Samarkandul si-a scris istoria veche de 2500 de ani intr-o vale fertila, aflata intre anticele Oxus (Amu Daria) si Yaxarte (Sir Daria). De nenumarate ori a fost cucerit si chiar distrus, dar de fiecare data a renascut ca un Phoenix din propria cenusa. Cum s-ar fi putut atunci sa nu razbata in timp, pana la noi, minunile care se numesc Registan,  Bibi-Khanim, Shak – i – Zinda si Gur-Emir? Si cui se datoreaza ele? Cel care le-a dat stralucire si viata nemuritoare este legendarul Amir Timur, cunoscut Europei ca Tamerlan. Conducator crud, care se pretindea un Ghazi (luptator pentru credinta) dar care a pornit nenumarate campanii de cucerire, extinzandu-si imperiul din Mongolia si Siberia pana in Anatolia si insula Smyrna (pe care a smuls-o cavalerilor din Rhodos), la el acasa, in Samarkand, a incurajat artele, stiinta si arhitectura, cladind cel mai frumos oras din Asia Centrala. Secolele 14 si 15 au fost secolele de aur ale orasului. Nici inainte, nici dupa n-a mai scanteiat asa albastrul domurilor glazurate, intru amintirea numelui unui mare conducator!

Aici, la Samarkand, am ajuns la sfarsitul calatoriei noastre. Sa mergem asadar sa lasam un gand bun la mormantul lui Amir Timur, cel care si-a stabilit aici capitala statului sau in anul 1370 si tot aici a fost inmormantat in 1405, dupa ce a murit in drum spre China, impotriva careia se incapatanase sa porneasca o campanie de cucerire, in pofida tuturor sfaturilor intelepte pe care le-a primit…

Mausoleul Gur-Emir

statuia din Samarkand a lui Amir Timur

Trei sunt la numar statuile lui Amir Timur, ne-a spus ghidul la inceputul excursiei: una in picioare, la Shakhrisabz, unde s-a nascut; a doua calare pe cal, la Tashkent si a treia aici, in capitala sa, sezand pe tron. De unde se stie cum arata el? Veti afla din postarea care urmeaza…

In 1403, Timur incepuse sa construiasca un mausoleu, numit Gur-Emir (adica “mormantul emirului”), in completarea a doua structuri deja existente: o madrasa si o khanaka (loc de rugaciune), aflate fata in fata. Mausoleul devenea astfel a treia latura. Curtea interioara a fost inchisa printr-un portal, devenind o constructie tipica a vremii. Din pacate, acum n-au mai ramas decat portalul si mausoleul.

Timur le spusese clar urmasilor sai ca nu pregateste acest loc ca pe locul sau de inmormantare, ci doar ca pe un loc care sa reprezinte puterea si fala timurizilor. El dorea sa fie inmormantat intr-un loc cat se poate de simplu.

La tron ar fi trebuit sa ii urmeze nepotul sau, Sultanul Muhammad dar acesta a murit in 1404. Mausoleul era gata asa ca nepotul favorit a fost inmormantat aici. Urmasii nu au mai tinut cont de dorinta tatalui lor, considerand ca un asemenea conducator trebuie sa se odihneasca intr-un loc pe masura, asa ca l-au inmormantat aici.

Alaturi de Amir Timur mai sunt inmormantati aici doi dintre fii sai, pieriti amandoi in campanii militare: Miranshah si Shahruh. Mirzo Ulugbek isi doarme si el somnul de veci in mausoleul familiei. Alaturi de ei, mai sunt inmormantati maestrul spiritual al lui Amir Timur, Seyid Berke si cativa guvernatori care faceau parte din familie. Mormintele, mai simple sau mai impodobite, il inconjoara pe cel al lui Timur, care are o piatra tombala din nefrit (varietate de jad).

interiorul mausoleului Gur-Emir

mormantul lui Amir Timur

in prim plan, mormantul lui Ulugbek

De ce se ferea Amir Timur? Cum arata locul in care nu dorea sa fie inmormantat? Iata:

Nu-i asa ca e coplesitor?

In 1941, un grup de savanti sovietici au deschis cele doua morminte pentru ca doreau dovezi ca Amir Timur ar fi fost schiop, dupa cum ii spune numele, si ca Ulugbek ar fi fost decapitat. (Ulugbek a domnit 40 de ani, fiind detronat in urma unei revolte pusa la cale de fiul sau, Abdullatif. Tot el a pregatit si asasinarea sa.) Se spune ca numerosi au fost cei care i-au sfatuit pe savanti sa nu deschida mormintele, mai ales pe cel al lui Amir Timur, pentru ca acest gest ar redeschide calea violentei si a razboiului. Germania a declarat razboi Uniunii Sovietice a doua zi dupa deschiderea mormantului lui Timur…Dovezile au fost gasite: Timur avea un picior mai scurt, iar craniul lui Ulugbek statea langa scheletul sau. Pe baza masuratorilor antropologice, savantul Gherasimov a putut desena chipul lui Amir Timur si asa stim astazi cum arata el.

La plecare, in curte, mai admiram o data detaliile de pe fatada mausoleului si a portalului de la intrare. Spre deosebire de alte monumente, aici predomina motivele florale. Ne bucuram ochii cu florite smaltuite fiindca stim ca mai avem doar un singur obiectiv de vizitat: Registanul.

On the Silk Road in Uzbekistan  32.  There, Where the Road Comes to An End: The Gur-Emir Mausomeum in Samarkand

Samarkand has written its 2500 years of history in a valley between the Oxus (Amu Daria) and Yaxarte (Sir Daria). Countless times has the town been destroyed, but it came to life again, like a Phoenix. Whom do we own the amazing monuments which represent the jewels of the golden age of Samarkand? Of course, it is Tamerlane, the cruel ruler, who extended his empire from Siberia and Mongolia to Anatolya and the Isle of Smyrna, which he took from the Knights of Rhodes. He was the person who ordered the construction, he was the person who offered the resouces: slaves, gold, timber, etc. If that is so, now, at the end of our tour, let’s go to his grave to offer our good thoughts to the ruler who made out of Samarkand one of the most beautiful town in Central Asia!

Timur established his capital here in 1370. In 1403 he started the construction of the Gur-Emir Mausoleum, as a symbol of the fame and power of his family, the Tymurids. For himself, he only wanted a simple place to be buried. But his sons decided otherwise, when he died, in 1405, during a campaign against China.

His favourite grandson, who was expected to be his successor, died in 1404. He was the first one buried in the mausoleum. Then, his grandfather has been brought here. After him two of his sons, Miranshah and Shahruh, and his grandson Mirzo Ulugbek have been buried here.

The place is astonishing! You may judge by yourselves!

Outside, the blue majolica with more floral patterns adorn the walls. Only one objective is left now: The Registan Square.