Salemul este un loc pe care trebuie să îl vizitezi dacă poposești câteva zile la Bodensee. Aflat la 9 km în nordul lacului, la altitudinea de 440 m, un întreg complex îți oferă suficiente motive pentru a petrece aici cel puțin jumătate de zi. Chiar numele său înseamnă “locul bucuriei” și i se mai spune și “Ierusalimul ceresc”.

Spre Salem am urcat printre dealuri domoale, cu vii, livezi și pâlcuri de pădure.

Mai întâi, puțină istorie

Istoria mânăstirii începe în anul 1134 cu terenul donat (satul Salmannsweiler) de Guntram von Adelsreute călugărilor cistercieni, pentru a-și ridica un lăcaș.

Intre 1285-1425, aceștia au ridicat aici o catedrală gotică, care a fost sfințită de Arhiepiscopul de Salzburg. Prelatura (palatul) a fost reședința abaților de Salem, apoi a Casei de Baden. In jurul anului 1300 locuiau aici 300 de membri ai ordinului cistercian. Cam în acea vreme s-a construit un zid înconjurător, care cuprindea palatul și biserica. In partea de nord se aflau grajduri, o moară, o brutărie dar și o închisoare, un hambar și o potcovărie, pivnița de vinuri.

Intre 1615-1620 Abatele Thomas I a demolat clădirile mânăstirii feudale. Un incendiu mare a distrus alte clădiri în 1697, împreună cu opere de artă adăpostite acolo. Totul a fost reconstruit apoi în stil baroc.

Mai târziu, în 1802, complexul a intrat în posesia margrafilor de Baden (Acest titlu a apărut cam în anii 800, în timpul domniei lui Carol cel Mare. In secolele 8-11, margraful era un nobil care conducea o zonă de margine a imperiului, care se numea Marcă. La început, acesta avea un important rol militar dar mai târziu a devenit un titlu care desemna prinții imperiali, egali cu ducii.) Mănăstirea este încă sediul margrafilor de Baden.

Din 2009, complexul aparține de Palatele și Grădinile de Stat, Baden-Wurttemberg.

Obiectivul este deschis de luni până sâmbătă între 9.30-18 și duminecă între 10.30-18. Intrarea costă 9 euro iar tururile ghidate se plătesc separat. Alocați cel puțin 3 ore pentru vizită.

După ce am cumpărat biletul de intrare, pătrundem pe teritoriul complexului prin frumosul și îngrijitul parc de lângă clădirea unde se află caseria, câteva standuri cu suveniruri și un mic muzeu al pompierilor.

Până se face ora turului ghidat prin Prelatură, ne plimbăm puțin în jur.

In sfârșit grupul s-a adunat și începem turul ghidat prin Prelatură (palat). Incepem cu Biblioteca, menționând că aceasta era cea mai importantă din Europa. La începutul secolului al 19-lea, mare parte din fondul său de cărți și documente a fost predat Universității din Heidelberg.

Salonul de primire a oaspeților, a fost amenajat de Johann Georg Dirr în stil rococo. Atrag atenția parchetul frumos, stucatura ornamentală, ceasurile, tablourile reprezentând scene din viața lui Christos.

Alături, poți arunca o privire spre camera secretarului, cu tapet de mătase verde cu auriu. Vedem în trecere și alte încăperi care au servit drept locuințe.

Ne îndreptăm spre somptuoasa sală regală, unde se desfășurau evenimentele importante de la Prelatură. Sala îți taie respirația, nu mai prididești să privești în toate direcțiile, unde descoperi mereu detalii noi.

Intr-un alt corp de clădire vizităm refectoriu, locul de luat masa pentru călugări. Azi încăperea este folosită de biserica evanghelică.

Tavanul cu stucatură a fost executat de Michael Wiedemann la începutul secolului al 18-lea. Pictura centrală de pe tavan, “Cina sfântă” este opera lui Johann Georg Glycker. Alte tablouri, din 1732/33 îi aparțin lui Anton Bastian.

In încăpere se poate admira o splendidă sobă cu cahle din 1733 de Daniel Meyer, cu motive din viața ordinului cistercian, precum și din Vechiul și Noul Testament.

Catedrala în alabastru este copleșitoare. Aceasta este cea de -a treia cea mai mare biserică din Baden-Wurttemburg, după Ulm și Freiburg. In 1697 biserica a fost distrusă de incendiu și a fost apoi refăcută în stil baroc. Interiorul se datorează abatelui Anselm II care, în timpul unei vizite la Paris a fost foarte influențat de manifestările începutului clasicismului. El a dispus renovarea complete în 1773.

Altarul principal este vizibil din toate părțile, printre coloanele bisericii de 20 m înălțime. Alabastrul fin, auriul și culorile luminoase întăresc impresia de biserică scăldată în lumină.

Autorul altarului principal este Johann Georg Dirr și cel al frescelor de pe tavan și a figurilor de apostoli este Franz Joseph Spiegler.

Mobilierul corului este opera lui Joseph Anton Feuchtmayer. Orga a fost fabricată între anii 1766-1774 de către Karl Joseph Riepp.

Aceasta a fost vizita noastră la complexul Salem. Dacă vi-a plăcut ce ați văzut, programați-vă propria vizită pentru viitoare voastră călătorie în Germania.

Salem Palace and Monastery

The Salem Complex (Palace and Monastery) is situated at only 9 km North of the lake. You drive there through little green hills and small groups of trees. It is a very peaceful place, in the middle of a beautiful park.

Be prepared, because many beautiful art things and historical places awaits you there!

The history of the monastery begun in 1134. Between 1285-1425 a Gothic Cathedral was constructed here, along with many other buildings.

The margraves of Baden became the new owners only in 1802, and since 2009 the whole complex belongs to the Baden-Wurttemberg State Palaces and Gardens.

Visits are daily, Monday-Saturday, 9.30-18, and Sunday between 10.30-18, and the entrance ticket costs 9 euros. The guided tours are to be paid separately, and there are different schemes. You need to spend 3 hours there, at least.