Era deja destul de tarziu, dupa ce am vizitat Lacul Gadi Sar si cenotafurile Bara Bagh, cand Bhawar m-a intrebat daca sunt prea obosita sau mai vreau sa vad azi un templu jainpst. Ce credeti ca am raspuns? Evident, e doar o intrebare retorica, asa ca iata-ne in drum spre Amar Sagar, aflat la 5 km nord-vest de Jaisalmer.

In locul respectiv exista un lac ( banuiesc ca o acumulare de apa de ploaie in sezonul propice pentru ca acum era secat) unde Maharaja Amar Singh din Jaisalmer a hotarat sa construiasaca, in 1740, un frumos complex: pe o parte a lacului s-au construit temple jainiste si chhattris-uri (pavilioane), pe cealalta, intr-o gradina de palmieri si pomi fructiferi, un palat regal si un templu inchinat lui Shiva (ceea ce noi am vazut doar in departare).

Dintre cele trei temple jainiste, se pare ca cel mai frumos este cel construit mai recent, in 1928, de catre Himmat Ram Ji Baphana. Templul se numeste Adeshwar Nath. Si aici intrarea costa 50 Rp de persoana, iar fotografiatul 70 Rp.

Soarele se retrage spre asfintit aruncandu-si ultimele raze deasupra templului,  construit din aceeasi gresie galbena, care pare de aur. Cerul e de un albastru intens incredibil. Cei doi vizitatori indieni care au fost inaintea noastra tocmai se retrag, asa ca avem templul acesta doar pentru noi. E o caldura placuta, care ma face sa doresc sa zabovesc mai mult aici. Piatra e calda sub talpile noastre goale.

In curte se afla si alte structuri in afara de templul propriu-zis, unele sunt altare simple, altele au o utilitate pe care o cunosc doar credinciosii care vin aici.

Ati vazut la televizor sau pe internet fotografii  de la concursurile de sculpturi de nisip? Exact aceasta senzatie de castel de nisip, minutios finisat, mi-a provocat acest templu cu exteriorul sau.

Urcand pe scara care se vede in fotografie, la prima terasa, senzatia s-a amplificat:

De sus, am vazut acea campie cu lacul secat, pe care acum se intorcea o turma de capre…De partea cealalta a sa, siluete de temple si pavilioane…

Am avut impresia, pe cand ma documentam pentru aceasta calatorie, ca – la un moment dat – aceasta aglomerare de temple jainiste, forturi si palate, ma va face sa ajung la saturatie, sa mi se para toate la fel si sa gandesc si eu ca si turista aceea germana din Beijing, care spunea la Templului Cerului: “Toate sunt la fel! Daca ai vazut unul, le-ai vazut pe toate.” Din fericire, n-am ajuns sa gandesc asa si veti vedea de ce pe parcursul episoadelor care mai sunt pana la sfarsitul povestirilor.

Inauntrul templului, ni s-a dezvaluit splendoarea pietrei…Ce mesteri au putut fi cei din mainile carora a iesit asa ceva si cine i-a invatat sa faca asta?! Dantelaria asta de piatra care pare ca nu are nici inceput, nici sfarsit, este uimitoare!

Am iesit afara si am mai gasit cateva unghiuri frumoase…