarii in viharn un paun splendid mestesugit sta deasupra unui caine incovrigat. Cainele era animalul zodiacal al regelui Chao Mahawong, pentru care s-a construit palatul devenit templu. El se regaseste si in filigranul de deasupra geamurilor.

In interiorul templului, o statuie aurita a lui Budha, in fata caruia se depun ofrande. Peretii sunt decorati cu paneluri cu sticla colorata. Pentru ca templul nu are ubosot, calugarii folosesc viharnul.

Sculpturi Lanna complicate sunt inserate in zidul care imprejmuieste templul.

Si aici, un loc aparte il are chedi-ul alb, cu varfuri aurite, aflat in renovare.

Ho tray, biblioteca de manuscrise, este construit din acelasi material rosu ca si sculpturile din zid. In curte, o mica statuie a lui Buddha se odihneste sub un copac plin de lampioane colorate. Sirul de clopote traditionale, se adaposteste sub umbrelute. Intr-un colt al curtii, langa viharn, vegheaza altarul pentru spiritele locului.

Foarte aproape de acest loc se afla si Centrul pentru arhitectura Lanna. Pentru ca era inchis, a trebuit sa ma multumesc cu o fotografie facuta prin poarta.

In Thailand, the temples are called “wat” which also means “monastery”. They are always walled, and the main entrance looks (usually) to the East. In Northern Thailand, the temple architecture is influenced by Laos and Myanmar (Burma) but also by Sri Lanka and China. A complex has many structures, with different names and functions:

viharn – used by the public (devotees and visitors) and monks;  you have to take your shoes off when you enter;
chedi/stupa – deposit of relics; if they belong to Buddha himself, the chedi is called phra that and is fenced;
ubosot/bot – used only by the monks; it’s on the left and a little behind the viharn;
ho trai – a kind of library, where Buddhist manuscripts are kept; usualy built on a higher platform to protect it against damp and termites;
ho rakhang – a bell tower; the bell marks the moments of different monks’ activities; sometime it is associated with a gong;
mondop – open-sided square pavilion

Lan Na Kingdom (“Land of a million rice fields”) lasted for 5 centuries (13th-18th) and all the constructions from that period are considered of Lanna style, especially temples but also old houses made of tek wood. At Lanna temples, the walls are low, with eaves closer to the ground. Chedis are square and large and sit on a platform. We may read more on internet, I do not want to prolonged unnecessary this post.

Wat Muen Lan was the first wat which we visited. It is near the Tha Phae Gate. Small, no visitors in that moment. Entrance is free, and so is taking photographs.

The most interesting thing here is the doorway in the form of coiled naga and the sum over the windows at the ho tray, “the library”. ‘Sum’ is a guilded element which represents Buddha’s eyebrows. On the roofs are also decorative elements nike nagas and garudas. Do you remember Garuda, the God half man, half bird from my posts about India?

There is also on the grounds of the complex the little shrine for the house spirits and, in a corner, some little stupas where the monks are “buried”

Dupa cum spuneam in postarea anterioara, in Chiang Mai se afla peste 300 de temple buddhiste. Noi am vazut 10 dintre ele, alese dupa anumite criterii. Dar inainte de a va povesti despre ele sunt necesare cateva explicatii despre templele thailandeze din nord si despre stilul Lan Na. Pentru detalii, puteti citi aici: http://www.asiaexplorers.com/thailand/northern-thai-temple-architecture.htm

Templele din Thailanda se numesc wat (care inseamna si “manastire”) si sunt inconjurate intotdeauna de ziduri, iar intrarea principala este orientata mai ales spre est. Arhitectura templelor din nord este influentata mai ales  de Laos si Myanmar (Burma/Birmania), dar nu lipsesc nici influentele din Sri Lanka sau China. Complexul cuprinde mai multe structuri, cu nume si functii diferite:

viharn – cladirea principala, utilizata de public (credinciosi sau simpli vizitatori) si de calugari; inainte de a intra, trebuie sa te descalti;
chedi (stupa) – constructia care adaposteste relicve; daca ele apartin chiar lui Buddha, chedi se mumeste phra that si este inconjurat de un gard; credinciosii se roaga, inconjurand chedi;
ubosot (bot) – folosit exclusiv de catre calugari; este plasat la stanga si mai in spate fata de viharn si este de marime mai mica;
ho trai – este un fel de biblioteca, unde s epastreaza manuscrisele budhiste; se construieste la inaltime, pe platforme, pentru a fi ferit de umezeala si de termite;
ho rakhang – clopotnita pastreaza clopotul care anunta timpul pentru diverse activitati ale calugarilor; poate fi combinat cu un gong;
mondop – un pavilion patrat, deschis.

Regatul Lan Na (“tara celor 1 milion de campuri de orez”) a dainuit vreme de 5 secole (sec. 13-18) si constructiile ridicate in acea vreme sunt atribuite stilului Lanna, in special templele dar si casele construite, de cele mai multe ori din lemn scump de tek. In Chiang Mai mai multe hoteluri sunt in acest stil. Pe masura ce voi prezenta templele vizitate, voi sublinia elementele specifice. Ca regula generala, templele din nord au peretii viharn-ului mai scunzi, spre deosebire de Thailanda Centrala, unde ei se sprijina pe coloane inalte. Acoperisul coboara mai jos, spre pamant. Chedi este mare, de forma patrata si este asezat pe o platforma. Unele elemente decorative sunt, de asemenea, specifice. Nu vreau sa aglomerez postarea mai mult decat este necesar, gasiti informatii suficiente pe internet daca sunteti interesati.

Wat Muen Lan a fost primul templu thailandez pe care l-am vizitat, fiind situat in apropierea Portii Tha Phae, la intrarea in Orasul Vechi. Templul este unul mic, nu prea vizitat. Ca la majoritatea templelor thailandeze, intrarea este libera, la fel si fotografiatul.

Intrarea in viharn este marcata de o balustrada ondulata , in forma de sarpe, numit naga. Naga iese din gura altui animal mistic, cu trasaturi de crocodil, peste sau elefant. Acoperisurile suprapuse sunt bogat ornamentate cu pan lom, elementul care impiedica caderea tiglelor. Acesta poate avea si forma de naga. Terminatia coamei acoperisului, cho fa, are forma unei garuda stilizate (va amintiti din postarile despre India de Garuda, zeul jumatate om, jumatate pasare?), care “aduna” cozile de naga.

Chedi alb este pazit de animalul mistic singha. O pereche de lei singha poate pazi si intrarea in viharn, la alte temple. In Chiang Mai ei sunt de multe ori in stil birmanez. In varful chedi-ului se afla hti, o umbrela  de influenta birmaneza. Asemenea umbrele se pot afla si la cele patru colturi ale platformei.

La Wat Muen Lan cel mai interesant mi s-a parut ho trai, biblioteca de manuscrise, cladire in care vizitatorii de asemenea nu au acces. Practic, in templele thailandeze s epoate intra doar in viharn. Aici se poate admira acel sum sub forma de naga incolaciti.

Din curtea templului nu lipsesc nici mormintele calugarilor, sub forme diferite de stupe, nici micul altar pentru imbunarea spiritelor locului.