Sigur că am fost și la Versailles deși – și aici știu că mulți nu vor fi de accord cu mine – vizita asta nu m-a impresionat în mod deosebit. De-a lungul anilor am vizitat multe asemenea locuri, în Europa sau pe aiurea și, trebuie să spun, că genul de tururi ghidate, cu grupul înghesuindu-se cuminte pe lângă cordonul de catifea, care lasă liber doar un culoar de trecere, nu sunt cel mai agreat mod de a vizita un palat. Ghidul face pauze mai lungi unde vrea el, nu neapărat unde mă interesează ceva pe mine și trebuie mereu să tai din fotografii capete sau mâini care intervin inoportun în cadru. Personal, îmi plac mult mai mult palatele italienești dar, știți și voi, gusturile nu se discută.

Mi s-a părut că turul a mers prea repede și noi am văzut prea puțin. In multe locuri nici n-am ajuns pentru că, oricum, nu era timp suficient. La grădini am mers, practic, singuri, turul terminându-se la ieșirea din palat, spre ele. Oricum, aș fi preferat să fi fost acolo vara și nu în ianuarie dar așa s-a nimerit să fie.

Acestea fiind zise, oful descărcat, voi nota totuși câteva informații despre acest mare pol de putere al Europei, care a fost Palatul Versailles. Pentru cei interesați de mai multe detalii, le stau la dispoziție numeroase ghiduri, bloguri, articole din reviste și, desigur, internetul.

Palatul Versailles, împreună cu cele două palate Trianon (Mare și Mic) și cu grădinile sale, ocupă o suprafață de 800 ha. Cu 2300 de camera, el este astfel cel mai mare obiectiv istoric, artistic și turistic din lume. Este o adevărată emblemă a Franței, toată lumea măcar a auzit despre el. Intrat în patrimoniu UNESCO, are 10 milioane de vizitatori anual.

Istoria sa a început în timpul domniei lui Ludovic al XIII-lea (1610-1643), care a avut aici un pavilion de vânătoare.

Pe locul acestei prime clădiri, fiul său, Ludovic al XIV-lea (1643-1715), a construit însă ceea ce vedem astăzi și, în 1682, a mutat capitala regatului său la Versailles, ea rămânând aici timp de mai bine de 100 de ani. Curtea a părăsit Palatul Versailles, mutându-se la Paris, în 1789.

De tot ceea ce înseamnă Versailles, palatul și grădinile sale, se leagă în primul rând numele primului arhitect al regelui, Jules Hardouin-Mansart, al primului pictor al regelui, Charles le Brun, precum și cel al renumitului grădinar, Andre Le Notre.

Arhitectura construcțiilor este baroc francez și rococo.

Capela regală, terminată în 1710 și dedicată Sf. Ludovic, este inspirată din stilul gotic, iar coloanele din interior amintesc de Antichitatea greacă. Planurile sale au fost prezentate de către Hardouin-Mansart, care nu a reușit însă să o și termine. Cel care a făcut acest lucru a fost cumnatul său, Robert de Cotte.

Cea mai cunoscută încăpere din întregul palat este Holul Oglinzilor sau Marea Galerie, numită astfel după cele 357 oglinzi ale sale. Charles le Brun a împodobit-o, între 1678-1684. Acesta era un simplu hol de trecere pentru curteni dar, datorită strălucirii sale, a fost folosit și pentru a întâmpina oaspeți de seamă ai Franței. Sala oferă o frumoasă vedere asupra grădinilor.

La 28 iunie 1919 a fost semnat aici Tratatul de la Versailles, care a încheiat oficial primul război mondial.

Lângă Holul Oglinzilor se află Camera Războiului și Camera Păcii. Panouri din marmoră, cu reprezentări aurite de arme, un basorelief cu Ludovic XIV călare, strivindu-și dușmanii și un tavan a cărui pictură reprezintă o Franță înarmată, însoțită de Victorii (Camera Războiului)

In imediata apropiere se află apartamentele de stat precum și apartamentele regale ale regelui și ale reginei.

Apartamentele de stat reprezintă un complex de șapte camere, fiecare purtând numele unei planete și al zeului asociat cu acestea: Diana (asociată cu Luna), Apollo (asociat cu Soarele), Marte, Jupiter, Saturn, Venus, Mercur.

Atât regele cât și regina dispuneau de camere oficiale și private, cu diverse destinații. Intrarea în apartamentele lor se face printr-o Cameră de Gardă. In cea a reginei stăteau permanent 12 gărzi. Pentru că regina nu folosea această cameră, aici s-au păstrat intacte decorațiunile din secolul al XVII-lea.

O încăpere interesantă este cea numită Sala Incoronării. In mijlocul acesteia se află Coloana Austerlitz, dedicată victoriei lui Napoleon și produsă la Fabrica Regală de Porțelan de Sevres.

La palat, numeroase sunt obiectele decorative, de mare gust și rafinament. Mobila stil, candelabrele, tapiseriile și tablourile prezintă și ele un punct de mare interes pentru vizitatori.

Creatorul inspirat și măiestru al grădinilor de la Versailles este, în primul rând, faimosul grădinar Andre Le Notre. A durat 17 ani (1661-1678) până când munca s-a încheiat. Charles Le Brun, întâiul pictor al regelui, a gândit statuile și fântânile care împodobesc grădinile. Regele însuși a supervizat fiecare detaliu.

Pentru menținerea permanentă în aceeași stare, grădinile trebuie replantate o dată la fiecare sută de ani.

Prin cele 221 statui din grădini, acestea au devenit, în fapt, cel mai mare muzeu de sculptură din lume, în aer liber. Fie că sunt din marmoră sau bronz, ele reprezintă, în general, personaje mitologice.

Un element important care înfrumusețează grădinile este cel al celor 50 de fântâni risipite pe pajiști.

Una dintre cele mai cunoscute este Fântâna Dragonului, inspirată din lupta lui Apollo cu șarpele Phyton. In afară de Dragon, amorași înarmați călare ppe lebede și delfini, populează fântâna.

Alte fântâni poartă nume precum Fântâna Apollo și Fântâna Neptun sau se referă la anotimpuri: Fântâna Ptimăverii sau Fântâna Flora (1674), Fântâna Verii sau Fântâna Ceres (16730, Fântâna Toamnei sau Fântâna Bachus (1674) și Fântâna Iernii sau Fântâna Saturn (1677).

Fiind ianuarie când am vizitat palatul, grădinile nu aveau flori dar, în linii sobre și clare, și-au dezvăluit frumusețea și claritatea planului, precum și cantitatea imensă de muncă necesară pentru a le crea și apoi, întreține.

Versailles Palace and Gardens

Even if I prefer by far the Italian palaces, being in Paris I went to see the Versailles Palce and the gardens. I took an organized tour, even I do not like them very much. I like to visit in my own pace, to have enough time to take photos, etc.

Everyone can see the result of the visit, in this article.

Versailles was the power center in France during a period of over 100 years. It has 2300 rooms, and occupies (together with the gardens) 800 ha. The palace brings 10 billions visitors per year. It is part of UNESCO heritage.