Ne îndreptăm acum spre nordul Iranului, spre Tabriz – ultimul oraș vizitat în circuitul nostru -, unde  mai puține agenții de travel își duc turiștii. Vă voi arăta în această postare, ajutată de 70 fotografii făcute în mersul autocarului (majoritatea), ceea ce mie mi s-a părut a fi cel mai frumos drum făcut în Iran.

Drumul ne-a purtat purtat pe malul Mării Caspice, unde am și poposit o vreme, ca să urcăm apoi până la 3000m, într-o trecătoare care ne-a scos parcă într-un alt Iran! După ce vreme de aproape două săptămâni am străbătut munții arizi și stâncoși și deșerturi de sare sau pământ, am intrat parcă pe un tărâm elvețian, punctat de casele unui sat cocoțat la înălțime și împestrițat de lanuri de flori mov, pe care nu le-am putut identifica de la geamul autocarului. Fuioare de ceață călătoreau cu noi, printre conifere și oamenii din autocar parcă s-au mai înviorat.

pauză scurtă pe malul lacului de baraj Manjil

orezării

Marea Caspică

sus, în trecătoare

Când am început drumul lung de la Esfahan la Tabriz, am crezut la început că vom avea parte de același peisaj, cu care ne-am obișnuit deja. Apoi, încet-încet, pantele au înverzit. La început, copacii și arbuștii le punctau doar, apoi au început să le îmbrace masiv.

Un lac de baraj care ne-a ieșit în drum a fost prilej de a poposi o oră, să ne plimbăm printre leandrii înfloriți și să ne bucurăm de priveliștea din jur. Barajul Manjil a fost construit în anii 1956-1962 pe Sefīd-Rūd (în persană “râul alb”), al doilea râu ca lungime din Iran (670 km).

lacul de baraj Manjil

simorgh sau simurg, pasăre mitică iraniană

barajul Manjil

Pe urmă, kilometru după kilometru, ochii ni s-au odihnit pe verdele proaspăt, caracteristic orezăriilor, care se succedau una după alta. Am trecut chiar și pe lângă o localitate care părea un fel de stațiune, după aspectul schimbat al caselor.

La o benzinărie, unde am oprit puțin, am văzut ceva interesant: usturoi murat.

Vedeam deja în zare munți mai înalți, acoperiți de neguri.

Până să ajungem însă acolo, ne-am abătut din drum pentru a vedea, măcar puțin, și Marea Caspică. Locul în care am ajuns era aproape pustiu. Vânzătorii se plictiseau la standurile sau terasele de lângă plajă. O plajă de altfel destul de neîngrijită. Marea însă, cu mici vălurele înspumate, era frumoasă și ne-a mângâiat picioarele obosite cu o temperatură tocmai bună.

la Marea Caspică

Intorși la drumul principal, altitudinea a început să câștige teren. Curând am intrat peste o porțiune de șosea neasfaltată. Ne înconjura o ceață deasă și motorul trăgea greu la deal. Simțeam cum urcăm și urmăream, nu fără îngrijorare, copacii prin cae înaintam ca într-un ținut al Vrăjitoarei Rele. Eram parcă într-un loc vrăjit, unde se nasc asemenea povești.

In cele din urmă am răzbit la punctul cel mai înalt al trecătorii, acolo unde, lângă ceva ce părea un birtuleț, ceața a alunecat în josul văii și deși cerul a rămas acoperit, începeau să se vadă mai clar priveliștile.

Apoi, câteva cătune au apărut între flori galbene, mov și roșii. Coboram în serpentine și drumul rămânea gol în urma noastră. Nu circulă prea multe mașini pe acolo. Ceața ne mai însoțea dar se ținea cu respect la distanță, străpunsă fiind, din când în când, de câte o rază de lumină.

Am mai avut parte și de ceva soare la coborârea spre Tabriz. Ne-a apărut în cale și o localitate mai mare, fără nume însă pentru noi, cei cărora ghizii nu le spuneau mai nimic…

Apoi, soarele s-a dus la culcare și, trecând pe lângă o mică moschee pe care o învăluise deja întunericul, am ajuns la Tabriz.

Poate v-a mirat puțin titlul acestei postări. Este părerea mea personală. Deși mie mi-a plăcut și restul drumului, acesta a fost deosebit de variat, a beneficiat de pauza la lac dar și de cea (mai lungă) de la mare, iar verdele pășunilor alpine, împestrițate de flori a fost, cum se spune, cireașa de pe tort. Voi ce părere aveți?

From the Caspian Sea to the Green North of Iran – 70 Photos Taken on the Most Enchanting Road of My Iranian Itinerary

I will show you, in 70 pictures, the nicest road we covered in Iran: it is the road from Esfahan to Tabriz. We also saw the Caspian Sea then.

Very different landscape, a lot of green, foggy heights. Enjoy!