Momente din Seul 23. Palatul Cheangdeokgung / Seoul Moments 23. Cheangdeokgung Palace

Posted on by January 2, 2019
22

The Cheangdeokgung Palace, included among the UNESCO’s treasures, was built between 1405-1412, during the reign of the King Taejong, The entrance fee is less than 2 euros and you may visit any day, except on Mondays, between 9-18.30. The access is easy with the subway Line3, Anguk Station, exit 6.
There is an English guided tour twice a day, at 10.30 and 14.30. Unfortunately, at 14.30 is also the guided tour in the Secret Garden or Buwon, the wonderful royal garden. I want to visit it too, so I buy a ticket (3.25 euros), and walk alone through the palace.
The typical plan of the Korean palaces is respected here too: the throne hall, the council hall and the separate residences of the king and the queen. Of course, there are also administrative buildings. All the structures are facing South, behind the palace is a mountain and in front of it a small creek. Theis is to observe the feng-shui rules.
This is the palace I liked the most, out of the four ones I visited, because of its elegance and concern for details.
The oldest gate (1412) – destroyed and reconstructed in 1609, the  oldest stone bridge in Seoul (1411), guarded by a turtle and a haetae, is what the visitors sees at the beginning. Then, the throne hall, Injeong-jeon, rebuilt in 1804, with Western style curtains, lamps and floors. The Nakseonjae complex represents some structures dedicated to the concubine, and the royal mother and grandmother.
I mentioned already the intricate details, even for chimneys or stone walls, which confer elegance and beauty to this palace. Even the dancheon’s colors seem more vivid to me here, better matched, more attractive than everywhere.
But it is already 14.15 and I run to the garden’s gate, where a large group of people was already waiting for the guide. I am prepared for more enchanting forms and colours in the natural landscape of the palace.

Palatul Cheangdeokgung  sau “Palatul Virtutii Prospere”, al treilea pe care l-am vizitat, mi s-a parut si cel mai frumos! De altfel, el face parte si din patrimoniul UNESCO, din anul 1997. Se ajunge cu usurinta la palat cu linia 3 de metrou, statia Anguk, iesirea 6. Biletul de intrare costa 3000 won (ceva sub 2 euro), iar programul este zilnic intre 9-18.30, mai putin lunea. Exista si tururi, cu ghid, in limba engleza, la 10.30 si 14.30. Am incercat sa vad acest palat chiar din prima zi, pe principiul ca ceea ce vrei sa vezi neaparat trebuie vazut la inceput pentru ca altfel s-ar putea sa nu mai ai sansa, dar trecusera orele la care se facea turul gradinii, asa ca am renuntat.

 pe langa gardul palatului
 nu prea interesati de istorie:)

Eu vreau sa vizitez si Gradina Buwon sau Gradina Secreta si acest lucru nu se poate face decat cu ghid, si doar trecand prin palat, la 11.30 si…14.30! Asa ca ma plimb singura prin palat si imi cumpar bilet si pentru Gradina Secreta, avand grija sa ma aflu la poarta la ora 14.30. Biletul acesta costa 5000 won (adica 3.25 euro).

Palatul Cheangdeokgung, construit intre 1405-1412, in timpul domniei regelui Taejong, a devenit palatul principal pana in 1865, adica sfarsitul dinastiei Joseon. In timpul invaziei japoneze din secolul al XVI-lea a fost distrus, dar a fost reconstruit imediat dupa sfarsitul razboiului.

Monarhii din epoca Joseon au preferat acest loc pentru confort dar si pentru frumusetea naturala a locului, in care se integra perfect. El urmeaza tiparul obisnuit al palatelor coreene: nelipsita sala a tronului, sala de consiliu si resedintele separate ale regelui si reginei. Toate structurile asezate cu fata spre sud, aveau in spate muntele, iar prin fata curgea un parau, respectandu-se astfel principiul stravechiului feng-shui.

Imediat dupa ce ai intrat pe poarta principala, Donhwamun, construita in 1412, distrusa si refacuta in 1609 (ceea ce o face cea mai veche poarta din Seul), trebuie sa treci paraul peste un mic pod de piatra, pazit de o testoasa si o haetae. Acesta este cel mai vechi pod de piatra din Seul (1411). Tot in aceasta zona se afla si cladirile administrative ale curtii regale.

 poarta cu doua nivele, Donhwamun

Multe curti mici, inchise cu ziduri, alcatuiesc un labirint, prin care imi pot inchipui trecand doamnele de la curte sau soldati din garda palatului. Detaliile arhitectonice sunt parca mai elaborate ca la celalalte palate, exista o mai mare varietate, mai multa eleganta. Arbori ornamentali dau culoare locului.

Ajung si in curtea in care se afla  Injeong-jeon, sala tronului. Structura actuala dateaza din 1804, ceea ce justifica perdelele, lampile si parchetul in stil vestic. Locurile ministrilor, marcate de acele mici blocuri de piatra, anunta parca inceputul unei ceremonii.

 Injeong-jeon, sala tronului

In sud-estul palatului se afla cateva grupuri de constructii cu un aer mai feminin, apartinand concubinei regale, mamei si bunicii regelui. Complexul Nakseonjae a fost construit in 1847. El este deschis doar in zilele de vineri, sambata si dumineca.

Grija deosebita pentru detaliu, care nu ocoleste nici macar cosurile sau zidurile, au adus acestui palat faima de cel mai frumos dintre palatele regale din Seul.

Si, bineinteles, culorile dancheon-ului, care aici parca sunt mai aprinse, mai mestesugit imbinate, mai atragatoare ca oriunde.

Intre timp, s-a facut ora doua si un sfert si fug spre intrarea in Gradina Secreta. S-a adunat deja un grup mare in fata ei, care asteapta sa soseasca ghida. Ma alatur si eu, pregatindu-ma pentru alte delicii cromatice.

Momente din Seul 22. Prin oras / Seoul Moments 22. In the City

Posted on by January 2, 2019
20
By means of today post I would like to present you the city like I have seen it from the touristic bus, in my second day in Seoul. New and modern buildings, also traditional ones, recreational areas, street art, historical sites. I hope that all these photos will add to your opinions about Seoul, and will present you a vivid city, with much greenery, and, contrary of what one would expect, not at all squashed.

As vrea sa va duc azi cu mine prin oras, sa il vedeti asa cum l-am vazut eu in ziua in care am folosit autobuzul turistic. Acesta a strabatut orasul in zig-zag, oferindu-mi o privire de ansamblu. Deoarece am facut acest lucru chiar a doua zi dupa ce am ajuns in Seoul, am recunoscut unele locuri abia mai tarziu, dupa ce am vizitat mai atent unele parti ale orasului.

Incojurat de munti, cu multe strazi in panta, Seul – desi imens ca intindere – lasa impresia unui oras aerisit, cu multa vegetatie. Dragostea pentru natura a coreenilor este vizibila in felul in care ingrijesc fiecare pom, atent sprijinit si zonele plantate cu flori.

Unele zone apartin blocurilor inalte, multe construite cu 2-3 decenii in urma, altele mai recente.

Numeroase opere monumentale de arta stradala infrumuseteaza si umanizeaza aceste cartiere.

Desigur exista si strazi traditionale, cu case mici, cu pravalioare, ceainarii si restaurante.

Desi Korea este preponderent o tara cu religie budhista, exista un numar important de crestini catolici, anglicani sau protestanti, de aceea in oras se pot vedea si turlele bisericilor, care aici au specific deosebit fata de ceea ce cunoastem noi.

Gara Seulului vechi este o cladire deosebita, care atrage atentia. Este o cladire din caramida, in stil renascentist, cu un dom bizantin. A fost construita in 1925, de catre profesorul Tsukamoto Yasushi de la Universitatea Imperiala din Tokio si a fost inspirata de gara centrala din Amsterdam. De altfel, construirea retelei de cale ferata din Korea a inceput in timpul ocupatiei japoneze. In prezent, langa gara veche, pastrata ca monument de arhitectura, s-a construit o gara noua, moderna.

 gara veche
gara noua
Cu totul intamplator, am dat intr-o zi peste un alt monument vechi al orasului, legat de dezvoltarea astronomiei. Langa cladirea moderna care adaposteste azi sediul Hyundai Construction, pe locul unde – in timpul dinastiei Joseon – exista o agentie guvernamentala dedicata astrologiei, geografiei, calendarului si urmaririi climei, se afla un piedestal de granit, cu o inaltime de 3.46 m. Pe acesta era asezat un instrument pentru observatii astronomice, numit Ganui. Piedestalul dateaza din 1434, din timpul domniei regelui Sejong, el insusi inventator de aparatura astronomica.
 sediul Hyundai Construction
locul in care exista Agentia de Meteorologie si Astronomie
In imediata apropiere a acestui loc, o placa ne indica locul in care se afla Sadosi, o alta agentie guvernamentala. Astazi, aici se afla un mic parc. Densitatea de locuri ale unor foste agentii guvernamentale din epoca Joseon este explicabila prin faptul ca aici, in apropiere, se afla Palatul Cheangdeokgung, pe care il veti vedea in curand.
Pentru ca nu sunt prea multe de povestit despre zone pe care le strabati cu autobuzul si despre care nimeni nu-ti spune nimic, va las in compania fotografiilor care, sper, va vor completa impresiile de pana acum despre Seul.
 in Yongsan
 peste Canalul Cheonggye
 una dintre portile orasului, detaliu

Momente din Seul 21. Altarul Wongudan / Seoul Moments 21. Wongudan Altar

Posted on by January 2, 2019
28

The Wongudan Temple is a jewel unknown for many of the inhabitants of Seoul. It was erected on 1897, in the period when the king Sojong autoproclaimed himself emperor of the Daehan Empire. As this was a title which made him equal with the Chinese emperor, he also needed a temple for the rituals. During Japanese ocupation, a great part of the complex has been dismantled and a hotel was built there. The octogonal, covered, stone altar, a gate and the stone drums remained. They stay all in the middle of a little park, a place full of grace. It is silence here, a great place to take refuge from the hustle and bustle of the city. It’s a pity that this historical place is less advertised and the tourists don’t know it. May be this is done because of the big hotel nearby. May be they do not want the tourists to disturb their clients. But I am glad I discovered it!

Altarul Wongudan este o mica bijuterie care ramane necunoscuta chiar si multor locuitori ai capitalei, desi el se afla chiar in City Hall Plaza! Nu i se face prea multa reclama acestui obiectiv si turistii nu stiu despre el.

Aflat in apropierea Palatului Deoksugung (pe care l-ati vazut aici: http://travelinghawk.blogspot.com/2011_05_01_archive.html), ceea ce a mai ramas, aminteste de perioada in care regele Sojong s-a autoproclamat imparat al Imperiului Daehan, in 1897. In felul acesta el devenea un egal al imparatului chinez, adica un Fiu al Cerului, care avea nevoie si de un Templu al Cerului, unde sa savarseasca ritualurile sacre. Ritualuri pentru recolte bogate au mai fost savarsite in Coreea inca din perioada celor Trei Regate dar, in timpul erei Joseon, ele au fost abandonate. Reluarea lor tocmai in acel moment reprezenta o manifestare a independentei Coreei fata de China.

Constructorul acestor structuri a fost Sim Uiseok, unul dintre cei mai buni arhitecti regali ai timpului. Initial, complexul era alcatuit dintr-un altar de granit, in trei etaje, folosit pentru sacrificarea animalelor, o fantana si un altar octogonal pe trei nivele, numit Hwanggungu sau Altarul Palatului Galben. In timpul ocupatiei japoneze, in 1913, mare parte din complex a fost daramat, construindu-se pe acel loc un hotel.

Astazi se mai poate vedea doar altarul octogonal, construit in 1899. El este asezat pe o terasa de granit, fiind pazit de mai multe haetae din piatra, creaturi fantastice, mancatoare de foc.

haetae

Locul este dificil de gasit. In City Hall Plaza, se poate vedea poarta recent renovata dar si ea poate trece neobservata datorita cladirilor inalte care se afla in vecinatatea sa.

Fara o informatie obtinuta in prealabil, nu ai banui ca, daca urci treptele care se ridica in spatele sau, ajungi intr-un minuscul parc, unde se afla altarul.  Cateva banci simple, de piatra, azalee inflorite si pini pitici formeaza o mica oaza de liniste in agitatia metropolei. Cand intri aici, parca ai patruns in alta lume.

Parcul este legat printr-o poarta mica, din piatra, de Hotelul Westin.

De jur imprejur, siluete inalte de hoteluri sau sedii de firme.

Urc treptele terasei si ma opresc in fata usii principale de intrare la altar. Un lacat mare atarna pe usa veche. Printr-o crapatura, fac o fotografie a interiorului, atat cat se vede. Nu se poate intra.

Inconjor incet constructia, multumindu-ma sa admir frumoasele culori ale traditionalului dancheon si alte detalii arhitectonice.

Apoi decid sa parasesc locul acesta unde m-am simtit minunat, nu inainte insa de a ma opri sa admir tobele de piatra ale complexului. Ele au fost adaugate in 1902, cand s-a sarbatorit a 40-a aniversare a urcarii pe tron a regelui Gojong. Deoarece erau folosite cand se aduceau jertfe Cerului, au sculptate pe ele dragoni in relief, dragonul fiind simbolul regalitatii.

Momente din Seul 20. Canalul Cheonggye / Seoul Moments 20. Cheonggye Stream

Posted on by January 2, 2019
30
The “global street” ends at the Cheonggye Stream, a collector channel during Joseon dynasty. The role of the channel was also to part the town in two: the North part was inhabited by the officials and the nobility, while the Southern part belonged to the poor. Between 1958-1961 the channel was completely covered, and then destroyed. Only on 2005, at the proposal of the former Mayor of the city, Lee Myung Bak, who is now the President of Korea, the channel has been restored to a recreational area.

The channel has a length of 5.8 km and it is crossed by 20 bridges. The first section of the channel, called Palseokdam, is 60 m long and 21 wide. There are here 8 stones in the channel bed, representing the 8 provinces of Korea. The water, springing from a work of art, called “Spring”, comes through a white marble pond. The area is a promenade for the tourists and the citizens of Seoul as well.

“Strada globala” despre care vi-am povestit in postarea trecuta se termina la Canalul Cheonggye, unul dintre elementele de modernitate ale Seulului.

Acesta a existat si in vremea dinastiei Joseon, avand rol de canal colector. Pe atunci, el impartea asezarea in doua. In partea de nord locuiau oficialii guvernului si nobilii, iar in partea de sud traiau oamenii saraci. In timpul industrializarii si modernizarii orasului, in perioada 1958-1961, canalul a fost acoperit complet.  In 2005, la propunerea primarului de atunci al orasului, ajuns astazi Presedintele tarii, Lee Myung Bak, canalul a fost reconstruit si pus la dispozitia locuitorilor orasului ca loc de agrement.

Canalul are o lungime de 5.8 km si este taiat de 20 de poduri. Cel mai vechi dintre ele dateaza din 1410, din timpul regelui Taejong. Pesti si alge verzi, pietre peste care poti pasi spre malul celalalt, mici chioscuri pentru suveniruri, expozitii de arta, toate pot fi gasite aici. In plus, cu ocazia Paradei Lanternelor din 2009, s-au amplasat aici lanterne colorate in forme diferite, frumos iluminate noaptea.

Si toate astea la umbra unor zgarie-nori din centrul orasului!

In fata padurii de blocuri monumentale, strada este impodobita cu lucrari de arta stradala, ceea ce o umanizeaza.
Podul Mojeongyo este construit in stil traditional (“gyo” inseamna “pod”). In trecut, purta numele de Mojeon, Mojeondari sau Mogyo de la o strada unde se vindeau fructe si care era in apropiere. Initial a fost un pod din lemn, iar apoi a fost reconstruit din piatra. La capatul sau, asa ca in palate, podul este pazit de animale fantastice.
 podul Mojeongyo
De pe acest pod se vede foarte bine prima portiune a canalului, numita Palseokdam, care incepe din Piata Cheonggye. Ea are o lungime de 60 m si o latime de 21 m. Opt pietre mari simbolizeaza cele opt vechi provincii ale dinastiei Joseon. Fantana din care apa curge pe canal  semnifica forta vietii pe care o are cursul de apa ca uneste provinciile. Albia canalului este si ea construita din piatra, aici.
Dupa fantana din marmora neagra, chiar in piata, a fost ridicata opera moderna a sculptorului pop Claes Thure Oldenburg, intitulata “Primavara”, devenita simbolul Canalului Cheonggye. Monumentul, care are forma unei scoici rasucite, conica, are o inaltime de 20 m.  Fundatia pentru arta si cultura din Seul, care a sponsorizat lucrarea, a explicat ca denumirea reprezinta atat anotimpul respectiv cat si “izvorul” de viata pe care il reprezinta apa (engl. “spring” inseamna “izvor”). Din scoica izvorasc cele 65 t apa/zi, care alimenteaza canalul.
Parerea cetatenilor orasului nu a fost favorabila sculpturii, dupa cum arata un sondaj facut pe internet, la care au raspuns 2200 cetateni. 95% dintre acestia au respins atat forma sculpturii cat si pe autorul ei, dorind ca o opera de arta amplasata pe un loc atat de reprezentativ pentru Coreea, sa apartina unui artist autohton.

Momente din Seul 19. O "strada globala" / Seoul Moments 19. "Global Street"

Posted on by January 2, 2019
24
Back to South Korea again! Do you want to know what a “global street is”? Well, it is part of a project of Seoul municipality, which address the issue of the foreigner inhabitants of the city. As they are more than 255000, and they live more in certain areas, the municipality developed for them  “The Happy City Project”, which established 15 “global zones”.  In those areas, they look for the special needs of the foreigners in Information Centers, and they promote cultural exchanges by means of diverse specific activities. There are 20 support centers for the multicultural families, where they may receive information about the city, they find job offers for the non-Korean member of the family, etc. And all these in 5 languages: Chinese, Japanese, Vietnamese, English and, of course, Korean.

Mugyo-dong, the 300 m long street between the Seoul Plaza and the Cheonggye Stream, is such a “global street”, where many open air performances  are taking place. On 2009, one of the three circulation lanes was transformed in pedestrian area. Here, every week, from Tuesday to Thursday, half an hour of folk dances and songs, from different parts of the world, enchant the public.

As this is also an area with many foreigner tourists, the street was marked by small, black marble cubes, one for each of the 38 twin cities of Seoul. Also a mosaic on the asphalt confirms this link.
In that area there are also the premises of over 50 foreigner companies. Many eateries and cafes attract the tourists in this zone.

Inapoi in Coreea de Sud, din nou! Vreti sa stiti ce este aceea o “strada globala”? Este parte a unui proiect al municipalitatii Seulului, numit “Orasul fericit”, care se ocupa de nevoile cetatenilor non-coreeni ai orasului si de promovarea schimburilor culturale.

In Seul traiesc peste 255000 de straini, de predilectie in 15 zone ale orasului, numite “zone globale”. Acolo au fost construite deja 20 de centre de asistenta pentru familiile multiculturale, unde se pot primi diverse informatii despre oras, se gasesc oferte de joburi pentru membrul non-corean al familiei, etc. si toate acestea in 5 limbi: chineza, japoneza, vietnameza, coreeana si engleza.

Mugyo-dong, o strada scurta de doar 300 m, intre Seoul Plaza si Cheonggye, este o astfel de zona. Zilnic se desfasoara aici, timp de jumatate de ora (intre 12.20-12.50) spectacole de cantece si dansuri din diverse tari ale lumii, care atrag turistii din zona.

In 2009, una dintre cele trei benzi de circulatie a fost transformata in zona pietonala. Pe strada s-au am plasat mici blocuri din marmora neagra, avand inscriptionat numele unuia dintre cele 38 de orase infratite cu Seul, precum si data cand s-a intamplat acest lucru.

Pe trotuar, din loc in loc, un mozaic prezinta o imagine caracteristica acelui oras. Iata cateva dintre ele:

 Beijing
 Ulan-Bator
 Hanoi
 Bangkok
 Mexico City
 Atena
 Roma
Straduta este intesata de mici restaurante si cafenele, unde poti face o pauza placuta. Exista chiar si un mic scuar, iar panouri special amplasate ofera turistului informatii despre zona. Dintr-o asemenea atmosfera cosmopolita nu putea lipsi Mc.Donalds’, care mi-a sarit in ochi prin vehiculele cu care isi onoreaza comenzile la domiciliu.

Nu in ultimul rand, zona este aglonerata deoarece aici se afla si sediile a peste 50 de companii straine.

Castelul Golubac

Posted on by April 12, 2014
32
De la Smederevo am plecat mai departe. Trecand prin Pozarevac si Veliko Gradiste, ne-am apropiat din nou de Dunare. Satele prin care trece drumul au case noi, frumoase, pline de flori. Unele au nume austriece, semn ca proprietarii lor au lucrat in Austria.

La intrarea in satul Golubac, vedem insirati pe malul Dunarii o multime de pescari. Pe marginea soselei, o multime de masini din Italia, Franta, Germania, Austria, Ungaria si, desigur, Serbia. Mai tarziu ne prindem ca este vorba despre un conscurs international de pescuit sportiv, apoi vedem si un panou care anunta evenimentul. Ne-am oprit doar pentru niste poze. De aici se vedea bine si cetatea, care, din acest unghi, parea sa inchida valea Dunarii. In acest loc, Dunarea are o latime de 5.7 km. Isi aduna puterile, inainte de a intra in Cheile Djerdap.

 Golubac

Dincolo de satul Golubac intram pe teritoriul Parcului National Djerdap. Acesta a fost infiintat in1983 si este unul dintre cele mai importante din Europa. El ocupa o suprafata de 64000 ha, mergand paralel cu Dunarea, pe o fasie cu latimea intre 2-8 km.

Acum suntem deja langa cetatea Golubac. Nu se stie exact cine a construit-o, se presupune ca ar fi fost slavi din Branicevo. Prima mentiune documentara dateaza din 1335, cand era cetate militara maghiara. Apoi, timp indelungat, cetatea este controlata de regele sarb Dragutin, pana la batalia de la Kososvo cand trece sub stapanire turceasca. Insusi temutul Baiazid a luptat aici. In final, in secolul al XIX-lea, ea a revenit din nou Serbiei. Cetatea are 9 turnuri cu o inaltime de 25 m. Golubac este considerata a fi una dintre cele mai importante cetati-oras din Balcani.

 
 spre malul romanesc, stanca Babacai

Langa cetate, o placa comemorativa, atasata unei fantani, aminteste de cavalerul polonez Zawisza Czarny, care a murit aici, aparand cetatea de turci.

Dupa ce trecem de cateva tunele scurte si parcurgem 2-3 km, ajungem intr-un alt loc frumos, facut parca pentru popas. Avem permanent sub ochi malul romanesc, verde, acoperit de paduri. Intr-un sat, apar si ruinele unei cetati pe varful unui deal, aproape vis-a-vis de Golubac.

In parcarea larga unde oprim, Kafana Still este un loc unde se poate manca bine si chiar dormi. Proprietarii, familia Ielics, sunt romani din Banatul Sarbesc si vorbesc romaneste cu accentul specific. In gradina umbroasa, o ciorba de peste, o portie de peste cu garnitura si doua sticle mici de Fanta costa, in total, doar 700 dinari (7 euro).  Am intrebat si de cazare: in camere de cate 4 locuri dar si de 2, in sezon se platesc 15 euro/noapte/persoana si in extrasezon, 10 euro. Micul dejun este inclus. Cine doreste 2-3 zile de relaxare sau este pescar amator, este binevenit aici. Pana s-a facut pestele, am coborat si noi malul inalt al Dunarii, sa o vedem mai de aproape. Acolo am dat peste un mic rai pescaresc.

 Kafana Stil

Dupa popas, cu forte noi, urmam in continuare soseaua, care ne dezvaluie alte peisaje minunate inspre malul romanesc al Dunarii. Norii, care la Golubac, amenintau ca se scutura peste noi, sunt mai pufosi acum.

Donji Milanovac, un mic sat sarbesc, unde Dunarea are 2 km latime, este considerat localitatea cu cele mai multe ore de soare pe an, din Serbia. El dateaza din 1690 si a fost fondat de sarbii care fugeau de turci si au locuit o vreme pe o mica insula, la 10 km in amonte de acest loc.

Soseaua pe care ne aflam este destul de buna, chiar daca e carpita din loc in loc (dar e!) si deloc aglomerata. Ea duce mai departa pana la Negotin, de unde se poate cobori pe Valea Timocului, locuita de romani, spre autostrada. Noi nu dispunem insa de atat de mult timp, asa ca la Donji Milanovac ne despartim de ea, mergand spre interior, pe drumuri impadurite, pana la  asezarea miniera Majdanpek. Ajungem acolo spre apusul soarelui.

 Majdanpek

De aici mai aveam destul pana acasa, asa ca m-am oprit din fotografiat si am apasat acceleratia. A fost o zi frumoasa, in care ne-am incarcat intr-adevar bateriile. Desi a trecut deja o saptamana buna, amintirea peisajelor dunarene este inca vie.

Golubac Castle
We continued our trip through Pozarevac and Veliko Gradiste, entering in the village of Golubac. An international fishing contest draw my attention for few photos. There were guests from Italy, France, Germany, Austria and Hungary. Here the Danube is 5.7 km wide. It was a moment when we thought it will rain, because it became more and more cloudy. So we rushed to enter the Djerdap Gorge, where the National Park with the same name begin and were the ruinst of the Golubac Castle are.

The National Park came to existence on 1983 and ocuppies a 64000 ha surface. It is one of the biggest in Europe.

We do not know who built the Golubac Castle but it is presumed there have been Slavs. The first documentary mention goes back to 1335, when a Hungarian military fortress existed here. The Serbian King Dragutin owned the castle till the Kosovo battle, when the Turks conquered it. To the end of the 19th century, the castle came back into Serbian possession. On a little plaque, attached to a fountain, a Polish chevalier is mentioned, who died defending the castle against the Turks.

Further, after 2-3 km, we stopped to a little restaurant called Kafana Stil, which offered good and cheap food. They also have rooms to let.

The road, a good and not so circulated one, leads to Negotin and from there, one may drive on the Timoc Valley to the motorway. We did not have this kind of time, so we parted the road in Donji Milanovac, and, on a forested road, we reached Majdanpek, a mining location. From there, I renounce taking photos, as it was nearly sunset and we still have a long way ahead us, to our home.

Fortareata din Smederevo

Posted on by April 12, 2014
24
M-am gandit ca poate aveti nevoie de o pauza la povestirile coreene si, pret de vreo doua postari, va voi arata unde am fost dumineca trecuta.Doream de mult sa vad cetatea de la Golubac, de pe malul Dunarii, pe partea sarbeasca si dumineca am dus pana la capat, in sfarsit, acest gand. Am plecat din Timisoara dimineata, la 7.30, pe traseul Timisoara-Vrset-Pancevo-Smederevo-Kovin-Pozarevac-Veliko Gradiste-Majdanpek-Pozarevac-Pancevo-Timisoara, in total 700 km. Am revenit in oras la 12.30 noaptea.

Drumul in Serbia este destul de bun, cu restrictiile de viteza cunoscute celor care merg mai des pe acolo: 50 km/ora in localitati si chiar 40 km/ora in dreptul scolilor si 80 km/ora in afara localitatilor. Am ajuns la Smederevo destul de repede si ne-am dus sa vedem fortareata, care se afla chiar la intrarea in localitate.

Aflata la 45 km de Belgrad, fortareata de la Smederevo face parte dintr-un lant de asemenea constructii, care se intindea pana la Portile de Fier. Ea a fost construita intre 1428-1430 de catre ultimul conducator medieval al Serbiei, despotul Djuradj Brankovic.

Planul triunghiular al cetatii acopera o suprafata mai mare de 11 ha, la confluenta dintre Dunare si raul Jezava. Datorita acestei asezari ea a jucat un important rol religios si comercial in regiune, impreuna cu suratele ei de la Novi Sad (despre fortareata Petrovaradin vi-am povestit aici http://travelinghawk.blogspot.com/2010/11/fortareata-petrovaradin-petrovaradin.html), Golubac, Lepenski Vir si Viminacium. Principalul lor rol era insa acela de a rezista inaintarii otomanilor spre Europa.

Fortareata era inconjurata de un zid crenelat, intarit cu mai multe turnuri de aparare, aflate astazi in stare diferita de degradare.

Am inconjurat mai intai constructia pe din afara, pentru a ne da seama de marimea. Pe Dunare treceau slepuri, iar pe mal erau pescari in actiune. Era dumineca si oamenii iesisera la plimbare. Crenelurile de aici nu au scapat nici ele de nemurirea dragostei cu grafitti, gasindu-si o noua intrebuintare. Intr-un zid mai rezista eroic cateva ferestre frumoase, cu elemente venetiene.

 Dunarea la Smederevo

Intram in interiorul transformat in parc. Nu se plateste intrare aici. Tineri si batrani, se bucura de soare sau de umbra, dupa plac. Un grup de biciclisti pun la cale o excursie, poate. Turnurile se vad altfel din interior.

Intr-un colt, unde a fost palatul carmuitorului, zidurile sunt mai bine restaurate si se percepe o taxa de intrare simbolica de 40 dinari, adica mai putin de 50 eurocenti.

E un loc placut, unde am putea sa mai petrecem ceva timp dar e timpul sa plecam spre Golubac.

In urmatoarea postare va povestesc si va arat cetatea Golubac si malul Dunarii.

The Smederevo Fortress

I thought that, may be, you need a break from my Korean stories and I want to show you were I was last Sunday. We made a 700 km round trip in Serbia, to see the Golubac castle. On our way we stopped to visit the Smederevo Fortress and this is all about today.

Our itinerary was: Timisoara-Vrset-Pancevo-Smederevo-Kovin-Pozarevac-Veliko Gradiste-Majdanpek-Pozarevac-Pancevo-Timisoara. I drove from 7.30 in the morning till 12.30 in the night, making 4 stops: at Smederevo fortress, at an international fishing contest, at Golubac castle and at a nice restaurant on the Danube coast.

The Smederevo castle has been built between 1428-1430 by the Serbian ruler (“despot”) Djuradj Brankovic. It was part of a whole chain of fortresses along the Danube, to the Iron Gates:
Novi Sad (I told you about Petrovaradin fortress here http://travelinghawk.blogspot.com/2010/11/fortareata-petrovaradin-petrovaradin.html), Golubac, Lepenski Vir and Viminacium.

We walked first outside the walls and then went inside, where it is a public park. After few photos we had to go, because the itinerary was long enough. In the next post I’ll tell/show you the ruins of the Golubac Castle and the Danube coast.

Momente din Seul 18. City Hall Plaza / Seoul Moments 18. City Hall Plaza

Posted on by January 2, 2019
18
Do you want to have a break right in the heart of the city? Then City Hall Plaza is the right place for you! It’s easy to be reached if you take the no.1 subway line and get down to the City Hall Plaza Station, not far from the Deoksegung Palace.

The building of the City Hall has been erected on 1926, under Japanese occupation. It is a massive, austere, gray stone construction. I have not seen it, as a new city hall is erected right now. The place is surrounded by pannels with the cultural festival “Hi, Seoul” logo, and images of the city life. I only succeed to take a future “archive” photo of the impressive building site.


The big green patch in the center of the plaza is connected with the recent Korean history. Great movements, like 1919 Movement for Independence and 1987 pro-democracy movement, held their demonstrations here. Even the soccer fans gathered here on 2002, to cheer for their team, with the ocassion of the World Cup.


A ground level fountain presents a nice view of water columns and lights (in the evening). An amazing flow of cars is to be observed day and night. A lot of tall buildings, mostly hotels or media sites, surround the place.


Before I left, I read on internet that the Netherlands ambassador offered 7000 tulips to the Mayor of the city, to be planted as a symbol of 50 years of diplomatic relations between the two countries.


I will come back later to this place, to show you one of the city’s gem, which even some of the Seoulites don’t know about!

Vreti sa zaboviti putin chiar in inima pulsanda a orasului? City Hall Plaza este locul potrivit! Luati metroul de pe linia 1 si coborati la statia cu acelasi nume. Daca Seul este considerat unul dintre cele mai dinamice orase din lume, cu siguranta aceasta piata este unul dintre cele mai dinamice locuri din oras!

Primaria orasului, construita in 1926, in timpul ocupatiei japoneze pare a fi o cladire austera si masiva, din piatra de culoare gri. Spun “pare” pentru ca acum ea este inclusa intr-un amplu plan de refacere, iar santierul este bine mascat, asa ca nu am vazut nimic din cladirea respectiva. In schimb, santierul m-a impresionat prin felul ordonat si deloc plictisitor in care arata. La exterior este mascat de panouri care poarta sigla festivalului cultural “Hi, Seoul”, cu numeroase imagini din viata capitalei. Prin poarta pe care ies camioanele de pe santier am facut si eu o fotografie “de arhiva”.

 segment din panoul care inconjoara constructia
 santierul noii Primarii a Seulului
Piata din fata Primariei este un loc ce tine de istoria recenta a orasului. In 1919 aici a fost locul de desfasurare a Miscarii pentru Independenta, iar in 1987 tot aici au avut loc demonstratiile in cadrul miscarii pro-democratie. Locul a ramas unul deschis manifestarilor publice. Fanii s-au adunat aici in 2002, cu ocazia Cupei Mondiale de Fotbal, pentru a-si incuraja echipa.
In mijlocul circulatiei nebune, o insula de verdeata, cu o fantana moderna, la sol, cu joc de ape si lumini adauga un strop de caldura umana unui spatiu dominat de umbra marilor hoteluri si de sirul nesfarsit de masini. Pe o latura a pietei, Palatul Deoksegung (pe care vi l-am aratat deja), face legatura prezentului agitat cu calmul aparent al trecutului. Spun “aparent” pentru ca istoria Coreei numai calma nu a fost, fiind punctata mereu de razboaie.
 Piata Primariei – se mai observa coloanele de apa ale fantanii care tocmai isi inceta jocul
 panoul din fata Primariei si macaralele de pe santier
in prim plan, fantana – oprita
Dupa cum spuneam, piata este inconjurata de cladiri inalte, majoritatea hoteluri sau sedii de presa.
 City Hall Plaza
 The Plaza Hotel
Inainte de a pleca, am citit pe internet o stire potrivit careia ambasadorul Olandei a donat primarului orasului 7000 de lalele, pentru a fi plantate in oras. Acest gest marca sarbatorirea a 50 de ani de relatii diplomatice intre Olanda si Coreea de Sud.

Piata aceasta plina de agitatie zi si noapte mai are cateva locuri in care peisagistica isi spune cuvantul, pe care trecatorul grabit le observa sau nu…

Aici va fi locul in care am regasit o comoara a orasului, necunoscuta chiar si multora dintre locuitorii sai, despre care voi povesti in curand.

Momente din Seul 17. Gradina Namsangol Hanok / Seoul Moments 17. Namsangol Hanok Garden

Posted on by December 26, 2018
28
On your way to or from Namsan Mountain, you mai stroll a little through Namsangol Hanok Garden. During Joseon dynasty, this was a kind of resort. Sometime they called it Cheonghak-dong after the blue cranes who inhabited the area.


To recreate the atmosphere of old Joseon, 5 traditional hanok  have been brought here. A hanok is a traditional Korean house, made of timber, stomne and earth, depending on the zone. The wonderful ondol,  a traditional Korean heating system, under the floor, make these houses very special. Also the nice roofs and gates, the inner courts.


A creek and a little pond, full of colorful fishes, are in the middle of the “village”. Artisans are demonstrating their skills. People are walking and taking photos under the blooming cherries.


In the houses, there are little souvenir shops and tea  shops. One may hire a traditional costume, to take photos.


In the Northern part of the garden, a time capsule was burried at the 600th anniversary of the city as Korean capital. It will be unearthed on November, 29, 2394. I don’t know what plans you have, but I will be there!

In drum spre sau de la Muntele Namsan, va puteti opri pentru o scurta plimbare prin Gradina Namsangol Hanok. Vizitarea este gratuita si se poate face zilnic, intre 9-21, cu exceptia zilelor de marti. Se poate ajunge aici folosind liniile de metrou 3 si 4, statia Chungmuro, iesirile 3 sau 4. Autobuzul turistic are statie in apropiere.

In timpul dinastiei Joseon, acesta era un loc de recreere, cum ar fi azi statiunile de odihna. Uneori i se spunea Cheonghak-dong, dupa starcii albastri care zburau in zona. Pentru a pastra caracterul traditional al zonei, au fost mutate aici cinci case traditionale coreene, numite hanok, de unde si numele gradinii.

Casa traditionala coreeana este construita din lemn, piatra si pamant, in functie de zona geografica in care se afla. O caracteristica a sa este ondol, incalzirea pe sub podea. In orice casa coreeana intri (sau in orice restaurant traditional) trebuie sa te descalti, iar in timpul iernii, ondolul face chiar placut acest lucru!

Poarta de lemn, frumos lucrata si curtea interioara sunt alte elemente traditionale. Poate de aceea, in parc se intra chiar pe o astfel de poarta.

In parc se pastreaza relieful natural, un parau si un mic elesteu, plin cu pesti.

In ceea ce ar tine loc de piata orasului, se afla o scena unde au loc diverse spectacole, in special de muzica si dansuri traditionale. Tot aici se afla un spatiu unde mesteri populari isi demonstreaza maiestria. Cand am fost eu acolo era randul mesterilor de sandale.

Nu departe, un palc de ciresi infloriti sunt loc de promenada si de fotografiat.

Cum e si de asteptat, vedem si Turnul Namsan, ca doar nu suntem departe de el!

Toate casele expuse sunt frumoase. Intre ele, exista chiar si un pavilion, pentru a crea cat mai bine atmosfera erei Joseon. Datorita unei firme care inchiriaza costume traditionale in care oamenii se pot fotografia, am si eu ocazia sa fac cateva fotografii.

In interiorul caselor sunt amenajate mici pravalii cu suveniruri sau ceainarii. Acoperisurile frumos lucrate, cu colturile arcuite in sus, micile porti care despart curti interioare mi se par perfecte, parca cu nimic diferite de arhitectura palatelor vizitate.

Si in casa in care am intrat, patru tinere se fotografiaza in costum traditional.

In nordul micii gradini, a fost ingropata o Capsula a Timpului, cand s-au sarbatorit 600 de ani de la desemnarea orasului drept capitala a Coreei. In ea, 600 de obiecte reprezinta capitala si viata locuitorilor sai. Capsula va fi dezgropata la 29 noiembrie 2394. Nu stiu ce faceti voi,  dar eu vreau sa fiu de fata!

Momente din Seul 16. Turnul Namsan / Seoul Moments 16. Namsan Tower

Posted on by January 2, 2019
30
Another way to see the city from above, is to go to the Namsan Tower. One may arrive there by bus, by cable-car or by the tourist bus. I picked out the last one.


The Korean capital is surrounded by mountains. Not high ones but spectacular! Namsan Mountain (meaning “the Southern Mountain”) is one of them. The tower was erected on 1969 but only on 1980 the adjacent zone was put to public use as a park.

As Namsan Mountain is one of the places were the Seulites are going to admire the cherry-blossoms, the aleys were full of people. Up, on the terrace, many people, of all ages. Some were  picnicking, others were taking photographs and admiring the views. Not few were those looking at the love’s lockers, exposed on a wall.


Namsan Mountain is a pleasant place to be in a spring day, when the whole mountain is adorned by cherry flowers.

P.S. for MKL, a Slovenian blogger leaving in Taiwan: a looked after your note there but I was not able to find it. May be I looked in the wrong place, I am sorry.

O alta posibilitatea de a privi orasul de sus este sa mergi pe Muntele Namsan, la Turnul Namsan. Se poate urca cu o telecabina ( (Linia 4, iesirea 3, statia Myeong-dong; biletul de telecabina costa 6000 won un drum sau 7500 won dus/intors; durata: 40 minute), cu autobuzul (metrou Linia 3 si 4, iesirea 2, statia Chungmuro, apoi autobuzul galben) sau cu autocarul turistic, despre care am vorbit. Eu am ales aceasta ultima varianta.

Orasul Seoul este inconjurat de “munti”, cu inaltimi care la noi sunt atribuite dealurilor. Datorita imbinarii intre paduri si zone stancoase, unele greu accesibile, lasa impresia unor munti. Coreenii sunt mari amatori de drumetie si de catarare si nu rareori poti vedea in metrou oameni complet echipati ca pentru niste ture lungi si dificile pe munte.

Muntele Namsan are o inaltime de numai 265 m, iar numele sau inseamna “muntele de sud”. Se spune ca el ofera unele dintre cele mai cuprinzatoare privelisti asupra Seulului. Aici se afla si unele dintre obiectivele importante ale orasului, Turnul Namsan.

Acesta a fost construit in 1969, iar zona din jurul sau a fost deschisa publicului, sub forma unui parc, in 1980. Exista aici cateva restaurante, inclusiv unul care se roteste. De asemenea, o punte de observare permite admirarea privelistilor. Dupa asfintit, aici are loc un spectacol de lasere, la care, din pacate, nu am asistat.

 logo-ul turnului

De indata ce autocarul s-a angajat pe serpentinele care conduc spre turn, au inceput sa se auda exclamatii de incantare: inaintam pe o alee de ciresi infloriti, plina de oameni care se plimbau. Din loc in loc, vedeam crampeie din oras.

La cateva sute de metri de turn este statia la care toti coboara si parcurg pe jos ultima portiune de drum. Chiar la inceput, vad o parte din vechiul zid de piatra care inconjura vechea capitala regala.

Vizibil din aproape orice loc din oras, Turnul Namsan masoara 480 m inaltime. In mica piata care il inconjoara e foarte multa lume. Unii s-au asezat, pregatiti cu tot ce le trebuie pentru picnic.

Altii se plimba, fac fotografii, admira privelistile sau lasa cate un lacat al iubirii pe zidul special dedicat.

Vizitatorii sunt de toate varstele, pana la cei mai tineri. Pe toti ii vegheaza Haechi, mascota Seulului.

Haechi
Panorama oferita din varf este, probabil, spectaculoasa seara, cand se aprind luminile orasului. Poate este insa locul sa spun ca, de cand lumea se lupta sa faca fata crizei mondiale, orasul Seoul a decis sa restranga iluminatul public la strictul necesar. In consecinta, cred ca fotografii nocturne, facute de pe Muntele Namsan, asa cum am vazut pe internet, nu vor mai fi posibile, cel putin o perioada de timp.
Totusi, esarfele de ciresi infloriti ne transmit optimismul lor, cand admiram orasul de sus.
E vremea sa ma grabesc spre autobuz. Mai sunt cateva ore pana se intuneca, asa ca mai pot vizita ceva.